Tag Archives: spital

Era 1 mai.. Un spectator sadic

Era 1 mai.

Unii erau plecati la mare, altii la munte, unii erau plecati la o iarba verde, iar unii au ales sa ramana intr-un oras de multe ori mai linistit decat intr-o zi normala.

Era 1 mai.  Eu, Cornel si Dani ne plimbam.  Am ajuns pe la Romana si am zis de acolo sa o luam pe Dorobanti putin, ca de.. e o zona faina de o plimbare.  Nu mai stiu ce povesteam, dar la un moment dat Dani ne atrage atentia asupra unui tip cu un ghiozdan mare in spate, o geanta de laptop intr-o mana si o folie cu pastile in cealalta mana. Tremura tot.   Am decis sa mergem la el sa vedem daca-l putem ajuta cu ceva, sa chemam o salvare, sau nu stiu. Era un tip din provincie venit cu treaba aici, iar Bucurestiul, ca un oras ospitalier a avut grija sa-l lase fara borseta unde isi tinea banii.  Nu mancase de 3 zile. A fost la spital, i-au bagat o perfuzie in vena si l-au trimis acasa.  Cand ma uitam la el cum ii tremura vocea cand povestea, cum tremura el tot, ma luau fiorii. Nu puteam sa cred ca se poate intampla ca un om sa stea 3 zile fara mancare intr-un oras ca asta.  L-am ajutat sa-si dea rucsacul jos din spate si sa se aseze pe o treapta acolo. Am plecat cu baietii la primul magazin, am cumparat ceva de mancare si o sticla de apa si ne-am intors la el.  Cand i-am intins sandwichul nici n-avea curaj sa ne priveasca in ochi. Tot repeta intruna ca ii e rusine, ca nu poate accepta.  Dupa ce l-am convins,  a inceput sa manance cu o pofta de n-am vazut nici in filmele cu africani asa.  Ne-am golit toti 3 buzunarele sa ii dam ceva bani sa aiba cu ce ajunge inapoi acasa apoi ne-am continuat drumul.

N-am vrut sa scriu despre asta pentru ca nu vreau sa par un fel de Gigi Becali fara Maybach care dupa ce scoate 1 leu din portofel face conferinta de presa.  Am scris despre lucrul asta pentru ca in prima faza si noi am ezitat sa-l ajutam. Era mult mai comod si mai ieftin sa ne vedem de drum.

Inca avem in noi din mentalitatea asta de spectator sadic,  care atunci cand omul moare langa el, ii face poza, o pune pe blog si injura conducerea statului ca nu face nimic pentru oameni ca astia, in loc sa dea o mana de ajutor.

Noi ne-am continuat drumul pe langa reprezentanta Maseratti si pe langa terasele din Dorobanti.
Era 1 mai. Ma simteam mizerabil si vinovat pentru ca traiesc prea bine;  pentru ca ma simt dator sa ajut doar de Craciun.   Incerc sa schimb asta.


Sanatate copilasi – in stil romanesc

Sa va spun cat mai mult de 200 de lei intra la fondul de „sanatate” in fiecare luna din salariul meu? Sa va spun ce primesc de banii astia?
Are Alex accident la baschet. Se loveste la coloana, nu mai poate respira, arata destul de urat. Il ia cu temperatura. Sun ca tot omul la 112. Raspunde o tanti care imi face legatura cu ambulanta. Tanti de la ambulanta ma intreaba care-i treaba, ii explic si imi spune ca ma trece la urgenta maxima. Sa astept ca in cateva minute vine ambulanta. Astept.. astept.. astept… dupa care astept.. Dupa ce mai astept putin, astept iar, apoi, dupa 40 de minute sun iar. O iau de la capat. Iar legatura la ambulanta, iar ii dau datele, iar ii zic care-i treaba, iar trimite ambulanta, iar astept.. Astept.. astept.. astept.. Dupa 20 de minute sun iar. Iar imi face legatura, iar dau datele, iar astept. In cele din urma, dupa 20 de minute a venit ambulanta. In total, 1 ora si 20 de minute – pentru urgenta maxima!. Alex nu se putea misca deloc, nu putea respira, avea temperatura. Nu-i bai, doar n-a murit. L-a luat in ambulanta, si ghici ce: nu ma lasa sa vin si eu. Se urca doar Alex si Adi, ca de.. normal nici Adi n-are voie pentru ca doar mama victimei are voie. Nenea soferul si asa risca sa-i ia din salariu 20% pentru ca ne face favorul asta. Imi pare rau ca n-am chemat-o pe mama lui Alex, ca de.. cat era sa vina ea vreo 500 de km pana aici? Ca doar daca mama nu-i acasa, n-are voie nimeni sa vina cu tine. Mori singur. Prietenii sa vina pe jos, sau eventual sa alerge in urma ambulantei.

Probabil se intampla zilnic sute de povesti asemanatoare si Alex e doar o simpla victima a unui sistem romanesc care are acelasi efect ca si cum ai combina varza cu lapte si cu mere. Va las sa ghiciti ce iese.


