Tag Archives: varsta

Ziua 3 – Despre planuri, sau cum sa nu ai morcovul cand te gandesti la viitor…

Il stiti pe taktu?  El e unul din cei 3 colaholici iar cand nu e colaholic e IT-ist, nu obisnuit, ci se ocupa cu partea de design.  Mi-a atras atentia intr-un mod deosebit prin stilul lui de abordare al lucrurilor. Imi place ironia lui.  L-am rugat sa scrie un articol despre viitor, iar eu unul am ramas impresionat de ce a scris.  Chiar foarte impresionat.

In caz ca n-ati banuit, titlul e la misto. Daca stiam asa ceva, scriam o carte si eram milionar in euro pana acum. Dar viitorul pe care ni-l imaginam toti astazi suna cam asa: criza, somaj, saracie, impozite, faliment, AH1N1, 2012 si lista poate continua…
Presupun ca motivul pentru care Ionut m-a rugat sa scriu azi e pentru ca la 23 de ani m-am casatorit si probabil miscarea asta i s-a parut foarte indrazneata. Probabil una din intrebarile care apar acum este: Esti sigur ca era momentul potrivit pentru asa ceva? Pe scurt, da.
Contextul n-a fost chiar favorabil, pentru ca nu am parinti parlamentari, vamesi sau magistrati, nici apartamente la liber si case de vacanta. Iar gandul unei indatorari colosale dupa eveniment m-a bantuit in fiecare clipa.
Modul de gandire al lumii moderne implica planuri detailate, proiect pe 5 ani, asigurari peste asigurari si multa, multa precautie. Sigur, nu e nimic gresit in a face pasi siguri, dar pasii siguri nu acopera atata distanta cat un salt. Tradus, traiesti foarte sigur, dar nu prea faci nimic.
Acuma sa nu credeti ca am mers la oha cu nunta. Am avut destule planuri facute cu ceva vreme inainte de decizie, dar in acelasi timp aveam multe necunoscute in toata ecuatia, care au ramas necunoscute pana aproape de eveniment.
Totusi, am avut parinti care m-au sprijinit, familie care m-a ajutat, n-am cumparat lucrurile pe care le puteam face singur (ex: decoratiuni, invitatii) si am apelat la toti prietenii mei de fiecare daca cand stiam ca pot sa ma ajute. Am lasat restul necunoscutelor sa fie necunoscute, m-am uitat la viitoarea sotie, am luat-o de mana si am sarit in marea de semne de intrebare. Si nu regret nimic.
Nunta a iesit aproape perfect, datoria care ma bantuia n-a mai aparut, iar acum n-avem nici grija unei locuinte.
Sa nu credeti ca asa s-au sfarsit toate problemele noastre. Cei 2 lei din portofelul meu atesta ca viata e destul complicata si ca traiul fara griji e un basm pentru cei mai multi dintre noi. Dar asta n-ar trebui sa ne sperie nici un pic, din contra, ar trebui sa ne impulsioneze sa vrem mai mult de la viata noastra.
La urma urmei, prezentul de azi a fost, candva, viitorul ala incert si infricosator.

Reclame

Mult respect!

M-am trezit cu greutati pe pleoape, cred ca de la raceala care ma incearca, cu ochii atat de infundati in orbite incat ma simt ca as privi de undeva din spatele meu. Stiti, ieri am inaugurat Haser blog, blog specializat in resurse umane, care sa fie de ajutor celor care vor sa se angajeze, sau angajatilor din prezent.
Azi am vrut sa scriu ceva despre respect, despre o domnisoara. Ieri, in metrou, dau sa ies, vine o tanti ceva mai rotunda si mai mare decat mine, se tranteste in mine. In timp ce intorcea capul dupa mine, spune incet, „ma scuzati”, si dupa ce ma vede, imi zice pe un ton de om nervos „uita-te ba pe unde mergi!” .
Cred ca-i o mentalitate generala asta. Tanti, din cauza ta, si a oamenilor ca tine se duce Romania de rapa, pentru ca suntem invatati sa dam locul in autobuz babelor si mosilor care mai au o portie de fasole si se duc, si dam cu piciorul in tineri, tineri care traiesc cu mentalitatea voastra, ca ei nu trebuie respectati. Si in momentul in care ajunge unul de-asta in Parlament, normal ca spune, dam 3 milioane de euro sa face un parc fain, unde sa poata plimba pensionarii cainii, si dam 2000 de euro sa renovam o scoala. Nu platim salariile profesorilor pentru ca ne permitem sa intrerupem invatamantul 2 saptamani, insa nu ne permitem sa nu mai dam bilete gratuite la autobuz pensionarilor. Nu tinerii trebuie respectati, ca ei sunt in forma, rezista si asa.

Imi cer scuze tanti de la metrou ca n-am 80 de ani sa pot accepta scuzele, si imi cer scuze pentru ca am 21 de ani si te-ai trantit in mine. Iarta-ma ca ai vrut sa ma bagi inapoi in metrou, si eu n-am acceptat.