Tag Archives: ziar

Un pic de prostie

Nu vorbesc despre idiotenie, despre decizii proaste, despre caracter urat, despre lipsa de educatie, ci simplu: despre omul prost.

Stii sigur ca esti prost daca:

1. Iti spun ca o bila e sferica. Tu imi zici ca e cubica.  Iti arat bila. Imi spui ca tot timpul invart adevarul cum vreau eu.

2.  Iti explic de 10 ori, iti fac harta, iti desenez stalpii, scara rulanta,  iti numesc toate magazinele si iti spun si numarul de trepte pe care trebuie sa le urci si iti explic ca exista indicatoare sa ajungi de la magistrala 1 la magistrala 2 in unirii si tu cand ajungi la unirii ma suni si ma pui sa-ti mai  spun o data.

3.  Te plangi toata ziua..

4.  Alegi sa pupi in dos si sa imiti tot felul de oameni doar de dragul de a fi acceptat de ei.

5.  Imprumuti bani unui om.  Trec 3 luni si nu-i vezi inapoi. Iti cere iar bani. Iar ii imprumuti.

6.  Asculti manele.  Si nu pentru ca am eu ura pentru manele, ci pentru ca  nu pot sa-mi imaginez un om inteligent ascultand dejectiile alea „muzicale”.

7.  Crezi in horoscop.  E cea mai lame scuza pentru actiunile dobitocesti. Probabil nu ti-au dat stelele creier.

8.  Literatura pe care o citesti e compusa din 3 lucruri: can can, click si libertatea. N-am ce sa mai comentez aici. Mi-e mila de copacii sacrificati.

9.  Iti spune cineva ca esti urat si incepi sa plangi fara sa te uiti in oglinda intai.

10.  Faci azi o gluma. Nu rade nimeni la ea. O faci si maine. Nimeni nu rade. O faci si a 3-a oara. Nimeni nu rade. Tot nu schimbi gluma.

Nu ma luati cu „eu cred in horoscop si nu-s prost” sau ” eu citesc libertatea si sunt inteligent”  – ca va dau ignore.

Continuam?

11 – esti prost daca…   ?

Reclame

De ce dimineata?

Eu incerc dimineata. De la 8. Primul lucru pe care-l fac dupa ce citesc ceva e sa-mi verific mailurile si sa apas pe „Add new post”. In general imi ia cam o ora pana sa-mi vina ideea.  Incep sa-mi fac treburile pe la birou, gandindu-ma. Nu-i grea ideea. E greu sa pun ideea in lumina pe care o vreau.  

De ce dimineata? – am mintea limpede, sunt odihnit. Sunt mai logic dimineata. Seara, desi am mai multe idei risc sa scriu manat de instinct, sentimente, starea interioara, sa fiu influentat de starea fizica. Intelectul e ceva mai obosit seara.  Stii, cand esti obosit, lipsit de energie ai tendinta sa scrii mai pesimist. Eu prefer dimineata, chiar daca stau o ora sa-mi pun gandurile in ordine.

De ce dimineata? – pentru ca cei mai multi cititori ma citesc dimineata intre 9 si 11:30.  De ce? E ca ziarul de la cafeaua de dimineata.  E un articol care sa te ajute sa te relaxezi inainte sa te apuci de munca.  E ceva ce sa citesti cand iei o pauza intre sarcini.  Seara oamenii n-au chef sa citeasca. N-au chef sa gandeasca. N-au chef sa spuna o opinie, sa dea un feedback. 

De ce dimineata? – colegii ma citesc. (Salut baieti! – si fete) – de la ei probabil primesc cel mai puternic feedback. In general in pauza de masa de la 12. Pana la 12 trebuie sa scriu daca vreau un feedback sincer pentru articolul respectiv. Ei nu-mi zic „foarte tare”. Ei ma intreaba. „Ce-i cu tine Ionut? N-ai avut inspiratie? Varza azi.”  Ei imi spun ” Da Ionut, azi a fost misto articolul. Ai vazut ce comentariu am lasat?”  – Criticii mei – constructivi.  

De ce dimineata? – am o zi in care sa mai meditez, sa revin asupra a ce am scris. Un articol pentru mine e deschis schimbarii pentru toata ziua.  Foarte des il modific peste o ora, peste 2, peste 5 ore.  Modific exprimarea, modific nuanta, modific concluzia.  Daca l-as scrie seara, ar fi noaptea aia in care as dormi si in care m-as rupe de articol. Seara se inchide articolul. A doua zi e ziua pentru alt articol, alta idee.

Deja mi-am format o oarecare rutina. In fiecare dimineata stiu ca trebuie sa scriu. E un antrenament si o provocare pentru mine. Provocare sa-mi pun gandurile in ordine, sa-mi scot ideile mai importante la inaintare.  Vreau sa incep ziua facand ceva ce imi place.. Si imi place sa scriu.

Nu-i regula ce-am scris eu. Asa sunt eu si asa procedez EU.  Aveti alte variante?

PS: multumesc Gabi pentru ideea de articol.


