Tag Archives: tramvai

Noimless

Tu ești durerea de cap de-a doua zi.
Tu ești ziua urâtă de luni.
Tu ești praful din aer.
Tu ești maidanezul care mușcă.

Tu ești alarma de la telefon.
Tu esti examenul la drept civil picat.
Tu ești controlorul care-mi dă amendă.
Tu ești cimitirul buruienos din oraș.

Tu ești gaura de la ciorap.
Tu ești eroarea 404.
Tu ești unghia care zgârie tabla.
Tu ești cheile pierdute.

Tu ești gândacul negru din bucătărie.
Tu ești datoria mea la bancă.
Tu ești mirosul din tramvai.
Fără tine aș muri de plictiseală.

Reclame

Imagini

Ieri seară coborau din 41 un copilaş la vreo 4 ani şi tatăl lui. Tatăl avea într-o mână o plasă şi în cealaltă ţigara aprinsă. În mers, nenea a scăpat ţigara din mână. Copilaşul s-a aplecat, a luat ţigara aprinsă de jos şi i-a dat-o tatălui său zâmbind. Nenea a luat-o a suflat peste ea s-o sterilizeze bănuiesc şi a băgat-o iar în gură.   Când au ajuns la semafor, dintr-un reflex probabil, copilul a întins mână tatălui sau înainte să traverseze.  Când a văzut ţigara în mână, din mers a încercat să se prindă  de haina tatălui său. N-a apucat pentru că acesta l-a repezit imediat:  „Hai.. ce faci?” A rămas cu mâna suspendată în aer, alergând lângă tatăl său, căutând o mână prea ocupată cu o ţigara aprinsă.  Nu pot pune în cuvinte scena asta. N-am sa descriu expresia copilaşului – inocenţă, confuzie, teamă, neîmplinire, încercare de adaptare, independenţă prematură, neîncredere, teamă, iarăşi teamă.. toate în doi ochi ai unui copilaş din 41.

Nu, nu acuz ţigara că nu-i vina ei. La fel de uşor ar fi putut ţine în mână o sticla de cola, sau mă rog, o lumânare aprinsă dacă vi se pare mai sfântă.  În cazul ăla, cea mai sfântă ar fi fost mâna copilaşului.

 


Despre bani si oameni

Că Mihai mănancă la prânz un T-bone la restaurant Aquarium, iar George se aşează pe marginea unei borduri şi mănâncă dintr-un borcan de zacuscă, în ochii mei nu face diferenţă tare mare. Mâncarea are gust diferit doar în momentul în care mănânci. După ce trec alea 10 minute, trece şi plăcerea aia de moment şi eşti exact ca înainte, iar cei doi ajung la acelaşi nivel.  Că Mihai merge la serviciu cu  SLK, iar George vine cu un tramvai veşnic în întârziere, în ochii mei nu face mare diferenţă. Confortul e diferit doar în momentul ăla când eşti pe drum.  După ce ajung la destinatie, sunt amândoi la fel.  Că Mihai merge în vacanţă în Tunisia şi se cazează la un hotel de cinci stele, iar George îşi permite doar un bilet la ştrand în Crângaşi, în ochii mei nu face mare diferenţă.  Apa nu e mai udă în Tunisia, iar patul în care dormi la 5 stele nu te face să visezi mai frumos decât patul din dormitorul de acasă.

Lucrurile astea nu fac diferenţă.

Când  Mihai acceptă să ne plimbăm pe jos şi e în stare să-şi lase maşina parcată în faţa blocului, atunci Mihai e cineva. Cand George primeşte dimineaţa borcanul cu zacuscă şi mulţumeşte recunoscător pentru el, în loc să comenteze că nu-i ajunge, atunci George e cineva.   Când Mihai ma invită la el acasă şi  în loc să-mi citească cartea tehnică a sistemului de supraveghere video pe care şi l-a montat recent sau a căzii cu jacuzii de 12000 de euro, se aşează să vorbească cu mine, atunci Mihai e cineva.  Când George în loc să mi se plângă că după ce a plătit ratele la bancă a mai ramas cu 50 de lei cu care trebuie să se descurce 2 săptămâni, alege să-mi amintească ce nebunii mai făceam când eram mici, atunci George e cineva.

