Tag Archives: timp

După un an, despre altul

Azi de dimineață mi-a scris un prieten.  Nu mai știu multă lume care ar numi prieten pe cineva cu care nu a mai avut o conversație de vreo 10 ani.  Însă eu am mulți prieteni.  N-am uitat de ei. O dată la ceva timp mă tot gândesc.. Oare ce-or mai face Marius și Ramona?  Cum o mai duc Alin și Natalie oare?  Dar Liviu și Cătălina, Paul și Oana, Andrei și Dana, Ionuț și Paula, Ovidiu și Ana, Ovidiu și Alina, Vasile, Marius, Ovidiu .. și așa mai departe. Mă gândesc la ei și gândul ăsta e ca o conversație. Vorbim în gând, ne urăm de bine și ne dăm întâlnire în alt gând, peste câteva luni.

Pentru ei ne-am întors; pentru că am confundat distanța cu timpul. Și tare mi-aș dori, acum că am rezolvat problema distanței, să găsim o soluție și la problema timpului.

Pe celălalt monitor e deschisă o prezentare la Anexa 1. Cred că ar fi bine să mă întorc la ea. 

În 2017 nu știu ce-o să se întâmple. Avem un plan pe termen scurt. După termenul scurt dăm loc minunilor. Pentru că până acum, minunile ne-au călăuzit mult mai bine decât excelurile mele. Și-atunci, poate e nevoie de puțină credință mai mult decât de alte planuri.

Nu știu cum va fi, dar om trăi și-om vedea.

Până atunci, ne întâlnim în alte gânduri…

Un an bun!

Anunțuri

Cinci

Doisprezece zodii și cu 25 de ani, întinerim cu 4 zile și adunăm iar vreo 5 luni.
Fără paranteze, am construit încet o colivie pentru fericire.

Acum 324 de ani aș fi muncit.
Aș fi muncit ca marinar  vreo 35 de ani ca să te pot cumpăra de la părinți.
Mi te-ar fi dat cu o valiză și o plapumă.  Și-am fi fugit…
Ne-am fi mutat în mare.

Acum 132 de ani ți-aș fi știu adresa pe de rost.
Aș fi venit la tine cu bicicleta albastră pe care aș fi cumpărat-o
din banii făcuți cu unghiile zgâriate de praful străzilor neasfaltate.

Acum 98 de ani ți-aș fi scris de pe front.
N-aș fi uitat niciodată adresa ta.
Aș fi legat scrisoarea de un glonț și aș fi tras spre lună.
Acolo ar fi ars și s-ar fi prefăcut în … noi

Acum fix 63 de ani te-aș fi furat.
Aș fi venit la tine pe-un cal arab – pur sânge.
Am fi jucat și noi Răpirea din Serai.

Acum 38 de ani ne-am fi ascuns.
Am alerga în poieniță, departe de orice cărări și orice frați mai mari.
Ne-am fi făcut planeta noastră între copaci și castori.

Acum 16 ani te-aș fi sunat pe fix.
Te-aș fi salvat de temele la geografie
și am fi desenat o harta lumii împreună.

Acum vreo 7 ani am fi pus degetul pe hartă
ca să putem fugi acum 1 an și două luni.

Cerul e negru în amurg și-i verde dimineața.

Hai să zburăm cu submarinul.


Mi-a venit perioada ( 2 )

Exista perioade cand viata iti intinde examene. Eu sunt intr-o perioada de-asta si asa imi explic inactivitatea din viitor. Viata mi-a intins 14 examene in perioada asta. Urati condoleante timpului meu liber si cateodata, cand imi voi permite sa-mi scot nasul din carti si sa mai dau cate-o tura pe la bucatarie, sau pe la baie, daca-mi vine in minte vreo idee, atunci am s-o scriu aici. Pana atunci lipesc din nou pe usa semnul: ” Nu deranjati! Mi-a venit perioada!