Extrema doi – parintii

Intr-una din zilele trecute am poposit cu niste prieteni la un restaurant pentru o gura de vorba si niste suc.  Mi-a atras atentia in mod deosebit o scena ce se desfasura la una din mesele vecine.  La prima vedere ceva dragut. Mama sau bunica, nu pot sa-mi dau seama impreuna cu pruncul.  El la vreo 7-8 ani invartea o masinuta pe masa in timp ce mama ii taia feliute de pizza si i le indrepta spre gura. Tot ce trebuia el sa faca era sa deschida gura si sa mestece.. asta bineinteles daca nu-i era prea greu.

Sper sa nu zic o prostie, dar scena asta mi-a adus aminte de vizitele care le mai faceam cu cei din Xtension la Siret, la spitalul celor cu probleme mintale. Acolo cand mergeam si dadeam o portocala, trebuia intai sa o curatam si sa dam cate o felie pe rand, ca nu cumva sa se innece vreun pacient de pe acolo. Ei chiar aveau probleme si nu puteau sa manance singuri.. Sa aiba Dumnezeu mila si de ei..

Stiu, comparatia e cam dura, putin prea dura poate.. Insa poti creste un copil care mai tarziu va ajunge un retard, nemedical vorbind, in doua feluri: neavand grija de el si avand grija prea mare de el..

Inca mi-e greu sa definesc.. si inca ma intreb.. care-or fi limitele echilibrului in meseria de parinte?

PS: tot timpul am apreciat pe nenea Nicu Sofronie pentru ca si-a facut meseria de parinte intr-un mod exceptional – nu stiu cum, dar vad rezultatele – sper sa-l conving candva sa scrie un guestpost despre asta 🙂


Copilul si durerea

Nu aseara. Aseara am adormit usor, cu toate ca atipisem vreo doua ore si la amiaza. Cred ca eram obosit. Cealalta seara. Stateam in pat.. adica pe saltea si ma uitam la pereti. Nu-i vedeam ca era intuneric.  Nu puteam adormi. Tuseam. Tuseam rau de tot.  Si, asa ca tot omul care n-are ce face, mi-am lasat mintea sa debiteze… 

O fi pneumonie? Parca niciodata n-am mai avut asa o tuse. (Simteam ca-mi scuip plamanii afara). Daca e pneumonie, atunci trebuie sa-mi iau concediu medical. Si ce fac cu trainingurile?  Ma internez in spital oare? Hm.. Sa ma duc la universitar? Am auzit ca-i nasol tare acolo, dar e Cosmin acolo si are el grija de mine. Nu spun nimanui daca ma internez. Nu-mi plac privirile alea dramatice. La ce bun sa-si faca lumea griji daca eu stiu ca am sa fiu bine? So daca afla? Oricum spaga nu dau. Deci nu dau spaga deloc! Sa vezi ce-i fac asistentei care imi cere spaga. Daca doctorul nu se ocupa de mine fac plangere la comisia medicilor. Eu mi-am facut datoria fata de ei. Imi platesc asigurarile. Statul nu si-a facut datoria fata de ei si nu-i vina mea. (ma incrunt)  Daca ma tin aia pana de sarbatori? S-o creada ei ca stau atat. Fug. Imi cumpar singur pastile, doar n-am sa stau 2 luni in spital…(imi revine zambetul) Ce comic.. N-am avut probleme cu sanatatea niciodata. Cand eram mic ma mai durea capul, dar am fost la sauna pana mi-a trecut. Am fost internat in spital o singura data cand am primit o minge drept in ochiul stang. Nu mai vedeam cu ochiul ala. Facuse hemoragie interna. N-a fost asa rau. Unde mi-e imunitatea? Anticorpii nu mai lupta? Nu merg in spital. Nu-mi plac spitalele…(o pauza .. ma apuca tusea iarasi..)   Oare au internet acolo? Cum am sa scriu pe blog? Poate au o sala de net ceva. Imi iau laptopul. Cine stie, poate gasesc o retea wireless ceva.  Totusi zic sa merg in Floreasca. Acolo sunt conditii ceva mai bune. Mi-e foame. Nu-s pretentios la mancare. Oare mancarea de acolo e suportabila? Am sa citesc. Mult. N-am sa ma plictisesc. Numai sa nu am in salon vreo baba cu chef de vorba. ..Am sa ascult muzica clasica.Nu doar clasica….Poate ascult si piesa aia .. Copilul si durerea.. refrenul ala .. Doamne Dumnezeuleee… da-i printesa inapoi .. pianul ala… armoniile.. viorile…. castelul… printesa .. copiii care canta… .. visez… un inger…

Si … am adormit..


Tine povestile copilăriei departe de spital

pasi-catre-viata-adPentru ca si-au propus un lucru si nu se lasa pana nu-l termina, echipa de la Pasi catre viata se face iar remarcata prin proiectul „Ţine poveştile copilăriei departe de spital”.  

In ce consta? Ei bine, Iulian, Gabi si Adrian ne asteapta vineri, 28 august, la terasa Motoare (TNB, et 4), unde vor imparti limonada, prajituri de casa si jucarii in schimbul unor mici donatii. Evident, banii vor pleca la sectia de oncologie pedriatica din cadrul spitalului Marie Curie.

Asa ca, ne vedem vineri la terasa Motoare incepand cu orele 19:00.