Tag Archives: tara

Decorporatizarea

Trăiesc visul. Nu pe al meu. Pe al lor. Şi îl trăiesc eu, nu ei. Alţii trăiesc visul meu și îşi bat joc de el pentru nu e visul lor. Visul lor e la alţii. Şi aia nenorociţi. Pentru au furat visul, crezând e al lor. Dar nu era. Fericirea altora a înseamnat degradarea lor. Pentru ne-am păstrat numele dar ne-am amestecat visurile.

Visul pe care îl trăiesc acum e visul din fiecare vineri în care primesc salariul. Din el mai face parte şi speranţa unui bonus, speranţa spulberată în fiecare fluturaş de salariu; visul de a avea toate emailurile rezolvate; visul de a avea timpul necesar pot certifica CIPD; visul de a şti cum finalizez măcar jumătate din proiectele mele şi visul de apleca mai repede acasă într-o zi de vineri. Mai există părţi încă neactivate acolo – visul primesc şi eu un blackberry, fiu conectat la muncă non-stop, visul unei promovări, visul mutării într-un department din front office – revenue-generator, visul devin şeful şefilor mei.

E visul pe care îl trăiesc acum. Dar nu e visul meu.

Visul meu e departe. Are de-a face cu muzică, are de-a face cu libertatea, are de-a face cu o muncă ce îmi antrenează mintea, nu o extenuează. Visul meu e mi pot lua 3 zile liberefără trebuiască le programez cu 2 luni înainte şi fără trebuiască fac calcule de supravieţuire pentru ele. Visul meu e o luna în Vama. Visul meu e o curte cu iarbă şi cu un grătar. Visul meu e o firma mică, o bicicletă şi un transporter 1. Nu e scump visul asta, dar e departe. Mi l-a luat cineva.

De fapt nu e doar cineva. Mi l-a luat fiecare profesor care m-a pus învăţ lecţii pe de rost, în loc înveţe gândesc. Mi l-a luat fiecare doctor care m-a învăţat atuncicând oamenii depind de ţine, poţi le iei şi pielea de pe ei. Mi l-a luat fiecare român care a înţeles revoluţia se face în faţă televizorului sau pe facebook. Mi l-a luat fiecare politician care a vândut fabirici pe 1 dolar în contul ţării şi 1 milion în contul personal. Mi l-a luat fiecare nenorocit care a dat milionul în contul politicianului şidolarul în contul ţării pentru a face zecile de milioane vânzând fabrică străinilor cu corporaţii. Mi l-a luat fiecare corporaţie care mi-a terfelit mintea prin proiecte, abrevieri, vocabular multilingv şi promisiuni neonorate, inlocuid visul meu mic cu visele lor mari şi globale…

O parte din visul meu e încă acolo. Încă îl trăiesc şi îmi oferă partea aia de fericire care se zbate supravieţuiască prin visele buruienoase ale lor. Şi bucăţică asta de fericire o mi dea energia şi curajul arunc la gunoi visele globale de acum şi mi plantez iarbă în curtea din spate. Încă puţin..

Anunțuri

Despre iubirea de țară

În perioada alegerilor din toamnă, pe strada Justiției a supraviețuit un afiș alb negru pe care scria atât: ”Românilor, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!  – Petre Țuțea”.  Au omis să scrie și cealaltă vorbă pe care o zicea Țuțea cu un an înainte să moară, în ’90 “după ce i-au readus pe comunişti la conducerea ţării” – “Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…”.

               Începe cu o speranță, continuă cu un sacrificiu și se termină cu o trădare.


Celor 21 de prieteni

M-am gândit să scriu un articol argumentat, o scrisoare, să pun liniuță după fiecare propoziție încercând să raționez cu voi, cinstit, cu cărțile pe față, însă am decis să n-o fac.  Ultimul an a demonstrat că nu rațiunea pune mâna pe ștampilă, ci ura, disprețul și invidia.  E de înțeles. Suntem cu toții intr-o confuzie. Am trăi 25 de ani sperând, acum vine cineva și ne bagă speranțele la pușcărie.  Ne-au furat. Ne-au trădat în ultimul hal. Nu mai avem încredere în nimeni. Trebuie să ne luăm soarta în mâini, s-o acceptăm așa cum e și să mergem mai departe. Cât mai departe. Dacă nu se poate în Australia, măcar în Canada sau Norvegia.  Am auzit că acolo le e mai bine oamenilor, că acolo nu trebuie să stai mereu și mereu cu facturile în mână, cu bagajele făcute, cu ratele neplătite luni de zile.. Am auzit că acolo e mai bine. Cu cât mai departe, cu atât mai bine.

A început România să devină un magnet al răului, cu centrul în București.

