Tag Archives: suceava

Alternativa

Cateodata, in special noaptea, cand raman doar eu cu mine, ma gandesc la variantele alternative de viata. Au fost o multime de decizii care mi-au trasat drumul pe care sunt acum, insa ma gandesc tot mai mult la – cum ar fi fost daca n-as fi venit niciodata in Bucuresti?

Am atatea momente in care tanjesc dupa simplitatea Sucevei, dupa oamenii de acolo, dupa stilul ala de viata de acolo. E un stil in care n-am de vorbit in 2 limbi straine (engleza si pipereza) despre lucruri pe care nici macar nu le cunosc, pentru ca la sfarsitul zilei mintea mea sa fie atat de vraiste incat nici la ora 11 noaptea nu reusesc sa pun cap la cap tot ce s-a intamplat. Visez intotdeauna la o zi simpla in care sa-mi beau cafeaua la 8 dimineata la Mc Donalds in centru, apoi sa pornesc spre un loc de munca, unde sa fiu un electrician bun cu salopeta albastra si tricou alb, murdar de praf si cu centura din piele de vitel la brau; sau mecanic auto, cu aceeasi salopeta albastra, cu niste urme de vaselina pe fata. Sa transform ceva stricat in ceva bun; in fiecare zi. E o simplitate de vis.

A mai fost si alternativa generala. Spania. Da da, stiu, hamaleala, dureri de spate etc. As fi venit si eu vara cu o masina scumpa, as fi parcat-o in fata casei de cultura, as fi facut cateva ture pe faleza sa ochesc cea mai faina fata de acolo, sa-i zambesc frumos si acum sa fi avut doi copii cu dantura perfecta si sa locuiesc intr-o casa construita de mine.

Nu ma intelegeti gresit, nu-i nici o ironie in ce-am scris mai sus. Privesc alternativele alea ca fiind mai viabile cateodata. Oamenii vor sa fie fericiti si nici scoala, nici serviciul, nici realizarile astea pentru care platim 30 de ani la banca nu prea rezolva fericirea. Banalitatea vietii de corporatist e cateodata mai trista decat simplitatea vietii de provincie, insa lucrurile nu se opresc niciodata aici.

Traim in asteptarea neasteptatului care sa ne schimbe directia catre o viata mai buna, cu mai mult sens. Problema e ca trec anii si daca viata se rezuma la munca de la 9 la 6 dupa care vplay, somn, 9-6, vplay, somn, 9-6, vplay etc, singurele momente neasteptate vor avea o subtitrare sau se vor termina cu Best Regards. Schimbarea inseamna sa lucrez cand ceilalti trimit sms la 241, sa citesc cand ceilalti dorm si sa invat cand ceilalti stau pe facebook.
Fericirea are un singur expeditor si ala e Dumnezeu, insa de prea multe ori il sabotez pe Dumnezeu cu lenea si comoditatea. Peste 1 an, poate peste 2 ani imi voi permite sa angajez oameni care sa lucreze la visul meu. Pana atunci, de la 9 la 6 sunt angajat eu la visele altora. Insa de la 6 la 9.. alternativa.


Exercitiu

Ei tot cad unul câte unul și când mă aștept mai puțin atunci primesc o amenda pusă într-un plic alb, însoțită de un zâmbet nepământenesc care parcă cere un fel de aprobare. La confirmare, când mă întreabă câte locuri, răspund ca de obicei, cu un aer de Charlie Sheen, că singurătatea înseamnă de fapt libertate.

Un nou exercițiu de indisponibilitate, imbrăcat într-o cămașă albă cu papion negru. Un loc de băiat deștept la o masă cu fete frumoase.

Weekendul ăsta mi-am propus să ajung în Suceava. Dacă vreți să-mi ziceți bună ziua, probabil voi fi sâmbătă seara la Speranța și duminică dimineață la Școala biblică.


Opt lucruri despre Suceava pe care oamenii destepti nu le stie

1. În primul rând – oamenii trebuie să știe că Suceava nu e populată cu moldoveni, ci sângele mov de moldovean a fost transformat instantaneu, în mod miraculos, în sânge albastru de bucovinean în ziua în care turcii au facut cadou austro-ungarilor austriecilor (later update*) zona Bucovinei. Deci Suceava e în Bucovina, nu în Moldova.

