Tag Archives: suparare

Mult aer in plamani

N-am înţeles de ce Papa Gregorie a trecut în rândul păcatelor de moarte mânia.   Până la urmă nu-i ca şi cum te enervezi când cineva vine şi îţi dă un buchet de flori, ci te mânii când stai şi-l aştepţi de o ora pe Robert şi nu mai apare, când vine unul, iţi fură o idee şi şi-o insuşeşte, când după ce stai şi munceşti 3 zile la un proiect, profesorul te pune să-l refaci fără să se uite măcar pe el sau când guvernul (cu „g” mic ) scumpeşte iar asigurările şi taxele de prima înmatriculare.  Nu stiu dacă există mânie nejustificată.  Dacă exista, nu se cheamă mânie, se cheamă prostie.

Nu cred că problema e mânia în sine ci lucrurile la care te predispune aceasta.  Văd toată regula asta cu mânia ca fiind mai mult preventivă decât direct nocivă.  Am găsit mânie în mine, am găsit mânie în prieteni, am găsit mânie în cel mai calm personaj de film posibil (Dave – Anger Manangement) şi nu în ultimul rând am găsit mânie chiar în Dumnezeu Însuşi.   Diferenţa a făcut-o întotdeauna controlarea ei.  Dacă m-ar lovi Dumnezeu cu un fulger de fiecare dată când o iau pe arătură aş fi încărcat cu tensiune non-stop.  Dar El are răbdare.  Dacă eu aş putea trăsni pe alţii de fiecare dată când aceştia greşesc faţă de mine, ar trăsni în fiecare zi, ca eu n-am răbdare.   Câteodată mai trag câte o gură mare de aer în piept şi mai înghit în sec să nu reacţionez într-o manieră nepotrivită. Doar câteodată.  Cred că fiecare respiraţie de-a lui Dumnezeu e adâncă şi cred că înghite în sec încontinuu.  Dacă m-aş afla undeva la media moralităţii şi Dumnezeu ar avea de-a face cu 6 miliarde si jumătate de Ionuţi în fiecare zi,  aş înţelege poate că mânia lui Dumnzeu e mai blândă decât toate momentele mele de de sensibilitate şi compasiune adunate.  Probabil că dacă m-aş uita pentru o singură clipă la răbdarea pe care o are Dumnezeu cu mine, mi-aş da seama că orice justificare a oricărei mânii, cât de mică, e practic nevalidă.    Şi chiar dacă n-aş crede în Dumnezeu şi aş alege să trăiesc frumos doar pentru viaţa asta scurtă şi tumultoasă de aici, tot îmi dau seama că aş putea trage mult mai mult aer în plămânii mei decât o fac acum fără să mă coste 2 lei; şi poate-aş fi un băiat mai bun aşa.  Dar nu mă las, încă mă lupt. Vreau să fiu mai bun.

Reclame

Cand vezi omul suparat..

Intotdeauna, dar intotdeauna cand ai cate o zi mai neplacuta trebuie sa vina un erou sa te salveze din situatie. Tu stai tacut in coltul tau, nu intrebi pe nimeni nimic, nu te bagi in discutii, ci doar stai.  La un moment dat auzi vocea aia:

1: Ce-ai ba, ce esti suparat?
2: N-am nimic.
1: Zi ba, ce-ai patit? Sau ce, n-ai incredere sa-mi zici? Ei da, ce sa-ti zic, ai fi si tu un mare smecher acum, nu mai bagi pe toata lumea in seama.
3: Lasa-l ba in pace, nu vezi ca si-asa-i batut de soarta? Il mai stresezi si tu? Zi ba, ce-ai patit, te-a lasat femeia? ha ha :))
2: /:) Vezi poate ai treaba
3: Da de ce esti asa bou si nu vrei sa zici? Sau tu nu te cobori la nivelul nostru? Ce ma, nu mai suntem noi prietenii tai?
2: N-am nimic ma.
1: Lasa-l ma, daca-i prost.. lasa-l in pace.. Vine aici cu fitze de emo. Poate vrea o lama.
3: Zi ma, iti dau o lama? ha ha
1: Ia uite ce incruntat sta.. uita-te putin la el. ha ha.. Vezi ca indata face ochii rosii si se transforma in vampir. Aveti grija ba, ca musca de gat asta – ha ha..

Exagerez? Poate putin, poate deloc. Cam astea-s metodele populare de consiliere cel mai des aplicate. Vezi omul suparat si ca un bun prieten ce esti te duci si-l enervezi mai tare.
Uite cateva lucruri de care ar trebui sa tineti cont cat de putin cand aveti de gand s-o faceti pe prietenii foarte buni atunci:
1. Cand il vezi suparat, niciodata nu-l intrebi in public ce are. Cel mai probabil n-o sa scoti nimic de la el.
2. Niciodata nu faci misto de el, mai ales de problemele lui sau de fata lui trista
3. Nu incerca sa-l „inveselesti” cu glume la care nu razi nici tu. Omul n-are nevoie de bancuri.
4. Daca vezi ca omul n-are chef sa vorbeasca, lasa-l in pace, nu-l stresa. Poate ca n-are destula incredere in tine si cand un om n-are incredere in tine, atunci in general e din vina ta, nu din a lui.
5. Daca nu esti prieten apropiat cu el, nu-l intreba de problemele de acasa, ca n-o sa-ti zica, mai bine ia-l cu vorba, discutati despre vremea de afara, poate asa il faci sa se debaraseze putin.
6. Daca omul incepe sa-ti zica din baiul lui, nu te apuca sa-i zici ca asa ai patit si tu si sa incepi sa te lauzi, ca ce a patit el e minciuna pe langa problemele tale si sa muti centrul atentiei asupra ta.
7. Incearca sa-l intelegi, sa-i intelegi punctul lui de vedere.
8. Daca e suparat ca a facut o prostie, nu-i mai adu aminte omului si nu-i reprosa ca din cauza lui s-a intamplat asta si ca asa-i trebuie.
9. In general oamenii au nevoie sa fie ascultati, asa ca, ai grija ca in cazul in care-i dai un sfat sa nu-l plictisesti 2 ore cu psihologia ta de balta si cu sfaturile lu bunica. Lasa omul sa vorbeasca. Tu, mai mult sa taci. Vorbesti putin, la urma.
10. Nu trata omul cu superioritate. Nu o fa pe doctorul care le stie pe toate. Cu toate astea, incearca sa cauti o solutie, chiar daca e una proasta. Asa vede ca iti pasa.

Daca nu esti in stare sa tii cont de TOATE lucrurile astea, cand vezi omul suparat, nu te baga in seama ca te bagi prost.