Tag Archives: vreme

Despre oameni si melci

Am încercat de mai bine de 13 ori în ultima lună să scriu ceva. Am eșuat de fiecare dată. Am și acum 8 drafturi încă salvate. Pe restul le-am șters. Recent mi-am dat seama că vorbesc puțin. Nu știu dacă e un handicap social de care ar trebui să mă îngrijorez sau pur și simplu mă încadrez în categoria celor introvertiți și nu simt nevoia de small talk. Am realizat asta abia acum câteva luni. Până atunci chiar aveam impresia că vorbesc prea mult. Poate că vorbeam mai mult înainte și n-am reușit încă să mă acomodez valului de schimbări ce s-au petrecut din septembrie încoace. Deja simt că am vorbit prea mult despre mine.

Voi ce mai faceți? Oare va ploua mâine? Ce-ați făcut în weekend? Ce-a făcut dinamo? Ponta se mai ceartă cu Băsescu?  Sincer, nu mă interesează, însă am observat că așa se întreabă și, în afara cercului de prieteni pe care-i consider mai apropiați, răspunsurile celorlalți sună ca un zgomot care umple un fundal gol, un zgomot necesar câteodată. Știu că atitudinea asta, când nu mă face să par arogant, mă face plictisitor în cel mai bun caz.

M-a sunat o copilă (cred) săptămâna cealaltă să vorbească cu mine. După ce s-a prezentat, am întrebat cu ce pot s-o ajut și mi-a spus – cu nimic. Vrea doar să vorbim. M-am blocat. Ce să vorbim? De ce să vorbim? M-am gândit că, poate, voia s-o ajut cu ceva, dar n-avea curaj să-mi spună din prima așa că, am acceptat în primă fază un fel de comunicare (penibilă aș zice eu) ca să ajungem în final și la problema ei. M-a întrebat dacă am prietenă. Nu i-am răspuns. Mi-a spus că ar vrea să ne vedem. Am refuzat. Am întrebat-o încă o dată cu ce pot eu s-o ajut, ce vrea de la mine? Vrea să ne cunoaștem mai bine. I-am răspuns răutăcios aproape (după ce am realizat că am pierdut 10 minute fix degeaba) că eu nu vreau să ne cunoaștem, nu vreau să ne întâlnim și când mă va suna a doua oară, ar fi bine să mă sune cu un motiv bun, pentru că nu-s omul chitchaturilor. Nu m-a mai sunat. Încă mă întreb de ce.

Unii spun că e un oarecare farmec în toată atitudinea mea de om antisocial. Încep să am îndoieli vizavi de asta. N-am un aer misterios și nu mi se pare că ascund lucruri mișto în spatele tăcerii. N-o luați personal. Îmaginați-vă că statura mea socială e ca a unui om care sare peste micul dejun, la amiază mănâncă o frunză și seara bea un pahar de apă după care se culcă sătul. Fetele probabil înțeleg mai bine.

Poate e o încercare de justificare tot articolul ăsta, poate e răspunsul unei responsabilități asumate o data cu deschiderea blogului, poate e o psihologie inversă prin care încerc să atrag atenția asupra mea, provocându-vă să scoateți mai mult decât ”da”,”nu” și ”bine” de la mine sau poate e doar un articol banal, care după ce va fi citit de 100 de oameni, 3-4 îmi vor da like pe facebook, 1-2 comentarii poate, iar alții 5-6 îl vor menționa în discuțiile noastre private – până la urmă e un subiect mai bun de discuție decât vremea sau fotbalul.

Apropo, oare melcii au gură?

Reclame

Şase ore

Ştiam de studiul ăsta de mai demult – media orelor petrecute zilnic în faţa televizorului la români e mai mare de 6 ore.  Eu când aud o statistică de-asta primul lucru pe care mi-l imaginez e un spital de nebuni unde pacienţii, în timp ce se dau cu spatele de perete şi îşi lasă balele pe haine (nu-i de râs) , se uită la telenovele.  Şi asta toată ziua.

Nici nu ştiu să continui articolul ăsta.    Mă întreb un singur lucru: cum ar arăta naţiunea asta dacă am lua 3  din astea 6 ore petrecute în faţa televizorului (mai rămân 3 ore pentru „tânăr şi neliniştit”, „ştirile de la ora 5” şi filmul de seară, evident)  şi le-am împărţi cumva:  două  ore de relaţionare cu familia / prietenii, o jumătate de oră de studiu în care să înveţi să fii mai bun în domeniul tău şi încă o jumătate de oră de citit.

Cam cum ar fi?


Timpul si invatatul

Exista un timp bun cand ai chef de invatat? Cand?


Vremuri

„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 200236712-001
Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”
din Biblie, cartea Eclesiastul capitolul 3, versetele 1-8

(poza preluata de pe http://www.rocbike.com )


Za lunday

Bucuresti – 28 de grade la amiaza, nici urma de vant, sau de vreun norisor. Luati-va butelia cu oxigen in spate! E luni, si totul se misca la fel, din nou. Ziare gratis, ochi bulbucati de somn, inghesuiala la scara rulanta; un om ma calca pe picior cand se opreste brusc metroul. Langa mine, o trupa de muncitori cu palmele pline de bataturi, isi povestesc weekendurile. Din nou, din cei 750000 de oameni care joaca saptamanal la loto, au castigat vreo 3000 la ultimele 2 categorii, nimeni la prima categorie. Un om nervos ca s-a schimbat liderul campionatului de fotbal. Nimeni cu casti in ureche, n-a sunat nici un telefon, nu se cearta nimeni.. Lumea doarme.. doarme si munceste. Azi e luni, ziua cand povestim ce-am facut in weekend, cand ne trezim la 12, chiar daca incepem serviciul la 8, ziua cand ne replanificam toata saptamana… ziua cand reintram in atmosfera vietii. Azi nu vorbim despre criza, nu ne certam, nu mancam mult, dar nici nu postim, azi n-avem chef sa cantam, n-avem chef sa muncim… avem chef exact de nimic… Azi e luni.. Nu creste iarba. Cred si eu – la 28 de grade, cine mai are chef sa creasca. Prea nasol
– sau –
E luni, si totul misuna din nou. Lumea se grabeste plina de entuziasm spre serviciu, copiii bucurosi merg la ultimele lor zile de scoala, toti vorbesc, entuziasmul pluteste in aer! 3000 de oameni si mai fericiti pentru ca au castigat la loto cate un salariu in plus. Mii de fani fericiti pentru ca in sfarsit echipa lor e lider in campionatul de fotbal. Nimeni nu-si mai pune casti in ureche pentru ca toata lumea vrea sa vorbeasca, sa comunice. Azi e luni, ziua perfecta pentru un inceput bun! De fericire uitam sa si mancam.. nu cantam, pentru ca suntem ocupati sa radem la glumele colegilor. Nici nu ne trebuie chef de munca, pentru ca azi trece repede. 28 de grade- o zi perfecta pentru o baie la strand. Parca e.. prea frumos! 8->
Ionut Andrisan