2. Gluma cu Sușiava e înțeleasă doar de restul țării. Sucevenii nu pricep de ce ziceți voi Sușiava în loc de Suceava. Exista un accent local, însa ceva mai slab pronunțat decât în multe județe vecine ale căror nume vor rămane secrete.

3. Suceava nu are doar sate. Exista un oraș de reședință care se numește tot Suceava. Orașul nu are priveliștea pitorească închipuită de voi, cu căruțe trase de boi și turme de oi păscând pe malul muntelui, ci e un oraș mega-civilizat cu Metro, Carrefour, 2 Malluri, 2 McDonald’suri, KFC, gară (nu haltă), universitate, gaze, canalizare, internet, scări rulante, autobuze, H&M (later update*) , parcuri, câini vagabonzi, fabrici, drumuri pietruite și apă care curge din perete.

4. În Suceava nu se merge pe stradă cu opinci. Din contră – mare parte din încălțămintea pe care dați voi sute de lei în malluri e facută la Denis sau Marelbo care produc pentru marii papucari ai lumii.

5. Suceava NU e egal cu Botoșaniul. Confundarea Sucevei cu Botoșaniul este probabil una din cele mai grave lucruri pe care le poate face cineva în viață. Sucevenii nu tolerează astfel de comportamente. Daca aveți în jur suceveni, ar fi bine să știți o regulă nescrisă: dacă folosiți cuvântul „Suceava”, e mandatoriu să puneți punct înainte de a folosi cuvântul „Botoșani”. Nu cereți explicații.

6. Sucevencele NU-s niște alintate puturoase. Deși am auzit acest tragic neadevar de multe ori, sunt obligat să iau apărarea tovarășelor mele de copilărie. În Suceava e obligatoriu ca o fată să știe să facă mâncare. Rar am vazut fată de acolo care să stea cu mâinile încrucișate când se cerea implicare feminina și n-ai să vezi acolo fată care se oprește în fața unei uși închise așteptând să vină cineva să i-o deschidă.

7. În Suceava NU se moare de foame.  Nu, nu sucevenii sunt ăia care cerșesc în Franța, ci sucevenii sunt ăia de construiesc blocuri în Anglia și Italia. E drept că mulți din cei rămași în Suceava reușesc să supraviețuiască cu ajutorul banilor veniți de la căpșuni, însa e la fel de drept că la ora 8 dimineața oamenii merg la lucru, nu la bar. Aici e multă poveste, cunoscută în general de cei de pe acolo.  Dacă vreti să vedeți că nu se moare de foame, mergeți în Marginea, Cajvana, Ipotești, Bosanci, marginile orasului, Rădauți și garantat n-o să vedeți garduri nevopsite sau case cu acoperisul spart.

8.  Sucevenii e proști?! Spuneți asta lui Ovidiu care are bursa la Princeton, lui Mircea care a luat 2 ani la rând naționala la mate sau celor 65% de elevi care au luat BAC-ul într-un an cu media de promovabilitate de 44%. S-a copiat? Întotdeauna am zis că oamenii deștepti sunt ăia care se descurcă, nu ăia care muncesc cel mai greu

Later update: Renunt la a mai raspunde comentariilor care nu merita raspuns. Am crezut ca e evidenta exagerarea INTENTIONATA a unor lucruri, ironia „greselii” din titlu,  tatonarea lipsita de rautate vizavi de scumpii vecini din deal – lucru la care v-ati blocat cei mai multi neintelegand ca era o gluma, iar concluziile trebuiau trase privind in ansamblu lucrurile, nu judecand virgule. Cu toate astea, frustrarile voastre exprimate prin comentarii au confirmat prejudecatile la care ma refeream in articol, deci contrazicandu-mi detaliile, mi-ati confirmat ansamblul. Well done.  Imi cer scuze fata de cititorii si comentatorii pertinenti 🙂


Doua zile

Sâmbătă, la 04:09, trenul 1653  va opri probabil la linia a doua. Simt o oarecare emoţie când mă gândesc la asta. Mi-am doborât vechiul recordul (3 luni şi 2 săptămâni). N-am mai fost de cinci luni acasă.  Aveam programat pentru weekendul ăsta excurise in Cluj, însă a trebuit să-mi amân excursia pentru a discuta puţin despre Lyoness şi în Suceava.

