Tag Archives: societate

Celor 21 de prieteni

M-am gândit să scriu un articol argumentat, o scrisoare, să pun liniuță după fiecare propoziție încercând să raționez cu voi, cinstit, cu cărțile pe față, însă am decis să n-o fac.  Ultimul an a demonstrat că nu rațiunea pune mâna pe ștampilă, ci ura, disprețul și invidia.  E de înțeles. Suntem cu toții intr-o confuzie. Am trăi 25 de ani sperând, acum vine cineva și ne bagă speranțele la pușcărie.  Ne-au furat. Ne-au trădat în ultimul hal. Nu mai avem încredere în nimeni. Trebuie să ne luăm soarta în mâini, s-o acceptăm așa cum e și să mergem mai departe. Cât mai departe. Dacă nu se poate în Australia, măcar în Canada sau Norvegia.  Am auzit că acolo le e mai bine oamenilor, că acolo nu trebuie să stai mereu și mereu cu facturile în mână, cu bagajele făcute, cu ratele neplătite luni de zile.. Am auzit că acolo e mai bine. Cu cât mai departe, cu atât mai bine.

A început România să devină un magnet al răului, cu centrul în București.

E o confuzie justificată. Cine nu s-a săturat de discursuri, de promisiuni, de scandaluri și de mizerie? Poate că toată clasa asta politică a avut meritul ei. Ne-a mințit atât de mult încât chiar începeam să credem că ne e bine. Apoi, când am început să plătim facturile minciunilor lor am ajuns la concluzia că au furat atât, încât uitându-ne la ce a rămas, am ajuns la concluzia că nu se mai poate face nimic.   Acum, ne zâmbesc frumos, cu același zâmbet cu care și-au băgat mâinile până în fundul buzunarelor noastre când ne-au jefuit – cu taxe ilegale, cu legi servite, cu licitatii simulate și contracte fictive, zâmbesc implorând o simplă ștampilă de la noi. Dacă nu le-o dăm, și-o iau singuri – așa că, oameni buni, dragi prieteni, primul meu gând e rugămintea – mergeți la vot! Ce nu votați voi, au grijă să fure ei.

Spunea siteul de citate de pe net, că spunea Einstein că prostia absolută înseamnă să faci un lucru de mai multe ori, așteptând rezultate diferite. Acum, eu întreb, nu vă spun: Dacă țara asta a fost vândută de-a dreptul rând pe rând de Iliescu, Năstase, Tăriceanu, Ponta, ce așteptați nou de la ei?

Am urmărit îndeaproape campania asta electorală. E cea mai mizerabilă campanie pe care am văzut-o. E construită din mormane de gunoaie puse în brațele contra-candidaților, nicidecum dintr-o viziune de țară. – Cu o excepție, o surpriză plăcută care m-a făcut să sper, să cred că putem merge într-o direcție bună.

Nu cred că un om poate învinge un sistem, însă cred că un președinte competent, calificat și binevoitor e un pas uriaș. Cred că Monica Macovei poate fi un pas uriaș într-o direcție bună.

Și acum, celor 21 de prieteni – simpatizanți ai paginii lui Ponta. Votul e expresia libertății voastre pe care n-o poate contesta nimeni, însă, oameni buni – dincolo de statistici și grafice mai mult sau mai puțin adevărate, uitați-vă în frigiderul vostru, uitați-vă la prețul combustibilului de la pompă, la fluturașul de salariu, la autostrăzile noastre, uitați-vă la spitale, uitați-vă la școli. Dacă vă place ce vedeți, votați Ponta.

Reclame

10 lucruri pe care fiecare român trebuie să le facă în 2014

Din când în când îmi amintesc că n-am sânge nobil, că nu m-am născut intelectual și omul ăsta inteligent și manierat în care vreau să pozez nu-i decât un ambalaj de carton care ascunde nimic altceva decât un român tipic cu apucăturile lui obișnuite, cu obiceiurile lui brute și preconcepțiile clasice. Așa că n-o să-mi ascund lupta.

