Tag Archives: traditie

Dragobete. Origins

Si pentru ca ieri mi s-a scarbit asa putin de frustrarile nationalistilor, suparati pe sarbatoarea asta adusa de la americani, Sfantul Valentin, suparati ca noi il avem pe Valentin al nostru, pe Dragobete, m-am gandit sa citesc putin despre fiecare din Valentini.

Povestea lui Valentin american e de fapt poveste romana. El era un preot care oficia in secret casatorii soldatilor carora le era interzis sa se casatoreasca. Pentru asta el a fost decapitat, iar un anume imparat a pus sarbatoarea Sfantului Sfantului Valentin de ziua decapitarii preotului. Pentru ca perioada coincidea cu o veche sarbatoare romana, sarbatoarea lui Lupercus care era consacrata dragostei si fertilitatii, s-a ajuns incetul cu incetul la Valentinul asta.  N-am gasit nicaieri despre implicatia americanilor in sarbatoarea asta, insa de..  nu pot sa ma contrazic eu cu papagalii.. O fi americana si sarbatoarea asta.

Povestea lui Dragobete e ceva mai veche, de pe vremea vlahilor, cand dragii nostri locuitori ai taramului aveau ceva mai multi zei.  Dragobete era zeul dragostei.  Cum s-a initiat sarbatoarea?  Au vazut baietasii nostri la romani pe nenea zeu Lupercus de care am mentionat si mai sus  si au hotarat sa faca si ei o sarbatoare de genul asta sa fie in trend. Asa ca, daca la Lupercus barbatul tragea un biletel cu numele unei fete de pe acolo scris pe ea, si apoi urma sa fie ca o casatorie de proba pe un an cu femeia respectiva, dupa anul acela hotarandu-se  daca se va casatori pe bune sau nu cu ea, iaca dragii nostri vlahi au hotarat sa fie originali. Ei nu erau buni la scris, la citit, la sorti, la toate alea, asa ca au hotarat sa se urce in varful dealului si sa alerge dupa femeia pe care o vrea pana acasa. Daca o prinde, atunci o poate pupa. Pupatura aia era considerata ca un fel de logodna pe un an. Dupa un an se hotarau daca sa se ia sau nu.

Vina lui Valentin a fost ca in sarbatoarea lui este si ceva crestin. Dragobetele a ramas pagan (aviz crestinilor de 2000 de ani din tara noastra).  
Din cate observ eu noi sarbatorim cam acelasi lucru la interval de o saptamana.  Una e luata de la romani americani si cealalta e de la romani stramosii nostri, vlahi. 

Corectati-ma daca ma insel..

Reclame

D-ale bisericii

Azi am mai auzit una.  Eu unu detest religia. Ce inteleg eu prin religie?

Se ia una bucata biserica si una bucata popa. Se iau mai multe bucati de credinciosi.. sau creduli, nu stiu cum sa le zic.  Trebuie multe bucati tare. Se duc bucatile in biserica si se aseaza in genunchi. Vine popa si incepe sa-i stropeasca cu apa sfintita (cu argint evident).  Nimic dubios. La un moment dat, toti crestinii aia se pun pe burta jos. Popa incepe sa ii calce in picioare practic, adica sa calce pe ei si sa ii stropeasca in continuare.  Ei se inghesuie acolo sa fie calcati de popa. Cica daca esti calcat in picioare de popa ala atunci ti se indeplineste ce dorinta vrei tu.  Din cate am vazut eu, popii astia in general cam depasesc suta de kile.  Is curios cati din enoriasi vin a doua oara cu dorinta de a rezolva o durere de spate ceva.  Da – asta la vreo 50 de km de Bucuresti.

Se mai ia una bucata biserica si una bucata popa. Biserica o asezam pe un deal si ii facem un zid mare imprejur. Pe popa il punem in biserica. Se ia una bucata credincios – sau credul, cum vreti si se aseaza la poalele dealului. Punem credinciosul in genunchi si ii dam sarcina: urca in genunchi dealul, si inconjoara zidul bisericii de 3 ori in genunchi pe aleea din beton si ti se indeplineste o dorinta.  Nu conteaza ca iti sangereaza genunchii de nu te vezi si ca ai sa mergi schiop doua luni, ideea e sa faci cum iti zice popa ala daca vrei sa ti se indeplineasca dorinta. Asta e la vreo 10 km de Suceava.

Acu, fara intentia de a ofensa vreo traditie, vreun cult, religie, vreun om.. intrebarea mea… de unde au scos prostiile astea de obiceiuri sado-masochiste ca eu am citit de  cateva ori biblia de la cap la coada si n-am gasit nimic care sa semene cu ce se intampla acolo.    Una e sa crezi in Dumnezeu si alta e sa crezi in niste farmece si niste traditii idioate care iti dau tie nu stiu ce impresie ca ai contribuit cu ceva pentru indeplinirea rugaciunii.  Ca e mult mai usor sa lasi un popa sa iti rupa spatele decat sa iti corectezi putin din comportament, si e mult mai usor sa iti rupi genunchii decat sa iti ceri iertare de la cineva caruia stii ca i-ai gresit. Prea mare mandria. Lasa ca mergem la biserica si ne rezolva popa daca ne rupem spatele si ne farmam genunchii daca Dumnezeu nu poate mocca.  HA!

Later update: Imi pare rau de limbajul folosit in articol si imi cer scuze fata de cei care se simt ofensati. Nu sterg articolul pentru ca parerea mea ramane aceeasi vizavi de aceste traditii, si nu cenzurez articolul pentru ca blogul asta ma reprezinta pe mine asa cum sunt, cu defecte cu tot. A lipsit diplomatia din articol si maniera in care am spus lucrurile a fost nepotrivita. Nu-mi ascund imprefectiunea, ci mai degraba incerc sa o corectez.