Tag Archives: spectator

Era 1 mai.. Un spectator sadic

Era 1 mai.

Unii erau plecati la mare, altii la munte, unii erau plecati la o iarba verde, iar unii au ales sa ramana intr-un oras de multe ori mai linistit decat intr-o zi normala.

Era 1 mai.  Eu, Cornel si Dani ne plimbam.  Am ajuns pe la Romana si am zis de acolo sa o luam pe Dorobanti putin, ca de.. e o zona faina de o plimbare.  Nu mai stiu ce povesteam, dar la un moment dat Dani ne atrage atentia asupra unui tip cu un ghiozdan mare in spate, o geanta de laptop intr-o mana si o folie cu pastile in cealalta mana. Tremura tot.   Am decis sa mergem la el sa vedem daca-l putem ajuta cu ceva, sa chemam o salvare, sau nu stiu. Era un tip din provincie venit cu treaba aici, iar Bucurestiul, ca un oras ospitalier a avut grija sa-l lase fara borseta unde isi tinea banii.  Nu mancase de 3 zile. A fost la spital, i-au bagat o perfuzie in vena si l-au trimis acasa.  Cand ma uitam la el cum ii tremura vocea cand povestea, cum tremura el tot, ma luau fiorii. Nu puteam sa cred ca se poate intampla ca un om sa stea 3 zile fara mancare intr-un oras ca asta.  L-am ajutat sa-si dea rucsacul jos din spate si sa se aseze pe o treapta acolo. Am plecat cu baietii la primul magazin, am cumparat ceva de mancare si o sticla de apa si ne-am intors la el.  Cand i-am intins sandwichul nici n-avea curaj sa ne priveasca in ochi. Tot repeta intruna ca ii e rusine, ca nu poate accepta.  Dupa ce l-am convins,  a inceput sa manance cu o pofta de n-am vazut nici in filmele cu africani asa.  Ne-am golit toti 3 buzunarele sa ii dam ceva bani sa aiba cu ce ajunge inapoi acasa apoi ne-am continuat drumul.

N-am vrut sa scriu despre asta pentru ca nu vreau sa par un fel de Gigi Becali fara Maybach care dupa ce scoate 1 leu din portofel face conferinta de presa.  Am scris despre lucrul asta pentru ca in prima faza si noi am ezitat sa-l ajutam. Era mult mai comod si mai ieftin sa ne vedem de drum.

Inca avem in noi din mentalitatea asta de spectator sadic,  care atunci cand omul moare langa el, ii face poza, o pune pe blog si injura conducerea statului ca nu face nimic pentru oameni ca astia, in loc sa dea o mana de ajutor.

Noi ne-am continuat drumul pe langa reprezentanta Maseratti si pe langa terasele din Dorobanti.
Era 1 mai. Ma simteam mizerabil si vinovat pentru ca traiesc prea bine;  pentru ca ma simt dator sa ajut doar de Craciun.   Incerc sa schimb asta.

Reclame