În 2014 fiecare român ar trebui să facă cel puțin următoarele 10 lucruri:

1. Suntem români așa că și anul ăsta va trebui să continuăm să ascultăm manele. La operă sunt niște babe care țipă și la filarmonică merg numai moșii. Dăm ‘nainte cu manele clasice de-a lu’ Salam și manele moderne de-a lu’ Conector (sau cum se scrie).

2. Suntem români așa că și anul ăsta ne plângem tuturor de toate. Pe noi oricum toți ne fură, șefii își bat joc de noi, babele ne bârfesc, suntem bolnavi, muncim prea mult, n-avem bani, nu mai putem. Nu e nimic bun. Doar suntem în România.

3. Suntem români așa că și anul ăsta ne uităm la televizor. Până la urmă asta înseamnă viața: muncă și televizor. Știm despre toate violurile, despre toate crimele, despre toate divorțurile și despre toți Suleymanii.

4. Suntem români, așa că citim. Ne așteaptă Can-Can, Libertatea și Pro-Sport. Să fim serioși. Ce ne ajută în viață Mihai Creangă sau Andrei Blaga? (n-am știut să enumăr alți scriitori)

5. Suntem români, așa că ne rugăm. Probabil Dumnezeu e cel mai folosit nume propriu din toată țara asta. În înjurături, evident. Nu suntem noi cu mersul la biserică. Face popa de toate pentru noi.

6. Suntem români așa că ne facem datorii. Să fim serioși, nu? Doar n-o să stăm în chirie toată viața, n-o să ne luam LCD cu banii jos când oricum avem 12 rate fără dobândă. Mergem în Bulgaria acum și plătim peste 3 luni. Ce ofertă mai bună vrei?

7. Suntem români așa că știm întotdeauna cum trebuia făcut. Vecinu și-a luat ușa maro când trebuia să-și ia una albă, nepotă-miu a dat la economie când trebuia să dea la medicină, Mățel a șutat în loc să centreze și bineînțeles Băsescu e un nenorocit, în loc să nu fie.

8. Suntem români așa că votăm bine. Votăm în continuare PSD cu ponta lor și PNL cu frumoasa adormită. Oricum n-avem pe cine altcineva.

9. Suntem români așa că ne descurcăm și noi cum putem. Știm bine cum – mergem fără bilet cu tramvaiul, declarăm salariul minim pe economie să nu dăm bani aiurea la stat. Dăm șpăgi că nu merge altfel și mai fentăm și noi una alta, că altfel am muri de foame.

10. Suntem români, dar nu toți suntem la fel. În 2014 vor continua să existe români care vor prefera o muzică frumoasă, români care vor citi o carte bună și care vor spune un Doamne-ajută când încep ziua. Vor fi români care vor prefera întotdeauna o libertate cu puțin în locul unei robii pline de confort.  Suntem români și printre noi vor continua să existe oameni care vor împrăștia zâmbete sincere și nu vor face binele pentru aplauze. Vor continua să existe români pentru care nu va merge și-așa și care, deși știu că e pe nedrept, vor da Cezarului ce-i al Cezarului.

Pentru că nu toți românii sunt la fel. Pentru că în 2014 acești români, deși de cele mai multe ori ignorați, ne vor face cinste.

Doamne-ajută!


Esec

Aş fi vrut să mă fi trezit dimineaţă şi să fi spus că totul e bine şi frumos, că trăiesc într-o ţară frumoasă plină de oameni sociabili şi ospitalieri (aşa cum circulau zvonurile odinioară), că lumea e cinstită (aşa cum erau pe vremea lui Ţepeş, când dacă găseai o monedă pe jos, n-aveai curajul s-o ridici pentru că era considerat furt şi riscai să-ţi iei ţeapa – la propriu), că pur şi simplu oamenii merită un efort în plus pentru o viaţă mai bună.  Cred că dimineaţa asta pentru prima dată în toată viaţa mea am compătimit guvernul, preşedinţia şi parlamentul. Mi-am dat seama că vina lor e aproape infimă pentru starea ţării şi că avem conducătorii pe care ni-i merităm. Nu mă exclud nici pe mine din rândul masei vinovate. Eu am conducătorii pe care-i merit, sau poate meritam şi mai rău de atât.

