IAD
I
Am vrut sa mor… ‘nautru sau afara
Si am ales… sa stau inchis pe veci
Dar am un suflet ce nu vrea sa moara
Caci s-a blocat ‘nauntru-n gratiile reci
Doar un minut…prea greu se duce timpul
Privesc tanjind la noaptea de afara
E luna care lumineaza campul
E prea lumina ..sufletul nu vrea sa moara
N-aud nimic.. sau … e prea galagie
Afara-i….raset…dar aici.. tacere
Oricum acolo-i muzica.. e armonie
Ceva ce sufletul meu inca cere
Miros aici, nimic nu-i proaspat ca afara
Totul e vechi, toate-s doar amintiri
Afara-i totul nou, nimeni nu vrea sa moara
Aici un suflet zace lang-un cimitir
Pun mana, pipai niste gratii reci
Si-mi amintesc de patul moale de afara
Sunt condamnat la gratii pentru veci
Un suflet care care simte… dar nu vrea sa moara
Nu ma hranesc aici.. e totul prea amar
Mi-e dor de gustul de-afara
Vreau sa ma satur doar… dar totu-i in zadar
Flamand e-un suflet… dar nu vrea sa moara
Inchis pe veci in gratiile reci
Sfarsesc aici, sperand sa ies afara
Sunt condamnat sa stau aici pe veci
Si sufletul meu nu mai vrea sa moara
VIATA
II
Acum am timp sa meditez
La tot ce-am fost si ce-am facut
Cu gratiile vorbesc, si-ncerc sa mai visez
Tot ce eram si ce-am avut
In prima zi eu am tacut
N-am plans, n-am ras, nici n-am cerut nimic
Am vrut sa fiu artist, fara sa fi stiut
Ca mi-am dorit blestem, si-acum, am ce am vrut.
Acum, ferit de lume si de-afara
Incerc sa mai respir, sa mai traiesc putin
Vreau sa traiesc, chiar daca o sa doara
Un suflet viu, de moarte plin
Pustiu aici, nu vad nici un artist
E doar o cusca prinsa-n intuneric
Nu ma mai vad, nu stiu de mai exist
Ma sting incet, in infinitul sferic
E plin de oameni , insa e pustiu
E rai, e viata, sau e iad?
Traiesc oriunde vreau sa fiu
Inchis in universul cenusiu
Nu-i nimeni, si m-am stins incet
Nu mai am trup, doar suflet viu
In liniste-am cantat un menuet
Si am murit, m-am dus spre infinit
Acum, am timp sa meditez
La rai, la tot ce-i infinit
Cu gratiile vorbesc si-ncerc sa mai visez
La ce-as dori, un rai iubit…
Ionut Andrisan