Stau puţin, foarte puţin, şi am programul destul de încărcat. Nu cred că voi reuşi să mă văd cu mulţi prieteni, însă sâmbătă seara şi duminică după-masă (probabil) voi fi la Speranţa, iar duminică dimineaţa la Şcoală. Poate ne vedem acolo.

Luni, la 00:09,  trenul 12654 va pleca de la linia 3 şi mă va aduce înapoi în capitală.  Şi iar vor trece lunile…


Acasa

Azi e ziua aia de dupa venirea din Suceava.

M-am intalnit cu Lucian si i-am dat acelasi raspuns pe care-l am de aproape 3 ani – „am venit putin acasa”.  Mi-a spus sa ma hotarasc care mi-e casa.  Are dreptate. Casa mea nu mai e Suceava.  Mi-am amintit si de ultima discutie cu Nicu dinainte sa plec de tot din Suceava.  Imi spunea ca va trebui sa ma invat cu statutul de musafir cand mai vin pe acolo.  Oamenii continua sa traiasca si fara mine, iar eu incetul cu incetul ma auto-exclud din vietile lor.  E normal. Vizitele mele incep sa se rareasca tot mai mult, iar cand sunt acolo sunt din motive specifice, nu de dragul vizitei.

Fiecare vizita a avut ceva aparte. De data asta am constientizat ca s-au schimbat generatiile.  Prietenii pe care-i aveam incep incetul cu incetul sa fie eclipsati de vocea celor mai mici care vin din urma sa isi ceara drepturile.  Incep sa-mi dau seama ca sunt destul de mici sansele sa mai existe excursii spontane la Iasi, revelioane la Pojorita, tabere la Arinis sau nopti la Voronet.   Daca vor mai fi, vor fi altfel.    E prima data cand iau in considerare sa nu merg de sarbatori in Suceava ci prefer sa raman acasa. Dupa aproape 3 ani, Bucuresti a inceput sa fie „acasa”.

Viata s-a miscat repede si trebuie s-o ajung din urma.

It’s good to be home again.


Vacanta din planul 3

E oficial. Astazi la ora 16:15 fix imi incep concediul.

Nici anul asta nu merg in Dubai pentru ca am auzit ca acolo n-ai voie cu pantaloni scurti si nici in Bora Bora nu merg pentru ca pe avion incolo da orez de mancare si nu-s fan. Si pentru ca planurile 1 si 2 au sarit din schema, apelez la planul 3.

Ovidiu e in tara vara asta si bineinteles ca imi fac vacanta in mare parte cu el. Daca inainte o abuream cateva ore in fiecare zi, de cand el a ales calea jazzului ( student in Viena la cons) si eu calea cea dreapta (student la drept in capitala) abia apucam sa ne vedem o data in an.    In fine, gata cu telenovelele.

