Tag Archives: tren

Campania de vara 2011

Vacanţa de anul trecut a fost istorică pentru mine. N-aş fi dat-o nici pe 5 excursii in Caraibe. Poate pe vreo 3 în Hogwarts (înţelegeţi voi).  Nu ştiu dacă voi reuşi să concurez anul ăsta cu ce-a fost înainte, însă am să-mi dau toată silinţa.

Plimbările peste graniţă le păstrăm pentru luna octombrie, acum ne învârtim iarăşi prin metropolele româneşti. La 23:45 va fi primul eveniment al campaniei. Toţi prietenii ne vor conduce pe mine şi pe Cătălin spre acceleratul 1821 care va pleca din Bucureşti în direcţia Arad. Vom cânta pe peronul gării cântarea aia din harfele mici şi negre: „la revedere, ne vom vedea, ne vom vedea, la revedere… „.  După ce vom plânge, ne vom despărţi cu imaginea batistelor albe fluturând ca un simbol al supunerii în faţa lacrimilor ce vor curge şiroaie timp de ore întregi.

La Arad avem o misiune grea. În cazul în care eşuam în a salva copilăria lui Gabi, atunci va trebui să asistăm la judecata şi încarcerarea lui de la Biserica Rosie. Sentinţa va fi clară – O verigă la degetul inelar va fi simbolul condamnării lui pe viaţă la a fi deţinut de o fată frumoasă pe care va trebui s-o mituim straşnic pentru fiecare permisie cerută pentru Gabi.  Cel mai probabil vom eşua.  După ce ne vom îneca amarul în sarmale şi peşte la grătar, vom pleca spre Timişoara.

Nu ştiu ce vom face acolo. Probabil ne vom întâli cu Alina şi vom hrăni porumbeii din faţa catedralei. Lupta cea mai grea de acolo va fi cu civilizaţia.  Apucăturile noastre şi graba, amestecate cu sângele de moldovean din vene mă vor face să nu pot întelege civilizaţia Timişoarei.  Cătălin, fiind mai emancipat va rezista mai mult decât mine.  Luni dimineaţa drumurile mele şi ale lui Cătălin se vor despărţi. Eu voi pleca spre Cluj, el va încerca să facă faţa în continuare porumbeilor din faţa catedralei.

În Cluj va fi ca o reuniune a oştenilor lui Ştefan. Marius, Andrei şi Alex mă vor aştepta. Încă nu ştiu la ce să mă aştept de la ei, însă bănuiesc că pentru început vor fi nişte momente în care ne vom testa unii pe alţii.  Cred că ne vom lupta cu toate armele rămase pe câmpul de luptă, pentru că suntem moldoveni şi nu ştim ce-i aia diplomaţie. Sperăm să supravieţuiască măcar o parte din perne. Lupta va dura intre 2 şi 3 zile şi indiferent cine va câştiga, eu îmi voi continua expansiunea spre locul meu de mlaştină.

În Suceava va fi un timp mai ciudat. O parte din aliaţi vor fi plecaţi într-o campanie în Alpi, aşa că va trebui să fac faţă triburilor Paşcanilor şi Cazacilor de unul singur. Lupta cu Cazacii va fi în Voroneţ, iar dacă voi supravieţui, următoarea campanie va fi în Iaşi când mă voi lupta cu tribul Paşcanilor aliat cu ce a mai rămas din tribul Tumurugilor.  Tabăra va fi pregătita de aliatul meu Leo şi sperăm să putem face faţă.

După toate luptele astea, regele ne permite o permisie de 2 zile în Bucureşti, după care va trebui să-mi găsesc aliaţi pentru lupta cu flota Mării Neagre. ( Neagră, da?! ). E posibil ca primii doi aliaţi să fie Marius şi Alex, însă nu-i nimic stabilit.  După lunga campanie de vreo 3-4 zile din Vama Veche, ne vom retrage încetul cu încetul spre Bucureşti înapoi când vom fi aşteptaţi din nou pe peron pe fundalul aceloraşi batiste, de data asta îmbibate în lacrimi de bucurie şi dor, în uralele mulţimii in extaz, acompaniaţi de o a doua piesă din harfele mici şi negre, : „Eroii slavei vin acum acasa. Au biruit în marele necaz…”.

Reclame

Floare-albastra

„Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist în lume!”

(fragment din – Floare-albastra, Mihai Eminescu)

S-a dus vacanta.. Aleg sa uit inconvenientele, evenimentele neplacute si sa ma opresc la clipele alea – minune.