Stirile care conteaza

Azi n-am citit presa. Nu o citesc. Vad singur ca ploua, stiu ca Romania si-a luat-o in freza sambata, stiu ca au fost crime si accidente, stiu ca se discuta majorarea TVA-ului, stiu ca se fac iar disponibilizari, stiu ca in 2010 si 2011 va fi chiar mai nasol ca acum, ca avem datorii la banca mondiala, stiu ca vin alegerile si candidatii incearca sa iese in evidenta cum poate, stiu ca Gigi iar a vorbit prostii, stiu ca marile vedete isi fac hoteluri si cheltuie milioane de dolari si euro pe procese.  Azi nu vreau sa alfu detalii, nu ma intereseaza.   „Stirile care conteaza” pentru ei, s-ar putea sa nu conteze asa mult pentru mine, pentru ca, poate, daca as sti mai putin despre sistem, politica, coruptie, economie, as uri ceva mai putin tara asta, si m-as adapta fara sa comentez atat.   

Pentru mine conteaza sa stiu ca totul e bine acasa, daca si-a gasit Betu de lucru in tarile calde, sa stiu ca Andrei si Marius o duc bine la Cluj, sa o stiu pe Alina fericita, pe tatal ei sanatos, sa stiu ca Vasile si-a gasit de lucru in Suceava, sa-i stiu pe cei de-aproape fericiti, sa stiu ca eu sunt fericit, sa stiu ca pot investi in oameni, nu in produse, in relatii si nu in portofele.. Fie ce-o fi, criza, prosperitate, paine mancam cu totii, insa, o paine mai dulce nu ne face mai fericiti.  Decat o ora in fata televizorului, sau cu ziarele in brate, citind lucruri menite sa panicheze, sa te faca mai egoist, sa te trimita mai des la cumparaturi, sa manipuleze, mai bine un telefon la un prieten, sau o jumatate de ora cetuiala pe YM daca nu mai am centi.. Oamenii care conteaza fac stirile care conteaza.


M-am saturat de criza!!