Ovidiu a ajuns azi dimineata in Bucuresti. Stam pe aici sa ne cheltuim banii, nu stiu cat, apoi de aici mergem sa facem turism rural la Iulica la ferma.  Dupa ce stam acolo si calarim tauri, facem baie in iazul de la ferma, mulgem vaci, dam la coasa, ne trezim la 6 in fiecare zi, inlocuim apa cu pepenii, mancam mancare adevarata si iesim pe faleza cu tractorul si combina, pornim incet spre tara de mlastina.  In Suceava nu stiu exact ce vom face. Probabil vreo 2 zile stam la studio la Daniel si cantam pana ne curge sange din nas. De la studio, ne pregatim sa facem cateva zile la Voronet cu gasca.  Dupa ce ne intoxicam cateva zile cu mici, ne dam cu pe cablu, facem un paintball, si bineinteles baie in piscina vecinilor, ne intoarcem si ca sa ne revenim, dormim o zi pe canapelele din mall. Bineinteles ca imi voi face timp pentru o excursie cu tico in falticeni cu Marius sa mancam covrigi cu cola si sa clanxonam fete oamenii care nu traverseaza pe trecere.  Cateva zile am sa-mi rezerv pentru a o petrece cu prietenii din Elvetia care vin la noi in perioada aia.  Vom merge cu ei la niste orfelinate, probabil in niste zone afectate din inundatii, insa asta nu inseamna ca n-o sa ne distram si cu ei.  Apoi, in ultima parte a concediului astept sa vina in Suceava Cornel, Dani, Matei si Cosmin probabil.  Dupa ce ii duc sa se inchine la broaste moaste, ca vor si ei sa vada cum arata manastirile de pe aici, merg si cu ei la principala atractie turistica din Suceava – Iulius Mall, apoi, dupa ce ne terminam toti banii, pornim usurel inapoi spre capitala.  Pentru ca vom fi cu masina, pobabil vom mai face cateva popasuri pe drum sa mai vedem si noi marile metropole gen Barlad.

Cam asa arata urmatoarele 2 saptamani la mine si bineinteles, daca va aflati prin Galati in urmatoarele 3-4 zile, sau in Suceava in urmatoarele restul de zile si vreti sa discutam despre incalizirea globala si despre pacea in lume puteti sa ma sunati pe aceleasi numere de telefon pe care le am de cand eram mic.

PS:  daca vreti sa ma enervati, puteti sa-mi spuneti si anul asta, de fiecare data cand ne vedem ca-s gras ca m-am maturizat.


Suceava trip

Diseara ma pornesc spre Suceava ca am auzit ca se insoara Ionut P.  Stau pana luni sa fiu sigur.   Sa nu ziceti ca nu v-am spus!


O amprenta

Ma simt aproape vinovat ca inca nu i-am dedicat nici un articol lui. A trecut multa vreme de atunci, insa el a fost unul din oamenii principali care m-au facut sa ma indragostesc de muzica.

Cea mai frumoasa si mai incurajatoare discutie pe care am avut-o vreodata a fost  acum 7 ani, in clasa a 8-a,  cu el, profesorul meu de pian.

Vorbele alea imi rasuna zilnic in minte si parca le aud tot mai des: „Ionut, asculta la mine. Cand iti place ceva in viata, nu te mai uiti nici la bani, nici la faima, nici la ce spun ceilalti, la nimic. Degeaba ai bani, degeaba esti tare daca ai o viata mizerbila si deprimanta.  Niciodata sa nu renunti la ceea ce iti place, pentru ca in momentul ala, ai sa renunti la fericire; si nu se merita.”

Multumesc domnule Ianos Valentin pentru ca ati fost mai mult decat un profesor pentru mine.

PS:  Jumatate din Rugaciunea de seara s-a implinit.  Mi-am dat comanda de flaut 🙂

PS2: Eu doar in filme am mai vazut profesori care, cand vad copilul plouat sa-l ia deoparte si sa-si faca timp sa discute cu el


Si cat mai stai?

N-am stiut ce sa raspund. Am spus ca nu stiu sigur,  cel putin 2 ani pana termin si a doua facultate. S-a uitat la mine zambind si mi-a spus. „Da. Oricum, probabil ai sa ramai aici si dupa facultate”. Tonul cu care am spus acel „nu stiu sigur” m-a dat de gol.

Acum 2 ani abia asteptam sa termin facultatea pe care nici nu o incepusem sa ma intorc inapoi in Suceava.  Nu-mi placea nebunia dinamismul capitalei.  Incetul cu incetul am inceput sa raresc tot mai mult vizitele acasa, sa rup legatura cu tot mai multi oameni de-acasa, limitandu-ma acum la familie si 3-4 prieteni apropiati de-acolo.

Cand m-a intrebat cat mai stau aici, m-am simtit ca un copil intrebat de parintii lui cand pleaca de acasa, pentru ca am ajuns sa gandesc la Bucuresti ca la „acasa” si la Suceava ca la locul unde m-am nascut si unde acum sunt un simplu musafir.

