Tag Archives: vacanta

Orasul Fart

Intr-o lume perfecta spontaneitatea ar lua intotdeauna locul unei agende fara pagini goale. O hotarare de ultim moment, un tren cu oameni care nu si-au planificat concediul cu 3 luni inainte, un Catalin care se urca in tico ala vechi cu planetara defecta si se porneste cu Gabi si Iulian la mare in miez de noapte sau un Dani care se hotaraste intr-un weekend sa faca autostopul din Danemarca pana in Romania – sunt imagini care ma fascineaza mai mult decat o excursie in Dubai sau in Egiptul de dinainte de revolutie. Cateodata uit cat de des m-am lasat dus de iresponsabilitatea spontaneitatii si i-am luat de aripa pe celalalt Ionut, pe Dana, pe Paula, pe Ovidiu sau pe cine-mi era mai aproape si am luat-o spre nicaieri hotarand destinatia abia dupa sosire.

Imprevizibilul e un lux nepermis; atat de nepermis pe cat de rara e fericirea. Agentiile de turism traiesc de pe urma oamenilor care-si platesc in rate fiecare secunda a vietii. Consilierii de familie recomanda o casnicie planificata. Poate de-asta problemele lovesc atat de tare – nu sunt si ele incluse in plan.

Americanii-s plictisitori. Orasul Fart nu-i amuzant.
Romanii sunt ceva mai vulgari. Ciorogarla e amuzant totusi.

Ne vedem in Vama. In alt weekend. Maine mergem la Suceava.

Reclame

Campania de vara 2011

Vacanţa de anul trecut a fost istorică pentru mine. N-aş fi dat-o nici pe 5 excursii in Caraibe. Poate pe vreo 3 în Hogwarts (înţelegeţi voi).  Nu ştiu dacă voi reuşi să concurez anul ăsta cu ce-a fost înainte, însă am să-mi dau toată silinţa.

Plimbările peste graniţă le păstrăm pentru luna octombrie, acum ne învârtim iarăşi prin metropolele româneşti. La 23:45 va fi primul eveniment al campaniei. Toţi prietenii ne vor conduce pe mine şi pe Cătălin spre acceleratul 1821 care va pleca din Bucureşti în direcţia Arad. Vom cânta pe peronul gării cântarea aia din harfele mici şi negre: „la revedere, ne vom vedea, ne vom vedea, la revedere… „.  După ce vom plânge, ne vom despărţi cu imaginea batistelor albe fluturând ca un simbol al supunerii în faţa lacrimilor ce vor curge şiroaie timp de ore întregi.

La Arad avem o misiune grea. În cazul în care eşuam în a salva copilăria lui Gabi, atunci va trebui să asistăm la judecata şi încarcerarea lui de la Biserica Rosie. Sentinţa va fi clară – O verigă la degetul inelar va fi simbolul condamnării lui pe viaţă la a fi deţinut de o fată frumoasă pe care va trebui s-o mituim straşnic pentru fiecare permisie cerută pentru Gabi.  Cel mai probabil vom eşua.  După ce ne vom îneca amarul în sarmale şi peşte la grătar, vom pleca spre Timişoara.

Nu ştiu ce vom face acolo. Probabil ne vom întâli cu Alina şi vom hrăni porumbeii din faţa catedralei. Lupta cea mai grea de acolo va fi cu civilizaţia.  Apucăturile noastre şi graba, amestecate cu sângele de moldovean din vene mă vor face să nu pot întelege civilizaţia Timişoarei.  Cătălin, fiind mai emancipat va rezista mai mult decât mine.  Luni dimineaţa drumurile mele şi ale lui Cătălin se vor despărţi. Eu voi pleca spre Cluj, el va încerca să facă faţa în continuare porumbeilor din faţa catedralei.

