Tag Archives: titlu

Evanghelia puterii

Câteodată, în încăpățânarea mea absurdă, pur și simplu nu vreau să recunosc haosul. Lumea funcționează în general pe principiul cauză-efect și atunci când lucrul ăsta e înțeles, lucrurile încep să se explice încet încet.

Matematica vieții la români e una simplă. N-o mai repet că m-am săturat de ea deja. Problema apare atunci când, deși previzibil, îmbrățișăm moduri de viață absurde care n-au cum să nu ducă la faliment, la eșec, dezamăgire și pentru cei mai romantici, la un soi de sinucidere (cel puțin la nivel de concept).Mă lupt să înțeleg cum se poate clădi o viață în jurul speranței apariției elementului salvator care să schimbe totul. În nebunia noastră avem impresia că banii sunt elementul cheie în destinul omului și de-asta trăim mereu în așteptarea lozului câștigător.

Aparența înșeală însă. Oamenii nu vor mașini de lux, vor să se mândrească cu mașini de lux. Oamenii nu vor haine scumpe, vor să defileze în haine scumpe. Oamenii nu vor să vadă Grecia. Oamenii vor să-și facă poze în Grecia și să le pună pe facebook. Corporațiile au înțeles că nu banii sunt factorul principal de motivare – ci jocul puterii. Așa că au redefinit organigramele, înlocuind sistemul clasic de white collar / blue collar, sau executive / managerial cu un sistem care să mulțumească pe toată lumea: femeia de serviciu e maintenance supervisor, caserița e sales executive, secretara e assistant manager și restul de oameni care se ocupă cu răspunsul la telefoane, completat facturi și rezolvat tickete se numesc fie business specialists, fie process manageri. Până și domnișoara aia simpatică de vinde bilete la film in afi poartă un ecuson pe care scrie training manager.

Jocul ăsta al titlurilor e una din minciunile care funcționează cel mai bine cu generația noastră, a oamenilor care nu mai sunt nevoiți să se sacrifice. Pentru că miza noastră nu mai e supraviețuirea. De supraviețuire s-au ocupat părinții noștri. Încă se ocupă. Noi suntem preocupați să devenim importanți. Trebuie să construim o lume mai bună pentru copiii noștri. Construim greșit totuși. Evanghelia puterii e o minciună. În final, fie că ești maintenance supervisor, fie că ești femeie de serviciu, aceeași mătură e unealta de lucru. Dacă ești secretară sau assistant manager, va trebui să te lupți cu același filtru de cafea și același copiator care strică foile. Iluzia relevanței, a importanței dată de titluri e una de carton.

Vasile lucrează la tipografie. Nu știu ce scrie pe cartea lui de vizită. Nici nu mă interesează. E un prieten, un om muncitor, un om serios, un om care-l caută pe Dumnezeu și de o sinceritate adeseori brutală. În multe rânduri, când mă mai pierdeam în oglinda lui Narcis, a fost acolo să mă pună cu picioarele înapoi pe pământ. Simplitatea lui mă face să-i prețuiesc prietenia.

Filip e o persoană mai publică. Are o funcție importantă în una din instituțiile mari ale statului. Citesc de multe ori în presă despre proiectele la care lucrează. Câteodată mă enerveză lucrurile pe care le citesc citesc și-i mai dau câte un telefon să cer explicații. Nu că ar trebui să se justifice mie, dar de fiecare dată își găsește răbdarea să-mi explice că ceea ce se vede la televizor nu-i ceea ce se întâmplă în realitate. Cu toate astea, ceea ce face nu mă impresionează. Pentru mine calitatea de prieten e importantă. Caracterul, seriozitatea, faptul că nu pretinde o superioritate dată de statutul pe care-l are, disponibilitatea și încrederea, astea-s lucruri care mă impresionează. Poate să ajungă prim-ministru, poate să vândă cartofi în piața Crângași, pentru mine Filip e același Filip.

Reclame

De zece ori.. am vrut

Am vrut să scriu despre prieteni.  Câteodata îi am, câteodată nu prea.

Am vrut să scriu despre nivelele sociale.  N-am reușit să definesc nivelul la care sunt eu.

Am vrut să scriu despre ce înseamnă de fapt o realizare.  N-am prea găsit mari realizări în viața mea.

Am vrut să scriu despre cum ar trebui să arate o relație sănătoasă.  Dar cine stă să gândească la rece într-o relație?

Am vrut să scriu despre muzică. Mi-am omorat dreptul ăsta în clasa a 8-a.

Am vrut să scriu despre ce înseamnă să te lupti. N-aș fi putut.  Cele mai multe lupte le-am pierdut.

Am vrut să scriu despre speranță. N-am scris. Aș fi distrus-o.

Am vrut să scriu despre sinceritate.  Cui? Oamenii falși, sunt falși și cu ei înșiși.

Am vrut să scriu despre inimă. Dar am descoperit că în pieptul meu bate un creier.

Am vrut să scriu despre Dumnezeu. Mai bine aș fi trăit despre Dumnezeu.