Adaptare ii spun eu.  Poate atasament. Orice ar fi, parca mi-e tot mai greu sa ma gandesc la Suceava ca la -acasa- si mi-e tot mai greu sa-mi imaginez ca as pleca din capitala.

Cat mai stau?   Nu stiu.  Nu promit nimic pana nu termin facultatea.  Atunci trag linie la tot si ma decid.
Sau poate deja m-am decis si nu vreau sa recunosc.


Starwars vs Ascunsa

Nu pentru ca e un trend si nu pentru ca fiecare blogger veritabil trebuie sa dezbata o anumita serie de teme,  precum o intamplare din scoala, parerea despre clasa politica, articole despre cum sa scrii articole, si asa mai departe.. Ci pentru ca ma preocupa treaba asta. Il stiti pe Leo, da? E fratele al mai mic, din clasa a 3-a. Eu is mai mare ca el cu 12 ani. Ei bine,  e posibil sa-l iau in grija aici la capitala.

Acu, nu-i asta baiul, dar automat m-a dus cu gandul la o copilarie a unui copil care sta la bloc intr-o metropola.. Eu in Suceava stateam in centrul orasului, insa intr-o parte mai retrasa a centrului unde cel mai apropiat vecin era izvorul, apoi imediat dupa izvor era dealul cu paduricea aia unde ne jucam urmariri cand eram mici. Normal ca nu lipseste nici plopul ala mare unde am avut casa in copac si nu lipseste nici gaura aia in deal, mica pestera care am sapat-o cand eram micut.  Putin mai sus e livada unde mergeam si mancam merele cand erau mari cat o corcodusa. Inca se mai aud cainii noaptea cum latra, inca se mai aude cate un cocos dimineata, vara inca mai vezi cate o oaie, cate o vaca la pascut pe acolo, zici ca stai la tara. (Acu toti bucurestenii sa zica in cor : provincia prin definitie e tara! – ha ha).  Mai e si copacul ala care-l foloseam ca turn de control cand ne jucam de-a Stefan cel Mare si turcii. Cand te urci in copacul ala vezi ca din elicopter 2 din cartierele mari din Suceava. Acu se vede si turnul colorat de la mall.  Noaptea se vede ca un Las Vegas cand li-i taiat curentul.  Acolo ne stiu toti vecinii pe o raza de 1 km. Nu doar ca ne stiu, dar ne si raspund la salut fara o greata de-aia de parca ar cere o perfuzie cu helas.  Am avut si joc pe televizor si computer inca de cand eram copil. Cu toate astea alegeam sa ne intalnim toti copiii pe afara sa ne jucam. Aveam trasat cu pacura un teren de fotbal pe strada din fata unde organizam campionatele de fotbal.  Echipa noastra se chema AQUA pentru ca stateam cel mai aproape de izvor.   Pot sa zic ca am avut o copilarie mai plina decat aia cu care se lauda Creanga.  Mi-a permis mediul.

Acum apare contrastul asta evident cu generatia asta de copii care traiesc in virtual de 3 ori mai mult decat in real.  Se trezesc, pornesc televizorul. Isi fac ghiozdanul, isi pun castile in urechi si pleaca la scoala. La scoala se joaca pe telefon toate orele, normal, cu castile in urechi. Cand vin acasa se baga la un Star Wars in retea. Dupa ce se plictisesc mai stau putin pe messenger si pe hi5. Seara se baga la un film. O sa le povesteasca nepotilor cum au trecut GTA-ul si Heroes in copilarie.  

Macar Leo nu-i asa. El inca isi face casa in copac, inca mananca mere verzi din livada, inca se da cu sania, inca se joaca prin padurice si bea apa rece direct din izvor cand e transpirat. Inca vine acasa cu julituri. Filmele si messengerul il cam plictisesc.  Ii plac jocurile pe computer, insa renunta imediat la ele daca e vorba de o bulgareala sau de o ascunsa.        

E o exceptie, asa-i?