Tag Archives: aniversare

Doua ani

Două ani de zile trec
Și eu tot simpt că petrec
Veața mea-i așa de bună
De se vede de pe lună.

Te iubesc în ce mai mult
Și mă bucur că mă mut.
Nu doar eu ci noi toți trei
Să petrecem cu hamei!

A fost bine, dar acum
E mai bine.  Cum? Dacum!
Două ani de insurat
M-a făcut și mai bărbat.

Ești femeia veții mele,
Ești căzută ca din stele.
Ca un înger ești mereu,
Ca un aur minereu.

La mulți ani și sănătate
Să petrecem mai departe!
Încă 90 de ani
Să urlăm ca ciocârlani!

Bucuroși și fericiți,
Cu dușmanii nimiciți,
Doar cu tine-mbătrânesc,
Fă nevastă, te iubesc!

Reclame

Leo – partea 11

Doar e ziua lui Leo azi, nu? O data in viata face si el 11 ani. Multi ani Leo!


Un multumesc.. dupa 1 an

Da domnle, un an de la primul articol. Un an de la inaugurarea blogului. Azi.
Statistic vorbind, nu stiu daca 83000 de vizite si 2140 de comentarii inseamna mult sau putin. Nu stiu daca faptul ca sunt in primii 500 din Zelist ar trebui sa conteze cumva. Nu stiu daca 234 de postari e acceptabil pentru un an. Nu stiu daca e asa important faptul ca au ajuns pe aici oameni din toate judetele Romaniei, din majoritatea tarilor din Europa, din majoritatea statelor din SUA, din majoritatea statelor din Asia.. Probabil multi dintre strainii astia nu stiau o boaba de romana.
Cred ca cel mai mult conteaza efectul care l-am avut asupra oamenilor. Eu NU vreau sa cred ca in articolele mele s-a vazut un om frustrat care a cautat o metoda de a-si impartasi din frustrari si din nemultumiri. Nu vreau sa cred ca am un blog comercial unde scriu ce vor oamenii sa citeasca. Nu vreau sa cred ca mi-am compromis integritatea in vreun articol doar de dragul de a ma face remarcat. Vreau sa cred prin ceea ce am scris am provocat oamenii sa gandeasca. Vreau sa cred ca prin ceea ce inca scriu oamenii sunt incurajati sau provocati; provocati nu la revolta, ci provocati sa faca lucrurile cat mai bine. Vreau sa incerc sa fiu un exemplu de om care-si depaseste conditia care incearca soarta sa o impuna si care sa provoace si pe ceilalti sa faca la fel.
Ce beneficii am avut din blog? Bani? N-a fost scopul meu asta, insa cand au venit, evident ca nu i-am refuzat. Doua din beneficiile cele mai mari sunt in primul rand faptul ca am fost provocat sa gandesc, sa observ, fapt care mi-a impus sa renunt la prejudecati si sa fiu mai open-minded. In al doilea rand am cunoscut oameni care mi-au ramas prieteni. Bloggeri sau nebloggeri, oameni faini de la care am avut ce invata. Cand ma gandesc la ce am realizat in 2009, oricat de naiv sau copilaresc ar suna, consider ca blogul asta e una din realizarile mari. Consider ca a fost si este o investitie buna.

Faptul ca voi cititi, ma incurajeaza. Ma bucur sa stiu ca prietenii de acasa ma citesc. Ma bucur sa stiu ca si colegii de serviciu citesc ceea ce scriu. Ma bucur sa stiu ca multe persoane din blogosfera ma citesc. Ma bucur pentru cei pe care nu-i cunosc si care citesc ce scriu. Voi ma incurajati. Voi ma provocati. Multumesc.

PS: stiu ca de mult tot spun ca am sa trec pe .ro si sper sa trec cat mai curand. pana una alta, multumim si wordpress pentru platforma gratuita 🙂


Un Leu de 10 ani

Azi e o zi mare.

Imi amintesc asa bine, parca ieri era prima lui zi acasa. Afara era frig, era decembrie. In casa era cald. O caldura de-aia de soba.  Cand au venit acasa, mama il tinea in brate. Era asa linistit.

L-am vazut crescand. L-am auzit cand a gangurit prima data. L-am vazut cum a facut primii pasi. L-am auzit cum a zis primul cuvant.  Eram langa el cand a avut primul accident mai serios.   Eram acasa cand s-au luat de el vreo 10  colorati. M-am batut cu ei pentru el.  M-am dus la scoala cand a venit cu o vanataie pe gat capatata de la un coleg care a vazut prea multe filme si care incerca sa-l ia pe Leo de fraier.  Leo nu i-a permis, asa ca si-a luat bataie. Am avut eu grija si de smecherasul ala.  Cand s-a trezit cu o bucata de fier in picior, in cateva ore am ajuns exact la spitalul unde era, la 500 de km distanta.   Dupa asta, m-a sunat cand a ramas fara sabie.   Cand vin acasa, isi pune ceasul sa sune, ca nu cumva el sa doarma cand ajung eu. De multe ori ma astepta in drum, de dimineata la 7 pana pe la 8-9 cand ajungeam eu. Statea acolo si astepta sa vin.  Cand plec, de fiecare data vine sa ma conduca pana la masina si insista sa care si el din bagaj. O data mi-a carat si trolerul pana la masina :)) .  Stie si acum ca saptamana viitoare vin acasa. Ma asteapta..