M-am născut cu o naivitate de neînţeles. Am crezut că dreptatea şi adevărul sunt nişte aliaţi invincibili, însă am realizat ca dacă vreau să gasesc lucrurile astea două ar trebui să mă convertesc la hinduism poate şi să mă reîncarnez peste vreo 7 vieţi într-o stea.  Nu cred ca ar ajunge minciuna şi nedreptatea până acolo.  Însă, cât mai trăiesc pe pământul ăsta românesc îmi dau seama că aici va tot trebui să scap plicuri în buzunarele doctorilor, va tot trebui să dau şpagă unui om al legii să scap de o amendă luată fix degeaba, aici se va merge în continuare cu naşul, lumea va citi în continuare libertatea (apropo, să vă cumpăraţi ziarul de luni că vine împreună cu un CD cu manele de crăciun ), lumea va înjura în continuare conducerea şi în continuare se vor trezi mulţi alţii ca mine care se vor plânge de ţara asta fără să facă nimic concret pentru a schimba ceva.

Am încercat să fiu mai bun, însă mi-am dat seama ca binele nu se molipseşte; doar răul. Am încercat să fiu civilizat, să nu mai arunc ambalaje la fiecare colţ de stradă, însă am văzut că ţara a rămas la fel de murdară. Am încercat să vorbesc decent, fără înjurături, obscenităţi sau altele, însă mi-am dat seama că asta mă dezbracă de orice autoritate pe care aş putea-o avea.  Am încercat să ajut oamenii mai lipsiţi din jurul meu, însă mi-am seama că săracii nu s-au împuţinat, ci dimpotrivă. Am încercat să fiu un băiat harnic, gândindu-mă că poate prin atitudinea mea încurajez şi pe alţii la lucrul ăsta, însă oamenii au stat la pândă parcă şi au încercat să profite la maxim de mine şi de munca mea. Am încercat să fiu un prieten bun, însă mi-am dat seama că oamenii aşteaptă mult mai mult decât pot oferi şi decât li se poate oferi.

Poate că n-am  încercat destul şi simpla intenţie n-a fost îndeajuns pentru o schimbare vizibila în comportament meu. Poate că deşi încerc să fiu altfel, nu sunt cu nimic mai bun, mai moral, mai responsabil decât ceilalţi. Poate e greşit să mă gândesc că o intenţie bună face un om bun. Poate ca e chiar adevărată zicala aia ca drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Intenţii eşuate. Sau poate că nu-s eşuate încercările astea. Poate că ele nu fac decât să mă ridice la un nivel al normalităţii şi fără efortul ăsta n-aş reuşi să fiu nici măcar ca ceilalţi. Aş fi cu mult mai rău. Poate..

Sau poate nu-i asta soluţia?


Stimati domni, Eu

Citind presa de dimineaţă am văzut tot felul de ştiri despre tot felul oameni. Un ziar care ieri scria despre soţia lui Mutu că ar fi însărcinată, astăzi spunea că de fapt nu e.  Nu citesc can-canuri şi nu mă interesează vieţile vedetelor, cu toate că de multe ori îmi atrag atenţia anumite tiluri scrise mare în libertăţile oamenilor din metrou.  S-a tot scris şi s-a tot vorbit despre nocivitatea bârfelor şi ale ştirilor de la ora 5, însa n-a avut cine asculta; până la urma toate astea nu fac decât să creeze în noi imaginea de sine a unor oameni prea buni pentru lumea asta rea. (ha!) 

Am fost impresionat cand am citit ceva din biografia lui Chesterton (scriitor englez).  La un moment dat cei de la London Times i-au cerut să scrie un eseu cu tema   „Ce nu e in regula cu lumea? „. Acesta le-a trimis un  raspuns care m-a frapat:

„Stimati domni,
Eu.
Cu aleasa consideratie, G. K. Chesterton”


Mai iesi ba din casa!

Ma, voi stiti ca viata nu-i asa neagra cum vi se pare voua? Adica, poti sa traiesti fara sa arunci cu rahat toata ziua in nenea Boc si in nenea Base si sa dai vina pe Oprescu pentru toate gurile de canal destupate.