E o confuzie justificată. Cine nu s-a săturat de discursuri, de promisiuni, de scandaluri și de mizerie? Poate că toată clasa asta politică a avut meritul ei. Ne-a mințit atât de mult încât chiar începeam să credem că ne e bine. Apoi, când am început să plătim facturile minciunilor lor am ajuns la concluzia că au furat atât, încât uitându-ne la ce a rămas, am ajuns la concluzia că nu se mai poate face nimic.   Acum, ne zâmbesc frumos, cu același zâmbet cu care și-au băgat mâinile până în fundul buzunarelor noastre când ne-au jefuit – cu taxe ilegale, cu legi servite, cu licitatii simulate și contracte fictive, zâmbesc implorând o simplă ștampilă de la noi. Dacă nu le-o dăm, și-o iau singuri – așa că, oameni buni, dragi prieteni, primul meu gând e rugămintea – mergeți la vot! Ce nu votați voi, au grijă să fure ei.

Spunea siteul de citate de pe net, că spunea Einstein că prostia absolută înseamnă să faci un lucru de mai multe ori, așteptând rezultate diferite. Acum, eu întreb, nu vă spun: Dacă țara asta a fost vândută de-a dreptul rând pe rând de Iliescu, Năstase, Tăriceanu, Ponta, ce așteptați nou de la ei?

Am urmărit îndeaproape campania asta electorală. E cea mai mizerabilă campanie pe care am văzut-o. E construită din mormane de gunoaie puse în brațele contra-candidaților, nicidecum dintr-o viziune de țară. – Cu o excepție, o surpriză plăcută care m-a făcut să sper, să cred că putem merge într-o direcție bună.

Nu cred că un om poate învinge un sistem, însă cred că un președinte competent, calificat și binevoitor e un pas uriaș. Cred că Monica Macovei poate fi un pas uriaș într-o direcție bună.

Și acum, celor 21 de prieteni – simpatizanți ai paginii lui Ponta. Votul e expresia libertății voastre pe care n-o poate contesta nimeni, însă, oameni buni – dincolo de statistici și grafice mai mult sau mai puțin adevărate, uitați-vă în frigiderul vostru, uitați-vă la prețul combustibilului de la pompă, la fluturașul de salariu, la autostrăzile noastre, uitați-vă la spitale, uitați-vă la școli. Dacă vă place ce vedeți, votați Ponta.


Juca Brasovul cu Steaua

Eram cu Dani pe varful Tampa si admiram privelistea aia minunata. Era spre seara si se vedeau nocturnele stadionului din Brasov aprinse. Juca Brasovul cu Steaua. Am coborat de acolo si am inceput plimbarea prin Brasov. Era ultima destinatie din turul nostru (Bucuresti – Galati – Iasi – Suceava – Cluj – Sighisoara – Sibiu – Brasov). Dupa ce vazusem toate orasele astea parca pur si simplu mi-am schimbat parerea despre Romania. Am vazut locuri asa faine, am intalnit si am cunoscut oameni extraordinari… eram chiar recunoscator pentru tara asta. Cum ne plimbam printre casele alea inalte si vechi, undeva pe trotuar statea asezat un baietas la vreo 23-24 de ani, chel, cu lant la gat si putin aburit de alcool. Noi eram 4 baieti. Cand am trecut pe langa el, ne-a abordat. Invatat cu lumea prietenoasa de prin zona aia, am raspuns. Incerc sa reproduc putin din dialog.

Ce faceti baieti? Ati fost la meci?
– Salut. Nu, n-am fost la meci. Tu ai fost la meci?
– Ce te face sa crezi ca am fost?
– Poi nu stiu, faptul ca stadionul e prin apropiere si am vazut multa lume cu fulare pe aici
– Da, am fost la meci, dar mi-a dat drumul mai tarziu. Stii de ce?
– N-am idee.
– Pentru ca eu sunt bau-baul vostru ba! (cand a zis asta, i-am observat pumnul strans care avea ori o rozeta, ori chei intre degete, n-am putut observa bine)
– Poftim?
– Daca va controlez in buzunare si va gasesc bilete de la meci? ha? ce sa va fac?
– Bai, nu suntem de pe aici si n-am fost la nici un meci.
– Si daca nu te cred?
– Frate, crezi ca daca eram din zona mai umblam cu GPS-ul dupa mine? (i-l arat)
– Fulare vad ca n-aveti, ori le-ati ascuns bine, nu sunteti imbracati in galben.. hmm.. numai norocuri de-astea am! (urmeaza o serie de injuraturi impersonale)

L-am privit cum traverseaza si se duce la prietenii lui de peste drum, vreo 25 la numar. Nu mi-a fost frica nici o clipa desi eram constient ca orice raspuns gresit putea insemna un pumn in maxilar primit cu cheile intre degete. I-am privit lung si am capatat o senzatie de scarba amestecata cu mila. La fiecare metru se gasea cate unul sa dea cate un picior intr-un cos de gunoi, ori sa ia o piatra si sa arunce in gol, sau sa mai smulga cate un tuia proaspat plantat pe marginea drumului.
N-am final pentru articol.. ci raman cu acelasi gust amar al unei natiuni care ar fi putut fi altfel, insa a ales calea degradarii. Bleah.


