Tag Archives: telefon

De bun simt – cu telefonul

Pentru cei care v-ati luat telefon si ati uitat ca tot orasul are, nu doar voi – cititi cateva reguli de conduita:

1. Nu-ti pune ton de apel o manea.  Nici macar un ton parodiat cu melodie de manea.  N-ai sa pari mai destept.

2.  Nu-ti mai pune potaia pe desktopul telefonului.  Locul ei e acasa, legata de pat.

3.   Cand esti la o intalnire, da macar telefonul ala pe silent daca nu vrei sa-l inchizi. !!! N-ai sa pari mai important daca iti suna telefonul. In cel mai bun caz mai nesimtit

4.  Daca esti la o intalnire, nu raspunde la telefon. Daca trebuie sa raspunzi neaparat, du-te macar in alta incapere.

5. Cand mergi cu unul ca mine pe strada, niciodata, dar niciodata nu vorbi la telefon mai mult de 2 minute! Stim toti ca esti destept si ca ai prietena, dar daca vorbesti jumatate de ora cu ea la telefon si eu ma uit ca un bou plictisit la tine cum vorbesti cu ea tot drumul, sa fii sigur ca o sa impung!

6.   Nu racni la telefon.  Nu intereseaza pe tot orasul ce vorbesti tu acolo.  Stim ca ajungi acasa in 20 de minute. Stim ca ai cumparat paine. Stim ca ai geaca aia neagra cu blana pe tine. Stim, cu toate ca nu ne intereseaza. Adu-ti aminte ca nu tii un discurs pentru toata strada, ci vorbesti cu un om la telefon.

7.  Iti dai seama ca atunci cand vorbesti la telefon degeaba dai din maini? Omul cu care vorbesti nu vede cand tu faci cerculete, indici directii sau arati amenintator cu degetul aratator. E absolut degeaba.  Valabil si cu datul din cap.

8.  Accepta ideea ca NU ai semnal in tunelele din metrou si nu mai injura de fiecare data cand ti se intrerupe convorbirea acolo.

9.  Telefonul e telefon, nu camera foto. Nu te mai du in primul rand la concert sa faci 2 poze cu telefonul alora care canta, ca oricum nu se vede nimic prin aia 2 MP si oricum deja ai 150 de poze pe hi5 la care nimeni nu se uita. Doua in plus, nu fac diferenta.

10.   Daca n-ai chef sa raspunzi la telefon, nu-l lasa sa sune 2 ore. Da-l macar pe silent, pentru ca  daca vreau sa ascult muzica imi dau drumul la ipod, nu trebuie sa-ti ascult tie soneriile alea originale cu „raspunde ba ca te ia mama dr… ”

or mai fi si altele, nu?

Reclame

Am obosit..

Azi e jumatatea lunii iulie, si de ceva zile incoace ma concentrez numai la vacanta aia care parca nu mai vine. Nu stiu de ce ma gandesc atat acolo, pentru ca anul asta mi-am propus sa am un concediu mai spontan, adica sa nu-mi fac rezervari nicaieri, sa nu-mi planific nici o iesire pe nicaieri, ci sa ajung acasa, sa-mi iau prietenii si sa mergem unde duce drumul.
Cand ma uit la calendarul pe care l-am lipit pe birou, pe fiecare zi e mazgalit cate ceva, examen, intalnire, planificare a ceva, activitate.. Am obosit de atatea notite. Am obosit de telefoane, de computer, de asfalt si de fum. N-am mai auzit un greier de mult.. un cocos cantand. Am uitat cum e sa ma trezesc cand se cearta randunicile, sau cand bate ciocanitoarea in salcamul de langa casa. Acum, ma trezesc telefoanele, clanxoanele, sirenele, bicamerele… sunetele astea artificiale. Am uitat ce-i aia apa de izvor, pentru ca apa din Bucuresti are un gust asa ciudat.. trebuie sa fie asa rece incat sa-ti amorteasca limba cand o bei.. altfel nu poti, ca-i prea amara. Mi-a crescut burta de atat stat pe scaun, mi s-au dilatat pupilele de atatea radiatii de computer, cand ma pun sa dorm vad numai frameuri si aud un sunet de fundal. Ma trezesc si ma simt amortit. Ma culc si ma simt lesinat. Scriam intr-un articol recent ca sunt prea multi cei care au asteptari de la mine, si completez acum, prea putini in care sa am eu baza si incredere. Ultimele posturi de pe blog sunt varza, arbitrajul de la IMGB-GL e praf. Multumesc celor care totusi apreciati ca si pentru varza si praf e nevoie de efort.
Multumesc Adame ca ai mancat mere interzise si din cauza ta transpir atat.


M-am saturat de criza!!