Votre Opinion

Problema cu timpul.
Anul asta mi-am propus mai multe lucruri – gen:

– sa invat limba franceza
– sa studiez cateva legi ( 53/2003, 76/2002, 19/2000, 130/1999, CCM unic la nivel national, decretul 92/1976 )
– sa citesc cel putin 10 romane ( in general citesc carti practice, nu povesti)
– sa pun accent deosebit pe Codul Civil si Codul Penal (adica sa le studiez bine bine )
– sa reinvii muzica ( adica sa cant mult mult mult mai mult decat am facut pana acum si mult mult mai bine)
– sa imi fac cele 3 lucrari care le datorez pentru a fi absolvent de scoala biblica cu acte in regula
– sa citesc cel putin 5 carti de filosofie
– sa citesc inca cel putin 10 carti de psihologie practica pana la finele anului

Asa ca, daca aveti ceva recomandari de marterial pentru limba francez as fi recunoscator. Deasemenea o lista cu 10 romane si 5 carti de filosofie – propuse de voi mi-ar fi de ajutor.

Merci beaucoup mes amis 🙂

PS: – inca imi puteti vota blogul pentru roblogfest – dand click aici


Un acum

Pff, cand ma gandesc la cat de misto a fost in copilarie. Cum ne jucam prin fata casei, cum n-aveam nici o problema. Ce mai faceam pe la scoala.. Era wow.. as da orice sa dau timpul inapoi..

 Sa vezi peste 1 an cand ma duc la facultate, sa vezi peste 3 ani cand termin facultatea. Sa vezi dupa ce termin masterul ce fac.  Sa vezi dupa ce imi gasesc serviciu.  Sa vezi dupa ce imi cumpar masina. Sa vezi dupa ce ma insor. Sa vezi dupa ce imi cumpar o casuta. Sa vezi dupa ce o sa fiu manager. Sa dupa ce imi schimb locul de munca.. Sa vezi dupa ce imi pleaca copiii la facultate.. Sa vezi dupa ce ies la pensie.. Sa vezi ce sicriu misto imi cumpar….

Imi amintesc ce-mi spunea Mihai cand l-am intrebat daca ii pare rau ca s-a casatorit asa repede, ca de.. alte responsabilitati, alta viata.   Mi-a zis ceva ce parca imi rasuna si acum in minte. Ionut, fiecare perioada din viata are parti frumoase si parti poate mai complicate. Nu poti sa plangi dupa ce-a fost odata. Nu poti sa traiesti asteptand un maine mai bun.  Trebuie sa te bucuri de prezent, sa traiesti in prezent.  Viata de familie e diferita, insa e faina.. nu pot sa o compar cu perioada din studentie, ca e total diferita. E diferita, dar e asa faina.. 

Sa traiesti in prezent… e o realizare


Timpul si invatatul

Exista un timp bun cand ai chef de invatat? Cand?


Eu am timp.

Imi amintesc reclama aia care spunea ceva de genul „exista o varsta la care ai timp si n-ai bani (aici arata un student)  si o varsta la care ai bani si n-ai timp” .   Ma intalnesc tot timpul cu oameni care au agende groase, pline de programari, oameni cu care daca vreau sa ma intalnesc trebuie sa-mi fac programare cu cateva zile inainte sa imi acorde maxim o ora maxim, intre doua intalniri de-ale lui.  Nu spun ca oamenii de genul asta nu sunt ocupati, si ca e doar o fatada, insa…

De cele mai multe ori, „n-am timp” asta e doar o iluzie, o parere care ne-am format-o si pe care ne place s-o credem.  Bineinteles ca oamenii sunt ocupati, au responsabilitati si am avut si eu perioade de genul ala.  Imi placea sa fiu ocupat, pana a inceput sa nu-mi mai placa. De ce? Simplu. Ajungem iar la vesnica tema de dezbatere.. prietenii si relatiile.    Nu mi-a mai placut sa fiu ocupat pentru ca pe cat de important ma facea sa ma simt toata imaginea asta de om ocupat, pe atat imi dadeam seama ca e nasol sa fii important, sa te crezi important.  Intr-o zi, mi-am luat agenda, mi-am taiat de pe ea toate programarile si am zis GATA.  Adio viata scrisa in agenda, mai lasam lucrurile sa se intample si de la sine,  mai invatam sa fim si spontani.  In momentul in care am renuntat la conceptia asta despre mine ca as fi ocupat, deodata n-am mai fost ocupat. Am inceput sa am timp de prieteni, de Dumnezeu, de scoala, de munca, de tot..

In momentul de fata studiez la 2 facultati si lucrez. Ma mai ocup si de blogul asta, dar nu-mi aduc aminte cand a fost ultima oara cand m-a sunat cineva sa iesim in oras si sa zic NU pentru ca n-am timp..

Eu am timp.