Am inceput exact cum am planuit. Cu Ovidiu, dupa 2 zile de Bucuresti, am plecat la Galati. Acolo ne-am intalnit cu Iulica.  N-am sa uit niciodata replica data de Ovidiu politistului care ne-a interogat fara motiv intrebat ce cautam in Galati – „am venit si noi sa vedem care-i treaba”.

Am stat 2 zile acolo si am plecat spre Iasi.  Acolo am stat aproape o zi.  Daca in drum spre Galati am debutat eu cu cele „5 minute” (explic mai tarziu), in drum spre Iasi, Ovidiu si-a facut miscarea de „5 minute”.  Din Iasi, am plecat spre Suceava.  In Suceava a fost misto. Am revazut multi prieteni. Am fost la Falticeni cu Marius, am fost la Vicov la Daniel, in drum ne-am oprit la Radauti sa o salutam si pe Alina, am iesit cu Ovidiu C, cu Vasile, am apucat sa stau de vorba si cu nenea Nicu G, l-am salutat si pe David, am fost de am bagat munca pe la sinistratii din Suceava si Botosani impreuna cu prietenii din Suceava si cei din Elvetia, am cantat, am fost cu Leo la cascada, am fost cu baietii la bowling si biliard, l-am revazut si pe Dan C, care acum e om serios la casa lui, am apucat sa ma plimb si cu BMW-ul lui Ionut si sa stau la o poveste scurta cu el, m-am bucurat cand mi-a spus Cosmin ca a intrat la arhitectura in Cluj, plus multe alte saluturi, iesiri si tot felul de minuni de prin Suceava.    E posibil sa auziti o poveste de genul ca eu as fi oferit un fel de inel pus intr-un trandafir lui Sophie si ea ar fi acceptat. E posibil, dar sa n-o luati prea serios.

Din Suceava am luat trenul spre Cluj cu Cornel, Dani si Matei. In drum, baietii au insistat sa imi fac cele „5 minute” sa le dovedesc ca nu m-am ruginit si ca inca mai am skilluri de mare cuceritor. Prada a fost usoara. O tipa de 18 ani.  In drum spre Cluj am cantat cu baietii in toate limbile cunoscute tot felul de melodii. Ni s-a reprosat ca am omis sa cantam imnul. Rusine noua.   Am stat in Cluj o bucata de vreme,unde am apucat sa-l salut pe Marius,  si unde ne-am facut poze la crucea din Belvedere, apoi de acolo am plecat spre Sighisoara.  Sighisoara a fost orasul care m-a lasat fara cuvinte.  De la servire, preturi, curatenie, la arhitectura orasului, oameni, absolut tot. Pe o scara de la 1-10, ii dau nota 11.  Din Sighisoara am plecat spre Sibiu. Sibiul mai rablagit ca altadata, insa cu acelasi centru frumos.  Trebuie sa spun ca in o jumatate de zi cred ca am vazut vreo 50 de Secoha’ Second Handuri acolo.  M-a cam dezamagit lucrul asta. Fata draguta care ne-a zambit si nenea care m-a facut praf la sah au facut Sibiul sa para un oras primitor.  Din Sibiu am luat trenul si am mers spre Brasov. Acolo am gasit acelasi centru vechi, acelasi Mc Donalds,  un festival de Folk, acolo am urcat pe de-a dreptul jumate de munte si ne-a prins noaptea in padure pe mine si pe Dani. Tot acolo am baut o Cuba Libre de zile mari.   Despre scanteile care erau sa iasa intre noi si niste distrusi niste fani din galeria Stelei am sa povestesc cu alta ocazie.  La 3 noaptea dadeam de o carte in gara Brasovului, apoi in drum spre Bucuresti am dat toti sign out.

A fost o vacanta dintre cele mai faine pe care le-am avut si pot spune ca m-am reintors in Bucuresti reenergizat. Urmeaza o perioada dificila, dar necesara.   Mult spor!

PS: „5 Minute” e un fel de joc marca Hitch. Ai 5 minute la dispozitie sa abordezi o straina (aleasa de grup) si sa afli cat mai multe despre ea.  Ceva intre socializare si.. altceva.


Mersul pe jos copilasi – in stil romanesc

Am fost aseara sa-l iau pe Cipri de la gara si, bineinteles, trenul a intarziat cam 70 de minute.  Am zis ca pentru ruta Cluj- Bucuresti intarzierea de 70 de minute e mica, tinand cont de experientele trecute pe ruta asta cu intarzieri de 4-5, chiar 12 ore.   Noi traim in Romania cu deviza, nu-ti convin serviciile, du-te cu masina ta sau pe jos. Nu te obliga nimeni sa mergi cu trenul.   Nu-i nici asta o problema ca doar ne-am obisnuit.  Din cauza asta  vine tanti de la terasa si imi trage scaunul de sub picior de parca as fi fiu-su nu un client care contribuie la plata salariului ei.  Sa nu redeschidem subiectul.