În Cluj va fi ca o reuniune a oştenilor lui Ştefan. Marius, Andrei şi Alex mă vor aştepta. Încă nu ştiu la ce să mă aştept de la ei, însă bănuiesc că pentru început vor fi nişte momente în care ne vom testa unii pe alţii.  Cred că ne vom lupta cu toate armele rămase pe câmpul de luptă, pentru că suntem moldoveni şi nu ştim ce-i aia diplomaţie. Sperăm să supravieţuiască măcar o parte din perne. Lupta va dura intre 2 şi 3 zile şi indiferent cine va câştiga, eu îmi voi continua expansiunea spre locul meu de mlaştină.

În Suceava va fi un timp mai ciudat. O parte din aliaţi vor fi plecaţi într-o campanie în Alpi, aşa că va trebui să fac faţă triburilor Paşcanilor şi Cazacilor de unul singur. Lupta cu Cazacii va fi în Voroneţ, iar dacă voi supravieţui, următoarea campanie va fi în Iaşi când mă voi lupta cu tribul Paşcanilor aliat cu ce a mai rămas din tribul Tumurugilor.  Tabăra va fi pregătita de aliatul meu Leo şi sperăm să putem face faţă.

După toate luptele astea, regele ne permite o permisie de 2 zile în Bucureşti, după care va trebui să-mi găsesc aliaţi pentru lupta cu flota Mării Neagre. ( Neagră, da?! ). E posibil ca primii doi aliaţi să fie Marius şi Alex, însă nu-i nimic stabilit.  După lunga campanie de vreo 3-4 zile din Vama Veche, ne vom retrage încetul cu încetul spre Bucureşti înapoi când vom fi aşteptaţi din nou pe peron pe fundalul aceloraşi batiste, de data asta îmbibate în lacrimi de bucurie şi dor, în uralele mulţimii in extaz, acompaniaţi de o a doua piesă din harfele mici şi negre, : „Eroii slavei vin acum acasa. Au biruit în marele necaz…”.


Despre bani si oameni

Că Mihai mănancă la prânz un T-bone la restaurant Aquarium, iar George se aşează pe marginea unei borduri şi mănâncă dintr-un borcan de zacuscă, în ochii mei nu face diferenţă tare mare. Mâncarea are gust diferit doar în momentul în care mănânci. După ce trec alea 10 minute, trece şi plăcerea aia de moment şi eşti exact ca înainte, iar cei doi ajung la acelaşi nivel.  Că Mihai merge la serviciu cu  SLK, iar George vine cu un tramvai veşnic în întârziere, în ochii mei nu face mare diferenţă. Confortul e diferit doar în momentul ăla când eşti pe drum.  După ce ajung la destinatie, sunt amândoi la fel.  Că Mihai merge în vacanţă în Tunisia şi se cazează la un hotel de cinci stele, iar George îşi permite doar un bilet la ştrand în Crângaşi, în ochii mei nu face mare diferenţă.  Apa nu e mai udă în Tunisia, iar patul în care dormi la 5 stele nu te face să visezi mai frumos decât patul din dormitorul de acasă.

Lucrurile astea nu fac diferenţă.

Când  Mihai acceptă să ne plimbăm pe jos şi e în stare să-şi lase maşina parcată în faţa blocului, atunci Mihai e cineva. Cand George primeşte dimineaţa borcanul cu zacuscă şi mulţumeşte recunoscător pentru el, în loc să comenteze că nu-i ajunge, atunci George e cineva.   Când Mihai ma invită la el acasă şi  în loc să-mi citească cartea tehnică a sistemului de supraveghere video pe care şi l-a montat recent sau a căzii cu jacuzii de 12000 de euro, se aşează să vorbească cu mine, atunci Mihai e cineva.  Când George în loc să mi se plângă că după ce a plătit ratele la bancă a mai ramas cu 50 de lei cu care trebuie să se descurce 2 săptămâni, alege să-mi amintească ce nebunii mai făceam când eram mici, atunci George e cineva.

La ce folos să ai ceva daca nu eşti în stare să fii cineva?