Titluri de ziare, telefoane, discutii, statusuri, statistici, stiri, reportaje, documentare – toate despre criza. Eu unu nu simt criza decat in panica celor din jur. Tare curios is cum s-a ajuns aici. Cum e de asteptat, se va termina si criza asta. Apoi, iar reportaje, titluri de ziare, discutii, statistici despre efectele ei, pagubele ei, eventualele avantaje poate.
Eu nici nu stiu la ce se refera cei care vorbesc despre criza. Unii zic ca ar fi vorba de surplus de produse si servicii. Tare is curios de ce nu mai scad din preturi ca sa vanda ? Pentru ca asta inseamna economie de piata. Cand nevoia de pe piata scade, scazi si pretul, pentru a creste vanzarile. Nu vad nici o scadere de preturi, deci nu cred in varianta surplusului. Altii sustin faptul ca nu mai exista lichiditati. In America ? Poate. Nu stiu ce-i acolo. In Romania ? Unde au disparut toate lichiditatile produse in ultima jumatate de deceniu ? Pe data de 1 iulie 2005 in Romania s-a schimbat formatul banilor. S-au taiat 4 zerouri, si toti banii vechi au trebuit schimbati, asta inseamna ca au trecut toate lichiditatile prin evidenta fondului monetar national, si prin aceasta schimbare s-a rezolvat si o parte din problema inflatiei. In nici 4 ani s-au facut disparute toate lichiditatile ? Eu nu cred nici varianta asta. Altii zic ca aceasta criza ar avea cauza si in racirea tot mai evidenta a relatiilor dintre principalul furnizor de gaze naturale si Europa. In tara noastra Rusia ne asigura 30% din necesarul de gaze naturale. Restul le avem din productia interna, insa, pretul gazului creste de 3-4 ori pe an pentru ca rusii il scumpesc. De ce scumpeste si al nostru ? N-am idee, oricum nu cred ca e vina rusilor pentru criza asta. Pretul combustibilului a crescut considerabil in ultimii 2 ani, conform pretului stabilit in SUA. In Romania pretul a crescut cat l-au ridicat americanii, insa cand acestia l-au injumatatit, la noi a scazut cu 0,5%. Anul acesta s-au anuntat din nou scumpiri de gaze, de energie electrica, de combustibil, de alimente, etc, cu peste 30%. Am facut un calcul intr-o zi si am ajuns la concluzia ca platim dari statului de cel putin 75% din venitul muncit. Da, 75% din banii nostri intra la « bugetul de stat ». Cu cei 25% ramasi poate reusim sa convingem bancile ca vom fi capabili sa achitam un potential imprumut pentru ca am ramas restanti cu intretinerea si ne da afara din apartament daca nu achitam. Incercam sa ne agatam de orice ca sa credem ca vine sfarsitul, si ne legam de pasapoarte, buletine, presedinti, si ii invinuim de Antichristm si parca inteleg mai bine cuvintele alea apocaliptice care spun ca oamenii se duceau si spuneau muntilor « cadeti peste noi », insa acestia nu cadeau. Pana in prezent am numarat din titlurile ziarelor de anul acesta 4 sinucideri la metrou, 3 tineri si un batran. O alta situatie care mi-a ramas in memorie – o mama care s-a aruncat cu copilul in brate de la etaj. Nu am o evidenta a tuturor sinuciderilor, insa rata lor creste considerabil. Oamenii sunt din ce in ce mai disperati. E criza si de medicamente. Un prieten de-al meu e asistent medical la sectia de terapie intensiva. Singurele calmante care le capata oamenii aia pe jumatate morti sunt clasicele fiole de algocalmin. El are salariu de 640 de lei intr-un oras unde chiria la internat e 300 de lei, transportul in comun pe toate liniile depasteste 70 de lei, iar cu restul de bani trebuie sa-si cumpere mancare. Eu il incurajez, sa stranga bani sa-si ia casa. In conditiile astea, daca face ceva foame vreo 4-500 de ani si reuseste sa puna deoparte cate 50 de lei pe luna – are sanse la o garsoniera confort 3 cu toaleta si dus in spatele blocului, la comun evident.
Eu unu nu-mi fac griji. Trece si criza asta. Poate vine razboiul dupa. Trece si razboiul, si poate vine inca o epoca glaciara in care in vreo 50 de miliarde de ani din pietre se vor face maimute si apoi oameni (ha !). Eu de foame inca n-am murit si nici n-am sa mor, in ploaie am dormit o singura data, ca am pierdut trenul si am dormit in gara – (nu ca n-as fi avut o casa) iar haine pe mine inca am. Ii drept ca printre « Mike », « Dulce Cabanna « si « Adibas » se mai ascunde si cate o valoroasa piesa vestimentara achizitionata in perioada de reduceri de la SH. Eu ma simt bine in ele. Daca vrea statul sa-mi ia si aia 25% care mi i-a mai lasat – tin sa-l anunt ca de foame tot n-am sa mor. Vin ciorile cu gogosi ? Nu stiu. Da eu de foame n-am sa mor. Criza, necriza, razboi, pace, accidente nucleare, orice ar veni, ceea ce face viata frumoasa n-are legatura cu banii.Pe patul de moarte nimeni n-are regrete financiare, ci singurele regrete sunt familiale, relationale, sociale, care tin de sentimente si de relatiile cu cei din jur. Eu nu vreau sa ajung la 115 ani si sa zic Doamne mai da-mi o zi pentru ca pana acum am alergat doar dupa bani si n-am avut timp de familie, de prieteni, si nici macar de Tine. Nu vreau sa fac scoala 25 de ani, sa muncesc inca 45, singurul meu scop din viata sa fie acela de a-mi permite sa cumpar medicamente cand am sa fiu pensionar, ca de la atata stres financiar sigur voi avea nevoie de o duzina de medicamente. Prefer sa muncesc 45 de ani fara sa-mi fac din scopul vietii mele banii, fara sa ma stresez din cauza lor si sa am parte de 2 fiole de algocamin la batranete si dupa ele sa mor. Is buni banii cand ii folosesc, insa, de multe ori banii costa prea mult.
Eu ma confrunt cu o altfel de criza. Insa nu o criza financiara, ci una sociala, o criza de timp liber, criza de sentimente, criza de relatii, criza de prieteni, criza de Dumnezeu. Nu mai vreau criza !! Vreau sa am timp de Dumnezeu, de prieteni, sa am timp liber in care sa pot sa cant, sa tip, sa alerg, ies in oras, sa privesc copacii, sa ascult vantul, sa scriu. Nu mai vreau criza ! De azi imi propun sa ies din criza. Si daca muncesc 10 ore, si inca 2 is pe drum, dorm inca 8 ca sa pot munci, asta inseamna ca imi mai raman inca 4 ore pe zi sa ies din criza. Cand imi fac mancare, vreau sa vorbesc cu cineva din bucatarie, cand cant la chitara, vreau sa trezesc tot etajul sa ma auda ca is in stare sa cant si dupa atatea ore de munca. N-am masina, dar am metrou, n-am bani de icre negre, dar oricum, tin mai de foame cartofii prajiti; n-am un apartament gol, insa am o camera plina. N-am bani sa ma duc in Dubai, da pot sa ies seara sa alerg pe langa Lacul Morii, n-am vazut niciodata Parisul, da nu-i nimic, il vad eu pe Google; n-am 500 de prieteni bogati, da nu-i bai, am colegi de munca, am frati, am parinti, si ei nu profita de pe urma muncii mele si ma ajuta mai mult decat m-ar ajuta toti aia 500 de prieteni bogati, si, toate la un loc nu fac cat face ca am pe Dumnezeu de partea mea. Eu unu nu mai vreau criza. Trimiteti crizele inapoi si bucurati-va de ciorile cu gogosi in cioc de care ma bucur si eu! Adevarata viata nu se opreste cand vine criza, ci abia atunci isi dovedeste valoarea!