Noi avem timpul impartit (cel putin teoretic) in 3 : 8 ore de munca, 8 de somn si 8 ore de frecat aiurea timp liber.  In alea de munca si alea de somn nu ne bagam. Vorbim de timpul liber.  Nu-mi aruncati abureala ca „eu n-am timp liber” ca n-o inghit.  
Eu zic sa ajutam copilasii care n-au o viata privata si sa dam o solutie de petrecere a timpului liber.  Ce fac eu in timpul liber?

1. Cant  la chitara (Da, pentru ca stiu. Si da, stiu pentru ca am invatat – in timpul liber! ) – (aprox. 10% )
2. Citesc – (aprox. 10%)
3. Ies la un pespi, la o plimbare, la un film, la o cumparatura, la un concert, la o vorba – cu prietenii (aprox. 80%)

Voi ce faceti in timpul liber? – sa zicem ca nu se pune la socoteala cetuirea pe YM, navigarea pe hicinci sau stiu eu ce alte geek activities care de cele mai multe ori te rup de societate si te ajuta sa-ti creezi un univers paralel care te distanteaza de societate.  Ce solutii dati lupilor singuratici care nu cunosc nici pe vecinii din bloc sau colegii de suferinta (scoala sau serviciu) – cum ii integram in societate si pe ei?


Anotimpuri

IAD

I

Am vrut sa mor… ‘nautru sau afara

Si am ales… sa stau inchis pe veci

Dar am un suflet ce nu vrea sa moara

Caci s-a blocat ‘nauntru-n gratiile reci


Doar un minut…prea greu se duce timpul

Privesc tanjind la noaptea de afara

E luna care lumineaza campul

E prea lumina ..sufletul nu vrea sa moara


N-aud nimic.. sau … e prea galagie

Afara-i….raset…dar aici.. tacere

Oricum acolo-i muzica.. e armonie

Ceva ce sufletul meu inca cere


Miros aici, nimic nu-i proaspat ca afara

Totul e vechi, toate-s doar amintiri

Afara-i totul nou, nimeni nu vrea sa moara

Aici un suflet zace lang-un cimitir


Pun mana, pipai niste gratii reci

Si-mi amintesc de patul moale de afara

Sunt condamnat la gratii pentru veci

Un suflet care care simte… dar nu vrea sa moara


Nu ma hranesc aici.. e totul prea amar

Mi-e dor de gustul de-afara

Vreau sa ma satur doar… dar totu-i in zadar

Flamand e-un suflet… dar nu vrea sa moara


Inchis pe veci in gratiile reci

Sfarsesc aici, sperand sa ies afara

Sunt condamnat sa stau aici pe veci

Si sufletul meu nu mai vrea sa moara


VIATA

II

Acum am timp sa meditez

La tot ce-am fost si ce-am facut

Cu gratiile vorbesc, si-ncerc sa mai visez

Tot ce eram si ce-am avut


In prima zi eu am tacut

N-am plans, n-am ras, nici n-am cerut nimic

Am vrut sa fiu artist, fara sa fi stiut

Ca mi-am dorit blestem, si-acum, am ce am vrut.


Acum, ferit de lume si de-afara

Incerc sa mai respir, sa mai traiesc putin

Vreau sa traiesc, chiar daca o sa doara

Un suflet viu, de moarte plin


Pustiu aici, nu vad nici un artist

E doar o cusca prinsa-n intuneric

Nu ma mai vad, nu stiu de mai exist

Ma sting incet, in infinitul sferic


E plin de oameni , insa e pustiu

E rai, e viata, sau e iad?

Traiesc oriunde vreau sa fiu

Inchis in universul cenusiu


Nu-i nimeni, si m-am stins incet

Nu mai am trup, doar suflet viu

In liniste-am cantat un menuet

Si am murit, m-am dus spre infinit


Acum, am timp sa meditez

La rai, la tot ce-i infinit

Cu gratiile vorbesc si-ncerc sa mai visez

La ce-as dori, un rai iubit…

Ionut Andrisan