Tag Archives: terapie

Primul pas.. asculta

 Stii care-i partea interesanta atunci cand nu vorbesti mult? De cele mai multe ori lasi oamenii sa vorbeasca despre ei. 
Nu ma afisez cu viata mea personala.  De cele mai multe ori, oamenii cand incep sa vorbeasca despre ei, nu se mai opresc. Tu asculti, aprobi, dai din cap.. Genul asta de socializare.   Cand cineva te intreaba ce faci, in general se asteapta la un raspuns de genul „bine”.  Cand oamenii iti vorbesc despre ei, in general ai sa vezi pasiune, ai sa vezi cuvinte traite si pentru asta ei asteapta admiratie, compasiune.
Oamenii au nevoie sa fie ascultati.  De-asta lasa biletele inainte sa se sinucida, de-asta sunt aproape 50000 de bloguri in Romania din care banuiesc ca mai mult de jumatate sunt bloguri de frustrari personale. Cand nu erau bloguri, erau jurnale.  Cand nu te mai asculta nimeni incepi sa vorbesti singur. Incepi sa fii ca un Iona in burta unui peste urias. 

E nevoia aia a omului de a-si imparti viata cu cineva; si alearga disperat in stanga si in dreapta, arunca bucati din viata, in speranta ca cineva le va accepta.   La un moment dat o fata anume a incercat sa intre in vorba cu mine.  Dupa urmatoarea propozitie de dupa salut, mi-am dat seama ca ceva e in neregula cu ea.  A inceput sa-mi zica de probleme, a inceput sa-mi spuna de situatii. Am ascultat, am ascultat.. am ascultat.. am incercat sa dau un sfat atat cat am stiut.  Dupa o saptamana mi-a spus ca ma iubeste.   Nu stia nici numele meu de familie. Nu ma iubea pe mine, iubea faptul ca o ascultam. Eram ca eram ca o fiola de algocalmin cand o masea cariata o facea sa se urce pe pereti de durere. 
Raman cateodata uimit de multitudinea de oameni care vin sa-mi ceara sfaturi. Nu sa-mi ceara sfaturi. Vin la mine sa-i ascult.  (Dupa ce termin scoala, daca imi fac un cabinet psihologic, am sa fac o caruta de bani.  Acum ascult oamenii gratuit).  Eu nu inteleg de ce.  De ce au incredere intr-un copil de 21 de ani care abia paseste timid, cu pasi mici spre o realitate urata? Ei au 15, 25, 35, 50 de ani. Toti vor sa fie ascultati..

Cand ai nevoie ca tu la randul tau sa fii ascultat, racnetul inimii tale este inabusit parca de racnetul inimilor lor. Te regasesti in cuvintele lor.  Inveti sa te asculti prin vorbele lor…

Si ascultarea asta e doar primul pas..

Reclame

Familie.. cu bocanci si farfurii

V-am zis ca m-am mutat? Da, m-am mutat cu Ruben, Alex si Adi de o saptamana. Probabil o sa auziti de ei mai des de-acum.  Am scapat de tanti cu gogosarii.  Nu ca as fi avut ceva cu tanti, ca era singura persoana pe care o cunosteam din tot blocul ala cu 2 scari si 10 etaje. Da, stiu, mi s-a mai zis. Sunt antisocial.

Aici am dat de un fel de familie mai trista. De fapt o situatie mai trista. De partea cealalta a peretelui camerei mele e jungla. Bunica, cu fata, cu nepoata si cu ginerele. De obicei, pana la 12 noaptea e liniste. La 12 noaptea, parca la comanda incep toti sa racneasca.  Bataie, scandaluri, pumni in mobila, haos total.  E familia omului, nu pot sa ma bag. Pe mine ma deranjeaza ca nu pot dormi din cauza lor.  Mai dau 2-3 pumni in perete sa arat ca-s deranjat de salbaticia lor si atunci 5 minute se face liniste. Numai bine, pana aproape sa adorm. Dupa aia aud un racnet ca din gura de sarpe „da mai lasa-ma in pace animalule !!!”.    Incerc sa-mi dau seama de unde atata ura. Incerc sa-mi dau seama cum pot fi niste oameni in halul ala de incompatibili de sa se certe si sa se bata in fiecare zi. O fi din cauza alcoolului, a incapatanarii, a educatiei, a dorintei de supermatie, or fi toate la un loc.. nu stiu. Cert e ca nu-i bine. 

Acum mai spuneti ca-s prosti americanii ca ei dau bani psihologilor pentru terapie de cuplu.
Noi suntem aia destepti ca nu aruncam cu bani. Noi aruncam cu bocanci si cu farfurii.