PS: numele sunt fictive


O mamaie, doua mamai

As fi vrut sa nu scriu articolul asta, sau sa nu-l scriu asa.

Am vazut anul asta multe poze facute la mare, multe statusuri despre mare, multe vacante planificate acolo si m-am gandit sa merg si eu cu baietii pe acolo.  Ne-am luat prosoapele si am plecat spre destinatia: Mamaia – ca de, se zice ca e cea ma misto statiune din Romania.

Inainte sa continui, spun ca nu e prima data cand merg la mare, ci am fost de cel putin inca vreo 15 ori pana acum.

Am ajuns la Mamaia, ne-am cazat la o tanti care statea cu cheia pe marginea drumului, pret ok, confort suportabil si am taiat-o de urgenta spre plaja. Acolo parca s-a taiat orice iluzie a unei mari frumoase.  Apa jegoasa, dar intr-un hal de jegoasa de zici ca dadeau drumul la canalizarea orasului drept in statiune.  Ca sa fie in ton cu marea, si plaja bineinteles ca era plina de mucuri de tigari, pungi de la chipsuri , doze de bere si sticle de suc.  – Tipic romanesc. Dupa ce am plecat de la plaja, am fost sa-mi mazgalesc mana la un nene de pe marginea drumului. Il intreb cat costa, imi zice 30, incepe el ceva acolo si pleaca. Vine altul, continua si dupa ce termina ii dau o banconta de 100 de lei si astept restul. Imi da rest 30 de lei.  Fac ochii mari, ma uit la el si ii spun ca matematica mea spune ca trebuie sa-mi mai dea bani.  Bineinteles ca ma contrazice spunand ca nu m-am inteles cu el la nici un pret. Ii explic ca am vorbit cu ala care a inceput toata treaba si normal, ma ia ca n-am vorbit nimic cu el.  Dupa ce ma cert cu el, imi mai da 20 de lei din rest, asta inseamna ca tot am iesit in pierdere cu 20 de lei, insa mai bine decat sa fi platit cu 40 de lei in plus. La plecare mi-a explicat ca aici toata lumea jecmaneste pe toata lumea si acum a fost randul meu. Va las sa ghiciti ce culoare a pielii avea nenea cu pricina.  – Nu comentez.  Am trecut prin satul de vacanta si bineinteles ca din 5 terase 3 puneau manele – vorba lui Dani – vrei hamsii, esti obligat sa asculti manele.  Cosurile vomitau de atata gunoi.  Partea buna era ca gaseai terase foarte misto cu preturi rezonabile.   A doua zi, tanti la care ne-am cazat a zis ca cel tarziu la 9 dimineata trebuie sa plecam ca ei ii vin alti cazati. Din nou am facut ochii mari, pentru ca eu stiam de regula cu ora 12.  Bineinteles ca nu s-a putut discuta nici cu ea.      Am plecat din Mamaia spre o mica statiune din Constanta, Modern,  fara aglomeratie, cu apa curata si fara atatea manele si atatea fite.

Desi cat am stat acolo am ignorat toate inconvenientele astea astea si am avut un timp fain cu baietii, mi-am promis ca de acum voi evita cat pot manelitoralul romanesc pentru ca nu merita sa cheltui nici 10 lei intre mandrii nostri connationali.   Mi-e rusine de noi..


Floare-albastra

„Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist în lume!”

(fragment din – Floare-albastra, Mihai Eminescu)

S-a dus vacanta.. Aleg sa uit inconvenientele, evenimentele neplacute si sa ma opresc la clipele alea – minune.

Am inceput exact cum am planuit. Cu Ovidiu, dupa 2 zile de Bucuresti, am plecat la Galati. Acolo ne-am intalnit cu Iulica.  N-am sa uit niciodata replica data de Ovidiu politistului care ne-a interogat fara motiv intrebat ce cautam in Galati – „am venit si noi sa vedem care-i treaba”.

