Tag Archives: socializare

Despre oameni si melci

Am încercat de mai bine de 13 ori în ultima lună să scriu ceva. Am eșuat de fiecare dată. Am și acum 8 drafturi încă salvate. Pe restul le-am șters. Recent mi-am dat seama că vorbesc puțin. Nu știu dacă e un handicap social de care ar trebui să mă îngrijorez sau pur și simplu mă încadrez în categoria celor introvertiți și nu simt nevoia de small talk. Am realizat asta abia acum câteva luni. Până atunci chiar aveam impresia că vorbesc prea mult. Poate că vorbeam mai mult înainte și n-am reușit încă să mă acomodez valului de schimbări ce s-au petrecut din septembrie încoace. Deja simt că am vorbit prea mult despre mine.

Voi ce mai faceți? Oare va ploua mâine? Ce-ați făcut în weekend? Ce-a făcut dinamo? Ponta se mai ceartă cu Băsescu?  Sincer, nu mă interesează, însă am observat că așa se întreabă și, în afara cercului de prieteni pe care-i consider mai apropiați, răspunsurile celorlalți sună ca un zgomot care umple un fundal gol, un zgomot necesar câteodată. Știu că atitudinea asta, când nu mă face să par arogant, mă face plictisitor în cel mai bun caz.

M-a sunat o copilă (cred) săptămâna cealaltă să vorbească cu mine. După ce s-a prezentat, am întrebat cu ce pot s-o ajut și mi-a spus – cu nimic. Vrea doar să vorbim. M-am blocat. Ce să vorbim? De ce să vorbim? M-am gândit că, poate, voia s-o ajut cu ceva, dar n-avea curaj să-mi spună din prima așa că, am acceptat în primă fază un fel de comunicare (penibilă aș zice eu) ca să ajungem în final și la problema ei. M-a întrebat dacă am prietenă. Nu i-am răspuns. Mi-a spus că ar vrea să ne vedem. Am refuzat. Am întrebat-o încă o dată cu ce pot eu s-o ajut, ce vrea de la mine? Vrea să ne cunoaștem mai bine. I-am răspuns răutăcios aproape (după ce am realizat că am pierdut 10 minute fix degeaba) că eu nu vreau să ne cunoaștem, nu vreau să ne întâlnim și când mă va suna a doua oară, ar fi bine să mă sune cu un motiv bun, pentru că nu-s omul chitchaturilor. Nu m-a mai sunat. Încă mă întreb de ce.

Unii spun că e un oarecare farmec în toată atitudinea mea de om antisocial. Încep să am îndoieli vizavi de asta. N-am un aer misterios și nu mi se pare că ascund lucruri mișto în spatele tăcerii. N-o luați personal. Îmaginați-vă că statura mea socială e ca a unui om care sare peste micul dejun, la amiază mănâncă o frunză și seara bea un pahar de apă după care se culcă sătul. Fetele probabil înțeleg mai bine.

Poate e o încercare de justificare tot articolul ăsta, poate e răspunsul unei responsabilități asumate o data cu deschiderea blogului, poate e o psihologie inversă prin care încerc să atrag atenția asupra mea, provocându-vă să scoateți mai mult decât ”da”,”nu” și ”bine” de la mine sau poate e doar un articol banal, care după ce va fi citit de 100 de oameni, 3-4 îmi vor da like pe facebook, 1-2 comentarii poate, iar alții 5-6 îl vor menționa în discuțiile noastre private – până la urmă e un subiect mai bun de discuție decât vremea sau fotbalul.

Apropo, oare melcii au gură?

Reclame

Nopti pierdute

M-am trezit azi stând cu chatul de pe FB deschis, gândindu-mă la un motiv de a intra în discuție cu cineva. Întotdeauna a fost și va fi o dilema pentru mine, ce urmează după acel răspuns bisilabic la întrebarea „ce faci?”. Nu mai știu ce să zic după acel „bine”.

Mi-e dor câteodată de nopțile pierdute vorbind despre nici nu știu ce.


Small talk

Fac bine, afară ninge, serviciul merge bine, sunt în anul 3 la ambele facultaţi, termin psihologia anul ăsta, la anul termin şi dreptul, da, rămân în Bucureşti după ce termin şcoala, sunt sănătos, mama şi tata fac bine şi  Leo s-a făcut băiat mare, Tibi  cu facultatea, serviciul, Ovidiu la fel.

Dacă aş avea o tăbliţă lipită de mine pe care să scrie lucrurile astea aş omorî conversaţiile cu jumătate din oamenii pe care-i cunosc.

Nu-i mai interesantă încălzirea globală?


Mai iesi ba din casa!

Ma, voi stiti ca viata nu-i asa neagra cum vi se pare voua? Adica, poti sa traiesti fara sa arunci cu rahat toata ziua in nenea Boc si in nenea Base si sa dai vina pe Oprescu pentru toate gurile de canal destupate.