Ziua 4 – Succese

Marius – e in perioada marilor schimbari – acum 5 luni a plecat din Suceava sa studieze in  in Cluj.  A intalnit acolo alti oameni, alta viata, insa aceeasi Romanie… 

Mi se spunea la inceputul facultatii ca sesiunea este de 10 ori mai dificila decat bacalaureatul. Bineinteles, poate suna foarte subiectiv, dar nu pot compara examenul de bacalaureat cu prima sesiune, avand in vedere nivelul de stres, miza si mai ales banii care se dadeau fara mustrari de constiinta la supraveghetorii din liceu pentru a un lejer 8-9. Concluzie: Examenul de bacalaureat a fost mai dificil decat prima sesiune.

Cand aveam 14-15 ani si incepeam sa mai casc si eu ochii, auzeam mereu in stanga si in dreapta in ce tara de rahat traim si ce nevoie avem sa o luam de la zero intr-o tara vestica, mai dezvoltata. Bineinteles, avand in vedere spiritul de turma al romanului omului am ramas si eu cu aceasta parere, fara a avea insa argumente prea solide in aceasta directie. Cu timpul insa, argumentele s-au concentrat de cealalta parte a baricadei, incepand sa cred ca un viitor stralucit in Romania nu este nicidecum imposibil, ci, poate greu de atins (mare diferenta).

Acum aud si citesc despre cat de greu e sa-ti cumperi un apartament, despre cat de instabila poate fi o casatorie sau despre cat de usor poti sa ajungi de la manager la munca de vidanjor in Romania. Opinia mea e ca ne invartim intr-un cerc vicios: avem experiente nefaste legate de tara noastra, le spunem unui amic, care le spune la alt amic fara sa le cantareasca destul iar apoi ajung tot la urechile noastre, inflorite de 10 ori si ne miram de cat de rahat poate fi tara noastra. Adevarul este ca prea putin vorbim despre preturile mici ce le avem si vorbim in schimb de hainele de proasta calitate, prea putin de faptul ca avem elevi medaliati la faze mondiale si prea mult de o educatie aflata la pamant, prea putini de prieteni, oameni crestini, integri cu caractere deosebite si prea mult de politicieni.

Concluzia mea: Se poate sa ai o cariera plina de succese in Romania, o viata fericita de familie in Romania si un apartament dragut in Romania, in care sa iti cresti copii, daca stim sa apreciem ceea ce avem si sa muncim pentru astfel de lucruri.


Saptamana despre viitor

Parca nu mai suport. Nu pot nici sa contrazic, dar nici sa aprob. Traim intr-o tara de doi lei unde nimeni n-are nici un viitor, unde toata lumea isi bate joc de toata lumea, unde populatia injura presedintele, parlamentul rade de populatie, administratia  abureste, banii dispar, spaga nu infloreste doar primavara, ci in orice anotimp… Sunt lucruri care le stim, si pe care daca as incerca sa le evit, ar trebui sa-mi formez un univers paralel.

Mie mi-e frica sa ma gandesc la viitor. Mi-e frica sa ma gandesc ca dupa ce voi termina o facultate, apoi pe a doua, va trebui sa ma fac dator multi ani ca sa nu cumpar mobila pentru casele altora.  N-ai nici o garantie ca daca esti capabil ai sa ajungi departe, n-ai nici o garantie ca daca esti prost ai sa ramai sarac.  Sunt putin ingrijorat si recunosc.  Incerc sa caut o solutie.

M-am gandit ca toata saptamana viitoare sa o dedic problemei viitorului si perspectivei. Asa ca, toata saptamana viitoare, in fiecare zi lucratoare voi posta cate un guest-post – de la 1 copil, 1 elev, un student, un programator, un inginer si apoi un pastor. Fiecare din ei va scrie despre cum vede viitorul, despre ce perspective ne putem permite sa avem, despre cat de departe putem visa.  Nu facem concurs de articole, ci am pus oameni diferiti sa vedem pareri diferite, perspective diferite.

Nu va sfiiti sa va lasati parerile  toata saptamana viitoare privitor la tema pusa in discutie.

Pana atunci am creat si un sondaj in partea dreapta ->