La ce folos să ai ceva daca nu eşti în stare să fii cineva?

PS: numele sunt fictive


Ceaiul de la ora 5

Cornel e unul din prietenii mei buni din Bucuresti. Cu el petrec macar vreo 2-3 ore pe zi si magar cum sunt abia acum i-am dat posibilitatea sa scrie pe blogul meu..

Camera umplută până la refuz de o caldură sufocantă, geme pe acordurile smulse din clapele pianului și corzile chitării de Ionuț și Matei. Mă gândesc încă odată cât de frumoasă poate fi exprimarea prin muzică.
-Bă, ia-ți rolele și apoi să treci pe la mine să mergem în parc! zise Ionuț, în stilul lui caracteristic, iar eu, abandonez cu părere de rău un pachet de biscuiți și-mi iau tălpășița la cămin, de unde revin echipat corespunzător.
Ajungem la 41. Ne urcăm. Ionuț e pe role, eu le am în rucsac. Începe discuția.
-Bă, a fost noaptea devoratorilor de….
-Publicitate! zise o fată din dreapta mea, stânga lui Ionuț. E brunetă cu ochii mari și rotunzi. Zâmbește cumva complice în direcția noastră. Eu, destul de tulburat, privesc la Ionuț, el însă continuă imperturbabil:
-Comedie! Devoratorilor de comedie! A fost și aia a devoratorilor de publicitate, dar eu zic de comedie!
-Ah, credeam că…exclamă fata încurcată, apoi roși ușor.
Simt un imbold destul de puternic să schimb subiectul, și întreb:
-Dar Ruben a fost în Cora?
-Da io știu? De fapt cred ca a fost, că apa WINNY doar acolo se vinde…cum bă să cumperi produse WINNY !?!?
Trag cu ochiul la fata de langa noi, face eforturi disperate să nu râdă, Ionuț si-a dat și el seama și mă privește mulțumit. Îmi închipui că se gândește la cât de bine e să fii bărbat.
-Când mergem la ștrand?
-Joi.
-Dar noaptea.
-Da…noaptea…

conea


De-ale capitalei

Ieri, in drumul meu spre casa, am ramas surprins de imaginea unui sofer de RATB care conducea autobuzul, citind ziarul.  La prima vedere am crezut ca nu vad bine, insa, ziarul, jumatate pe volan, jumatate ridicat, el cu ochii in ziar, si autobuzul mergand singur. Acum, ori a fost dotat Bucurestiul cu autobuze cu pilot automat, ori mai avea niste ochi in plus nenea soferu.   Tot ieri, dupa ce elicopterul unei televiziuni s-a invartit vreo 20 de minute pe deasupra Mc-ului, am decis stresat sa ma uit la el, ca poate pe mine ma cauta si de-asta nu mai pleaca. La fel, pana ieri n-am stiut ca se poate, insa nenea pilotul mergea cu elicopterul cu spatele.   Toate astea m-au facut sa ma gandesc si la masina aia care mi-a ras pantalonii cu 40 la ora, cand treceam strada, uimindu-ma de precizia cu care a trecut pe langa mine.  Nu stiu daca ati observat, insa, chiar si conducatorii metrourilor au devenit profesionisti. Cand ajung pe la Eroilor, nu mai fac franele alea care arunca lumea din ultimul vagon in primul. Daca se intampla asta, sunt convins ca probabil din cauza defectiunilor pilotului automat al metroului. Doi conducatori nu sunt de-ajuns.  De tramvai sunt oarecum multumit. Acesta isi face treaba neasteptat de bine.  In cele 3 vagoane ale lui incap mai multi oameni decat in metrou. Cand am fost cu Cornel Ungureanu in matizul lui, 8 persoane plus sicriul ala de chitara, am stat mult mai lejer decat stau in tramvai la ora 6. Ideea e ca isi da tot interesul si tramvaiul asta. Cu barcile nu-i chiar roz situatia de cand s-a inecat baiatul ala in Lacul Tineretului, insa, speram la un upgrade. 

Avem aici toate mijloacele de transport, de-asta imi place Bucurestiul… e chiar performant