Noi avem timpul impartit (cel putin teoretic) in 3 : 8 ore de munca, 8 de somn si 8 ore de frecat aiurea timp liber.  In alea de munca si alea de somn nu ne bagam. Vorbim de timpul liber.  Nu-mi aruncati abureala ca „eu n-am timp liber” ca n-o inghit.  
Eu zic sa ajutam copilasii care n-au o viata privata si sa dam o solutie de petrecere a timpului liber.  Ce fac eu in timpul liber?

1. Cant  la chitara (Da, pentru ca stiu. Si da, stiu pentru ca am invatat – in timpul liber! ) – (aprox. 10% )
2. Citesc – (aprox. 10%)
3. Ies la un pespi, la o plimbare, la un film, la o cumparatura, la un concert, la o vorba – cu prietenii (aprox. 80%)

Voi ce faceti in timpul liber? – sa zicem ca nu se pune la socoteala cetuirea pe YM, navigarea pe hicinci sau stiu eu ce alte geek activities care de cele mai multe ori te rup de societate si te ajuta sa-ti creezi un univers paralel care te distanteaza de societate.  Ce solutii dati lupilor singuratici care nu cunosc nici pe vecinii din bloc sau colegii de suferinta (scoala sau serviciu) – cum ii integram in societate si pe ei?


Socializare ?!

Maine iau si eu salariul. Iar imi impart banii peste tot, si 2 saptamani mananc chitante. Uff si ii si Pastele saptamana viitoare, si trebuie sa fac si eu cozonaci, pasca, oua rosii; si „cainii” s-au cam scumpit anul asta. Oare miei in rate nu se gasesc?  Uitasem, mi-a expirat si abonamentul la metrou, si luna asta s-a scumpit cu 2 lei. Bine ca in fiecare zi taxe, impozite si scumpiri, si noi incercam sa traim cu aceleasi salarii vechi! Nu stiu ce sa ma mai fac. Incepe sa ma doara stomacul de la o vreme si is o gramada de bani si pastilele astea. Degeaba mai platesc aia 5,5% din salariu pe luna pentru asigurarea medicala. Aia ii platesc probabil sa-mi asigur o autopsie la jumatate de pret. Ma gandeam eu sa strang bani sa-mi cumpar alt telefon. Da, stiu ca il am pe asta de 1 luna de-abia, dar m-am saturat de el.
(…)
Bine ca toti vor bani si pe mine nimeni nu ma ajuta. Saptamana trecuta i-am impumutat 50 de lei, si acum nu mai dau de el. Zi si tu cata nesimtire. Deci ii chiar magar. Cred ca s-a dus si a cheltuit banii pe alcool sau pe cine stie ce prostii si acum se ascunde de mine ca sa nu mai dau de el. Lasa ca il stiu eu pe el. Mi-a zis mie prietenul ala al lui ca ii cam nesimtit. A zis ca ii un carcotas, ca vorbeste lumea pe la spate. Cine stie daca nu ma vorbeste si pe mine, Bine ca eu il ajut si el, ma vorbeste pe la spate. Lasa ca ma intalnesc eu cu el, si o incurca. Ce crede ca eu is un nimeni? Il termin cand ma intalnesc cu el. Am batut eu altii si mai mari ca el. Anul trecut m-am batut cu 3 in acelasi timp, si au plecat toti plangand acasa. Crede el ca se pune cu mine? Nenorocitul!
(…)
Nu pot azi, asa i-am zis. Am citit horoscopul si scria ca nu-i o zi buna pentru afaceri. Da, m-a ajutat cand am avut nevoie, dar nu pot sa risc si sa-i dau datoria inapoi astazi. Trebuie sa ma inteleaga si el!
(…)
Uita-te putin la asta. Cred ca ii gay. In afara de roz si de sclipici nu se mai vede nimic la el. Cred ca ii la fel de prost precum se imbraca.
(…)
Da, m-am certat cu tata azi de dimineata. Voia sa-l ajut la nu stiu ce prostie.Sa-mi repare usa de la camera.  Auzi la el, de parca eu am timp sa-l ajut. Si dupa aia m-am dus sa mananc si inca nu era gata mancarea. Bine ca eu trebuie sa umblu toata ziua si nici macar o masa calda nu-i gata cand vin acasa. In loc sa-mi faca mancare, mama facea curatenie. Asa m-am enervat!
(…)
Bine ma, hai ca eu trebuie sa ma duc. Mi-ar fi placut sa mai fi stat de vorba, dar, ma duc acasa ca la 5 is stirile si nu vreau sa le pierd. Tu ce faci? Esti bine, nu?
Pai..
Bine, am plecat – pa pa!
Pa…
…………………..
Eu doar m-am intalnit intamplator cu el si l-am intrebat politicos ce mai face…

Ionut Andrisan