Am stat 2 zile acolo si am plecat spre Iasi.  Acolo am stat aproape o zi.  Daca in drum spre Galati am debutat eu cu cele „5 minute” (explic mai tarziu), in drum spre Iasi, Ovidiu si-a facut miscarea de „5 minute”.  Din Iasi, am plecat spre Suceava.  In Suceava a fost misto. Am revazut multi prieteni. Am fost la Falticeni cu Marius, am fost la Vicov la Daniel, in drum ne-am oprit la Radauti sa o salutam si pe Alina, am iesit cu Ovidiu C, cu Vasile, am apucat sa stau de vorba si cu nenea Nicu G, l-am salutat si pe David, am fost de am bagat munca pe la sinistratii din Suceava si Botosani impreuna cu prietenii din Suceava si cei din Elvetia, am cantat, am fost cu Leo la cascada, am fost cu baietii la bowling si biliard, l-am revazut si pe Dan C, care acum e om serios la casa lui, am apucat sa ma plimb si cu BMW-ul lui Ionut si sa stau la o poveste scurta cu el, m-am bucurat cand mi-a spus Cosmin ca a intrat la arhitectura in Cluj, plus multe alte saluturi, iesiri si tot felul de minuni de prin Suceava.    E posibil sa auziti o poveste de genul ca eu as fi oferit un fel de inel pus intr-un trandafir lui Sophie si ea ar fi acceptat. E posibil, dar sa n-o luati prea serios.

Din Suceava am luat trenul spre Cluj cu Cornel, Dani si Matei. In drum, baietii au insistat sa imi fac cele „5 minute” sa le dovedesc ca nu m-am ruginit si ca inca mai am skilluri de mare cuceritor. Prada a fost usoara. O tipa de 18 ani.  In drum spre Cluj am cantat cu baietii in toate limbile cunoscute tot felul de melodii. Ni s-a reprosat ca am omis sa cantam imnul. Rusine noua.   Am stat in Cluj o bucata de vreme,unde am apucat sa-l salut pe Marius,  si unde ne-am facut poze la crucea din Belvedere, apoi de acolo am plecat spre Sighisoara.  Sighisoara a fost orasul care m-a lasat fara cuvinte.  De la servire, preturi, curatenie, la arhitectura orasului, oameni, absolut tot. Pe o scara de la 1-10, ii dau nota 11.  Din Sighisoara am plecat spre Sibiu. Sibiul mai rablagit ca altadata, insa cu acelasi centru frumos.  Trebuie sa spun ca in o jumatate de zi cred ca am vazut vreo 50 de Secoha’ Second Handuri acolo.  M-a cam dezamagit lucrul asta. Fata draguta care ne-a zambit si nenea care m-a facut praf la sah au facut Sibiul sa para un oras primitor.  Din Sibiu am luat trenul si am mers spre Brasov. Acolo am gasit acelasi centru vechi, acelasi Mc Donalds,  un festival de Folk, acolo am urcat pe de-a dreptul jumate de munte si ne-a prins noaptea in padure pe mine si pe Dani. Tot acolo am baut o Cuba Libre de zile mari.   Despre scanteile care erau sa iasa intre noi si niste distrusi niste fani din galeria Stelei am sa povestesc cu alta ocazie.  La 3 noaptea dadeam de o carte in gara Brasovului, apoi in drum spre Bucuresti am dat toti sign out.

A fost o vacanta dintre cele mai faine pe care le-am avut si pot spune ca m-am reintors in Bucuresti reenergizat. Urmeaza o perioada dificila, dar necesara.   Mult spor!

PS: „5 Minute” e un fel de joc marca Hitch. Ai 5 minute la dispozitie sa abordezi o straina (aleasa de grup) si sa afli cat mai multe despre ea.  Ceva intre socializare si.. altceva.