Problema mea e alta.   Trenul trebuia sa ajunga in statie la ora 22:55. Asta insemna ca prindeam un metrou sa merg acasa.  Trenul ajunge in gara la 00:05. N-am mai prins nici metrou, nici autobuz, la care aveam abonament si nu trebuia sa platesc nimic, deci, am fost obligat sa iau un taxi pe care nu l-am luat. Nenea taximetristul mi-a cerut pentru un drum de la gara pana in lujerului 20 de lei. Am zis, nu mersi, merg pe jos.    Deci pentru intarzierea CFR-ului de 70 de minute Cipri trebuie sa plateasca 20 de lei in plus sau sa mearga 5-6 km pe jos cu bagajul dupa el.  Pentru 20 de lei sa zicem ca muncesc 3 ore, deci intarzierea CFR practic a fost de 4 ore si 10 minute, sau daca sunt mai zgarcit si aleg sa merg pe jos, intarzierea a fost de 2 ore jumatate cu tot cu drumul pana acasa.     Multumim Romanica!

Probabil si sistemul asta de transporturi e doar un alt sistem care face din noi victimele lui si pentru care nu-i tras nimeni la raspundere.   Ce putem noi face? Putem inghiti in sec, putem scrie pe blog si face o rugaciune. Altceva, nu prea vad.


Just my luck

Era filmul ala, Just my luck care arata un fel de contrast intre o persoana cu noroc si una cu ghinion.  Nu prea cred eu in noroc si ghinion, dar cu toate astea exista anumite zile putin mai speciale.. de genul.. ziua cand am castigat la loto (la categoria a 3-a, nu va ganditi aiurea), sau de genul zilei de ieri.  De ce ziua de ieri?

Ziua buna incepe de dimineata. Trebuia sa plec la capitala. Ma duc sa-mi iau bilet. Tanti de la caserie imi zice ca nu-mi da reducere pentru ca nu mai e valabil carnetul de cupoane. Incerc sa-i explic ca e valabil si primele 2 saptamani din an, ea nu si nu ca alti studenti cum au primit. E vina mea ca n-am primit carnetul de cupoane pe 2010 mai repede, evident. Iau bilet fara reducere. In miez de noapte ma urc in tren si vad ca locurile unde trebuia sa stam eu si Ruben sunt ocupate. Nici o problema, erau locuri libere destule, asa ca ne-am asezat in alta parte. Dupa un timp, vine un nene si ma ridica de acolo pentru ca e locul lui. Ma pun in alta parte. Vine nenea controlorul ma ridica si de acolo ca era locul unui mos. Merg sa ridic pe baietas de pe locul meu, ma roaga sa fac schimb de loc cu el. Accept. Ma pun acolo. Dupa un timp, vine un nene iritat sa ma ridice si de acolo ca-i locul lui. Eu nu si nu. Ala se enerveaza, pana la urma ma ridic pentru ca aflu ca de fapt locul care mi l-a oferit baietasul ala era al iritatului.  Ajung in Bucuresti, cum intru pe usa, Anton ma trage de urechi ca am lasat repartitoarele de la caldura pornite 2 saptamani fara sa fie nimeni acasa.  Factura mare la caldura.. Asta e.. Merg la munca si incep sa lucrez. Un raport nou care imi mananca toata ziua plus inca 2 ore.  Nu comentez. Ajung acasa rupt de oboseala. Anton e in bucatarie. Pentru ca am scos frigiderul din priza cand am plecat acu 2 saptamani acasa, nu stiu ce s-a dezghetat pe acolo, a mucegait si a umplut frigiderul si tot ce era prin el de mucegai… Oftez si merg mai departe. Deschid computerul.  N-am net. E stricata reteaua. Ma duc sa fac dus. Nu curge apa calda. Curge cu taraita doar apa rece. Fac dus asa. Cand vin ma apuc sa despachetez bagajul. Scot geaca din troler si realizez ca are o pata de ulei cat jumatate de geaca. Nici nu stiu ce aveam de mancare pe acolo, dar cert e ca am pus cruce la geaca aia.. Asta e. Ma uit pe programarea sesiunii, si frumoasa treaba si acolo. Am doua examene in aceeasi zi la aceeasi ora. Pentru ca nu pot fi in doua locuri in acelasi timp, clar, incep sesiunile cu o restanta. O zi de vis.. nu alta

Pentru cei care credeti ca exagerez,  sincer ma bucur pentru voi pentru ca asta inseamna ca inca n-ati avut zile gen.

Trecea si ieri.. da.. si cum a mai trecut..  Noi sa fim sanatosi