Rapoarte

Visam frumos că sunt închis
Într-o cutie pe-un acoperiș.
Eram făcut din plastelină gri
Și renășteam mereu printre copii.

(…..)

Mă uit în oglinda spartă la piciorul rupt,
Îi ies oasele afară și venele îi atârnă seci ca niște franjuri de cauăboi.
Încerc să le leg.
Întind mâna dreaptă și văd că cele două degete pe care le aveam ieri, nu mai sunt.

Când întorc capul, un ochi îmi cade din orbită.
E ochiul ăla rău.  Îl iau de jos cu mâna stângă și dau să-l pun înapoi.
Îl îndes în orbita greșită și îmi strivește ochiul bun.
Sunt chior acum.

Simt o durere groaznică de burtă.
Îmi scot sulița de acolo și caut cu mâna înăuntru.
Găsesc cele două degete pierdute.
Le-aș pune la loc, dar nu văd. Mi-a căzut ochiul din nou.

Arunc sulița la întâmplare. Se înfige în partea ruptă a piciorului meu.
N-am văzut, dar m-a durut teribil.

Încerc să mă așez pe scaunul din spate.
E o bucată de oglindă care-mi întră cu totul în piciorul bun.
Încerc să scot bucata de oglindă cu mâna.
Iese la suprafață cu ficatul în care s-a înfipt.

Nici nu mă mai întreb ce căuta ficatul în picior.
E ultima mea grija.
Mi-e frică să nu mă trezesc,
Căci dacă mă trezesc, am de făcut rapoarte.