Info

De data asta nu scriu de pe scaunul confortabil de la biroul meu pe care-mi tin picioarele, ci scriu cu mainile aproape paralizate de la tarnacop si bicamer.  Azi mi-am readus aminte cum era cand munceam cate o zi lumina pe santier. Acum nu mai am precizie la lovit cu ciocanul, nu mai am rezistenta la munca, indemanarea e praf si imaginatia lipseste cu desavarsire in lucrurile astea.  Mi-e rusine sa spun ca dupa 10 ore de munca ma simt de parca as fi spart la dalta Everestul.

E aproape jumatatea vacantei.  Am cheltuit deja mai multi bani decat imi planificasem pentru toata vacanta. Nu-i bai.

Voiam doar sa scriu ca inca n-am murit si ca am sa raspund la provocarile lasate de cristi si corneliu in scurt timp.

Mult spor!


Vacanta din planul 3

E oficial. Astazi la ora 16:15 fix imi incep concediul.

Nici anul asta nu merg in Dubai pentru ca am auzit ca acolo n-ai voie cu pantaloni scurti si nici in Bora Bora nu merg pentru ca pe avion incolo da orez de mancare si nu-s fan. Si pentru ca planurile 1 si 2 au sarit din schema, apelez la planul 3.

Ovidiu e in tara vara asta si bineinteles ca imi fac vacanta in mare parte cu el. Daca inainte o abuream cateva ore in fiecare zi, de cand el a ales calea jazzului ( student in Viena la cons) si eu calea cea dreapta (student la drept in capitala) abia apucam sa ne vedem o data in an.    In fine, gata cu telenovelele.

Ovidiu a ajuns azi dimineata in Bucuresti. Stam pe aici sa ne cheltuim banii, nu stiu cat, apoi de aici mergem sa facem turism rural la Iulica la ferma.  Dupa ce stam acolo si calarim tauri, facem baie in iazul de la ferma, mulgem vaci, dam la coasa, ne trezim la 6 in fiecare zi, inlocuim apa cu pepenii, mancam mancare adevarata si iesim pe faleza cu tractorul si combina, pornim incet spre tara de mlastina.  In Suceava nu stiu exact ce vom face. Probabil vreo 2 zile stam la studio la Daniel si cantam pana ne curge sange din nas. De la studio, ne pregatim sa facem cateva zile la Voronet cu gasca.  Dupa ce ne intoxicam cateva zile cu mici, ne dam cu pe cablu, facem un paintball, si bineinteles baie in piscina vecinilor, ne intoarcem si ca sa ne revenim, dormim o zi pe canapelele din mall. Bineinteles ca imi voi face timp pentru o excursie cu tico in falticeni cu Marius sa mancam covrigi cu cola si sa clanxonam fete oamenii care nu traverseaza pe trecere.  Cateva zile am sa-mi rezerv pentru a o petrece cu prietenii din Elvetia care vin la noi in perioada aia.  Vom merge cu ei la niste orfelinate, probabil in niste zone afectate din inundatii, insa asta nu inseamna ca n-o sa ne distram si cu ei.  Apoi, in ultima parte a concediului astept sa vina in Suceava Cornel, Dani, Matei si Cosmin probabil.  Dupa ce ii duc sa se inchine la broaste moaste, ca vor si ei sa vada cum arata manastirile de pe aici, merg si cu ei la principala atractie turistica din Suceava – Iulius Mall, apoi, dupa ce ne terminam toti banii, pornim usurel inapoi spre capitala.  Pentru ca vom fi cu masina, pobabil vom mai face cateva popasuri pe drum sa mai vedem si noi marile metropole gen Barlad.

Cam asa arata urmatoarele 2 saptamani la mine si bineinteles, daca va aflati prin Galati in urmatoarele 3-4 zile, sau in Suceava in urmatoarele restul de zile si vreti sa discutam despre incalizirea globala si despre pacea in lume puteti sa ma sunati pe aceleasi numere de telefon pe care le am de cand eram mic.

PS:  daca vreti sa ma enervati, puteti sa-mi spuneti si anul asta, de fiecare data cand ne vedem ca-s gras ca m-am maturizat.