E puternic ca un leu. Invatatoarea spune despre el ca e cel mai rau din clasa (energic as zice eu) si cel mai bun din clasa (destept evident).  Daca toti copiii mei ar fi ca el, as fi cel mai fericit.

Azi e o zi mare. Leo face 10 ani.   La mult ani Leo!

PS: am zis si va mai zic –Mai misto e sa ai frati!


Un cadou

giftImi amintesc imaginea aia din scoala generala cum colegu meu Dudu, de 8 martie, ca un baiat finut ce era s-a gandit sa cumpere niste cadouri, atat colegelor cat si doamnelor profesoare.  Totul bine si frumos pana la ora de desen. Se duce mandru spre profa si ii intinde floarea, la care profa ii arunca o privire in scarba si ii zice: „ma, da ti-am facut ceva?  adica, ma jignesti in halul asta? cum poti sa vii la mine cu o floare din plastic??” Colegul, nedumerit, a lasat privirea in jos si s-a dus in banca ascultand restul moralei ce-o tinea profa.  Acu, si profa avea dreptul sa nu fie entuziasmata de floarea aia, dar mai degraba, cred ca era situatia aia in care  „gestul conteaza”.  Pe cat a fost de umilitoare ora aia pentru colegul meu Dudu, pe atat a fost de utila. Profa ne-a tinut o ora lectie despre cadouri. Era profesoara de desen, artista, stia ce vorbeste. Ne-a zis sa nu cumparam tablouri din bazar, flori de plastic, bibelouri, kitschuri,  ne-a explicat ca un cadou nu trebuie sa fie complicat, ci foarte simplu. Cu cat incerci sa fii mai complicat , cu atat ai mai multe sanse s-o dai in bara. 

Ala a fost momentul in care am inceput sa devin pretentios in ceea ce priveste cadourile.  Atunci am zis  adio piata mica, adio bazar, adio china town, adio etc.  Am invatat ca pentru o fata o floare conteaza mai mult decat 20 de perechi de sosete, 3 geci de poliester, 15 bibelouri si 5 maturi. Mai tarziu, am invatat cate ceva despre simbolistica florilor, si am invatat ca n-am ce cauta la diriga cu un trandafir rosu si nici cu garoafe roz la o nunta.  Un copil tot timpul va adora o jucarie frumoasa (pe care n-o are deja). Acum lumea s-a mai modernizat si in prezent parerile in ceea ce priveste cadourile se impart cam in 2 : oameni carora le plac cadourile practice, si cei care prefera cadourile dragute.  Eu prefer sa-mi faci cadou , nu stiu, un ceas mai degraba decat o tigaie, insa daca te duci la Cornel cu o statuieta de pus in vitrina in locul unei perechi de adidasi, risti sa treci neobservat.  Inainte sa dai un cadou, gandeste-te bine daca tie ti-ar place sa primesti lucrul ala.

PS: cand am venit din Anglia, lui Tibi i-am cumparat un magnet de frigider (pe el scria ” I went to England and this lousy magnet was all i could afford”  ;))

Zic si eu, ca miroase a Craciun indata si sa n-o dati in bara cu cadourile, aia care le faceti 🙂

( imagine preluata de pe  bccb.lis.illinois.edu )


Cantec de jale

Da.. dragii mei colegi mi-au cantat azi imnul de jale.. Va multumesc dragi colegi pentru reprezentatia de azi.  Desi n-am considerat niciodata un motiv de bucurie imbatranirea asta, are si ea partea ei buna.  Multumesc Esty ca ai urmarit ceasul, multumesc Ovidiu ca te-ai trezit la 7 sa ma suni. Multumesc Leo, ca ai spus la toata lumea, si mi-ai transmis urarile lor, multumesc colegi mei dragi (am niste colegi de nota 10! ) ca mi-ati invadat biroul si ca ati facut sa rasune tot acvariul de muzica:)) Multumesc Dana, Marius, Andrei, Betuel, Vasile…..  Multumesc celor v-ati amintit, celor care va amintiti sau de-abia aflati.  Tata, n-ai raspuns la telefon, probabil ca-i ratacit pe undeva.. iti zic aici: – La multi ani!

Ce sa-i faci.. toti imbatranim… tuturor ni se canta cantece de jale… (de-alea cu „cine sa traiasca.. bloggeru sa traiasca”)… 21 is over

Thank you – all

PS: TIBI mi-a zis de 2 ori La multi ani.. deci.. respect