Un cadou

Imi amintesc imaginea aia din scoala generala cum colegu meu Dudu, de 8 martie, ca un baiat finut ce era s-a gandit sa cumpere niste cadouri, atat colegelor cat si doamnelor profesoare.  Totul bine si frumos pana la ora de desen. Se duce mandru spre profa si ii intinde floarea, la care profa ii arunca o privire in scarba si ii zice: „ma, da ti-am facut ceva?  adica, ma jignesti in halul asta? cum poti sa vii la mine cu o floare din plastic??” Colegul, nedumerit, a lasat privirea in jos si s-a dus in banca ascultand restul moralei ce-o tinea profa.  Acu, si profa avea dreptul sa nu fie entuziasmata de floarea aia, dar mai degraba, cred ca era situatia aia in care  „gestul conteaza”.  Pe cat a fost de umilitoare ora aia pentru colegul meu Dudu, pe atat a fost de utila. Profa ne-a tinut o ora lectie despre cadouri. Era profesoara de desen, artista, stia ce vorbeste. Ne-a zis sa nu cumparam tablouri din bazar, flori de plastic, bibelouri, kitschuri,  ne-a explicat ca un cadou nu trebuie sa fie complicat, ci foarte simplu. Cu cat incerci sa fii mai complicat , cu atat ai mai multe sanse s-o dai in bara. 

Ala a fost momentul in care am inceput sa devin pretentios in ceea ce priveste cadourile.  Atunci am zis  adio piata mica, adio bazar, adio china town, adio etc.  Am invatat ca pentru o fata o floare conteaza mai mult decat 20 de perechi de sosete, 3 geci de poliester, 15 bibelouri si 5 maturi. Mai tarziu, am invatat cate ceva despre simbolistica florilor, si am invatat ca n-am ce cauta la diriga cu un trandafir rosu si nici cu garoafe roz la o nunta.  Un copil tot timpul va adora o jucarie frumoasa (pe care n-o are deja). Acum lumea s-a mai modernizat si in prezent parerile in ceea ce priveste cadourile se impart cam in 2 : oameni carora le plac cadourile practice, si cei care prefera cadourile dragute.  Eu prefer sa-mi faci cadou , nu stiu, un ceas mai degraba decat o tigaie, insa daca te duci la Cornel cu o statuieta de pus in vitrina in locul unei perechi de adidasi, risti sa treci neobservat.  Inainte sa dai un cadou, gandeste-te bine daca tie ti-ar place sa primesti lucrul ala.

PS: cand am venit din Anglia, lui Tibi i-am cumparat un magnet de frigider (pe el scria ” I went to England and this lousy magnet was all i could afford”  ;))

Zic si eu, ca miroase a Craciun indata si sa n-o dati in bara cu cadourile, aia care le faceti 🙂

( imagine preluata de pe  bccb.lis.illinois.edu )