Ionut Andrisan


Viata este ca tractorul

tractorViata este ca tractorul.. Fiecare, chiar si eu,  scriem ganduri si avem tot felul de teorii prin care  sa invatam pe celalalt cum e de fapt viata, ce trebuie de fapt sa facem pentru a ajunge la idealism, fericire, lapte si miere….  Facem facultati, irosim dictionare de neologisme si fraze pompoase pe discutii neintelese si inutile, ca in final sa ne dam seama ca de fapt toata lumea e desteapta si fiecare are viata lui si viziunea lui, si nu suntem cu nimic mai isteti, mai harnici, mai speciali… decat cei de langa noi.  Imi place propozitia aia care zice ..”Esti special.. ca oricare altul” Eu nu-s special, nu am talente speciale, n-am iq de nerd, n-am limbajul raposatului Pruteanu, nu-mi fac freza, cate-odata umblu botit ca mi-e lene sa-mi calc hainele, mananc sandwichuri, citesc, ma uit la filme, mananc iar, muncesc din nou, dorm, ies in oras, vorbesc la telefon, cheltui bani (cand am; cand n-am imprumut si tot cheltui). N-am povesti interesante de zis. Pot sa povestesc cum mi-a furat cineva pantalonii de la uscat, cum m-a prins controlorul, cum am intarziat la serviciu, cum dau examene, cum sar gardul sa pot intra in casa atunci cand vin dupa 23:00, cum visez, cum imi fac planul financiar pe luna urmatoare, cum nu ma tin niciodata de el, cum ma plang ca nu se mai termina treaba, cum imi spal hainele la mana ca n-am masina de spalat, cum afum mancarea, cum rad, cum scriu, cum traiesc, cum ma mint singur si inventez lucruri ca sa para totul mai fain… Asa-i viata. Aceeasi scoala, aceeasi mancare, acelasi loc de munca, acelasi telefon, acelasi autobuz, aceleasi haine, acelasi salariu, alocatie, aceleasi facturi …si in final.. acelasi sicriu – normal… Vrei sa traiesti? Du-te de dormi ca visele se mai schimba si in bine cate-odata. Dar viata nu face nimic decat sa se invecheasca..  exact ca tractorul… prrrrrnnn tn tn tn – ahhh – iar nu mai porneste

Ionut Andrisan