Titluri de ziare, telefoane, discutii, statusuri, statistici, stiri, reportaje, documentare – toate despre criza. Eu unu nu simt criza decat in panica celor din jur. Tare curios is cum s-a ajuns aici. Cum e de asteptat, se va termina si criza asta. Apoi, iar reportaje, titluri de ziare, discutii, statistici despre efectele ei, pagubele ei, eventualele avantaje poate.
Eu nici nu stiu la ce se refera cei care vorbesc despre criza. Unii zic ca ar fi vorba de surplus de produse si servicii. Tare is curios de ce nu mai scad din preturi ca sa vanda ? Pentru ca asta inseamna economie de piata. Cand nevoia de pe piata scade, scazi si pretul, pentru a creste vanzarile. Nu vad nici o scadere de preturi, deci nu cred in varianta surplusului. Altii sustin faptul ca nu mai exista lichiditati. In America ? Poate. Nu stiu ce-i acolo. In Romania ? Unde au disparut toate lichiditatile produse in ultima jumatate de deceniu ? Pe data de 1 iulie 2005 in Romania s-a schimbat formatul banilor. S-au taiat 4 zerouri, si toti banii vechi au trebuit schimbati, asta inseamna ca au trecut toate lichiditatile prin evidenta fondului monetar national, si prin aceasta schimbare s-a rezolvat si o parte din problema inflatiei. In nici 4 ani s-au facut disparute toate lichiditatile ? Eu nu cred nici varianta asta. Altii zic ca aceasta criza ar avea cauza si in racirea tot mai evidenta a relatiilor dintre principalul furnizor de gaze naturale si Europa. In tara noastra Rusia ne asigura 30% din necesarul de gaze naturale. Restul le avem din productia interna, insa, pretul gazului creste de 3-4 ori pe an pentru ca rusii il scumpesc. De ce scumpeste si al nostru ? N-am idee, oricum nu cred ca e vina rusilor pentru criza asta. Pretul combustibilului a crescut considerabil in ultimii 2 ani, conform pretului stabilit in SUA. In Romania pretul a crescut cat l-au ridicat americanii, insa cand acestia l-au injumatatit, la noi a scazut cu 0,5%. Anul acesta s-au anuntat din nou scumpiri de gaze, de energie electrica, de combustibil, de alimente, etc, cu peste 30%. Am facut un calcul intr-o zi si am ajuns la concluzia ca platim dari statului de cel putin 75% din venitul muncit. Da, 75% din banii nostri intra la « bugetul de stat ». Cu cei 25% ramasi poate reusim sa convingem bancile ca vom fi capabili sa achitam un potential imprumut pentru ca am ramas restanti cu intretinerea si ne da afara din apartament daca nu achitam. Incercam sa ne agatam de orice ca sa credem ca vine sfarsitul, si ne legam de pasapoarte, buletine, presedinti, si ii invinuim de Antichristm si parca inteleg mai bine cuvintele alea apocaliptice care spun ca oamenii se duceau si spuneau muntilor « cadeti peste noi », insa acestia nu cadeau. Pana in prezent am numarat din titlurile ziarelor de anul acesta 4 sinucideri la metrou, 3 tineri si un batran. O alta situatie care mi-a ramas in memorie – o mama care s-a aruncat cu copilul in brate de la etaj. Nu am o evidenta a tuturor sinuciderilor, insa rata lor creste considerabil. Oamenii sunt din ce in ce mai disperati. E criza si de medicamente. Un prieten de-al meu e asistent medical la sectia de terapie intensiva. Singurele calmante care le capata oamenii aia pe jumatate morti sunt clasicele fiole de algocalmin. El are salariu de 640 de lei intr-un oras unde chiria la internat e 300 de lei, transportul in comun pe toate liniile depasteste 70 de lei, iar cu restul de bani trebuie sa-si cumpere mancare. Eu il incurajez, sa stranga bani sa-si ia casa. In conditiile astea, daca face ceva foame vreo 4-500 de ani si reuseste sa puna deoparte cate 50 de lei pe luna – are sanse la o garsoniera confort 3 cu toaleta si dus in spatele blocului, la comun evident.
Eu unu nu-mi fac griji. Trece si criza asta. Poate vine razboiul dupa. Trece si razboiul, si poate vine inca o epoca glaciara in care in vreo 50 de miliarde de ani din pietre se vor face maimute si apoi oameni (ha !). Eu de foame inca n-am murit si nici n-am sa mor, in ploaie am dormit o singura data, ca am pierdut trenul si am dormit in gara – (nu ca n-as fi avut o casa) iar haine pe mine inca am. Ii drept ca printre « Mike », « Dulce Cabanna « si « Adibas » se mai ascunde si cate o valoroasa piesa vestimentara achizitionata in perioada de reduceri de la SH. Eu ma simt bine in ele. Daca vrea statul sa-mi ia si aia 25% care mi i-a mai lasat – tin sa-l anunt ca de foame tot n-am sa mor. Vin ciorile cu gogosi ? Nu stiu. Da eu de foame n-am sa mor. Criza, necriza, razboi, pace, accidente nucleare, orice ar veni, ceea ce face viata frumoasa n-are legatura cu banii.Pe patul de moarte nimeni n-are regrete financiare, ci singurele regrete sunt familiale, relationale, sociale, care tin de sentimente si de relatiile cu cei din jur. Eu nu vreau sa ajung la 115 ani si sa zic Doamne mai da-mi o zi pentru ca pana acum am alergat doar dupa bani si n-am avut timp de familie, de prieteni, si nici macar de Tine. Nu vreau sa fac scoala 25 de ani, sa muncesc inca 45, singurul meu scop din viata sa fie acela de a-mi permite sa cumpar medicamente cand am sa fiu pensionar, ca de la atata stres financiar sigur voi avea nevoie de o duzina de medicamente. Prefer sa muncesc 45 de ani fara sa-mi fac din scopul vietii mele banii, fara sa ma stresez din cauza lor si sa am parte de 2 fiole de algocamin la batranete si dupa ele sa mor. Is buni banii cand ii folosesc, insa, de multe ori banii costa prea mult.
Eu ma confrunt cu o altfel de criza. Insa nu o criza financiara, ci una sociala, o criza de timp liber, criza de sentimente, criza de relatii, criza de prieteni, criza de Dumnezeu. Nu mai vreau criza !! Vreau sa am timp de Dumnezeu, de prieteni, sa am timp liber in care sa pot sa cant, sa tip, sa alerg, ies in oras, sa privesc copacii, sa ascult vantul, sa scriu. Nu mai vreau criza ! De azi imi propun sa ies din criza. Si daca muncesc 10 ore, si inca 2 is pe drum, dorm inca 8 ca sa pot munci, asta inseamna ca imi mai raman inca 4 ore pe zi sa ies din criza. Cand imi fac mancare, vreau sa vorbesc cu cineva din bucatarie, cand cant la chitara, vreau sa trezesc tot etajul sa ma auda ca is in stare sa cant si dupa atatea ore de munca. N-am masina, dar am metrou, n-am bani de icre negre, dar oricum, tin mai de foame cartofii prajiti; n-am un apartament gol, insa am o camera plina. N-am bani sa ma duc in Dubai, da pot sa ies seara sa alerg pe langa Lacul Morii, n-am vazut niciodata Parisul, da nu-i nimic, il vad eu pe Google; n-am 500 de prieteni bogati, da nu-i bai, am colegi de munca, am frati, am parinti, si ei nu profita de pe urma muncii mele si ma ajuta mai mult decat m-ar ajuta toti aia 500 de prieteni bogati, si, toate la un loc nu fac cat face ca am pe Dumnezeu de partea mea. Eu unu nu mai vreau criza. Trimiteti crizele inapoi si bucurati-va de ciorile cu gogosi in cioc de care ma bucur si eu! Adevarata viata nu se opreste cand vine criza, ci abia atunci isi dovedeste valoarea!

Ionut Andrisan