Tag Archives: sesiune

Doamne-ajuta!

Aproape că îmi vine să râd când îmi amintesc.  Ieri aveam de plătit o taxă exorbitantă: 5 lei.  M-am dus la CEC şi m-a trimis de acolo la un CEC din sectorul meu. De la CEC m-au trimis la Poştă.  De la Poştă m-au trimis la Administraţia Financiară. De la Administraţia Financiară m-au trimis la Trezonerie. De la Trezonerie m-au trimis la Taxe si Impozite.  Când am ajuns la Taxe şi Impozite, dupa 15 minute de stat la coadă,  tanti de acolo mi-a spus să merg la alt sediu că nu-s în baza lor de date.   Încercând să îmi menţin calmul, i-am explicat doamnei de acolo că nu mă duc nicăieri şi ca n-are decât să mă înregistreze şi în baza lor de date.  După ce a început procedurile de înregistrare, s-a blocat sistemul.  Am aşteptat 45 de minute să vină o tanti de la 3 metri distanţă să-i explice doamnei cum se deblochează sistemul ăla.  Nu dau vina pe nimeni, că o oarecare vină o aveam şi eu pentru că nu m-am interesat dinainte să plec de acasă unde se platesc ăia 5 lei.

Am dat 5 examene; mai am încă 15 (cel puţin) sesiunea asta.  Nu mă întrebaţi de ce stau încruntat, nu mă întrebaţi ce-am făcut la examene.  Încerc să împac şi serviciul şi proiectele şi examenele şi pe voi şi pe mine.  Nu mă întrebaţi cum, că nici nu ştiu şi nici nu-s singurul.  Mai sunt încă 1M de studenţi în sesiune.

Deci – Doamne-ajută!


Mi-a venit perioada ( 2 )

Exista perioade cand viata iti intinde examene. Eu sunt intr-o perioada de-asta si asa imi explic inactivitatea din viitor. Viata mi-a intins 14 examene in perioada asta. Urati condoleante timpului meu liber si cateodata, cand imi voi permite sa-mi scot nasul din carti si sa mai dau cate-o tura pe la bucatarie, sau pe la baie, daca-mi vine in minte vreo idee, atunci am s-o scriu aici. Pana atunci lipesc din nou pe usa semnul: ” Nu deranjati! Mi-a venit perioada!


Lopata de dupa ceafa

Cand mi-a trantit vorbele alea, m-am simtit exact ca atunci cand,  dupa ce am facut volutariat, la renovarea unei cladiri,  3 luni de zile, a spus un nene care nu s-a obosit nici macar sa indrepte un cui, ca mai bine nu veneam, ca mai mult am stricat.  Stiti ce-i aia munca de santier, nu?  Sa scoti pardoseala, sa scoti cuiele din fiecare scandura,  le indrepti,  sapi la harlet subsolul, cari pamantul cu roaba,  raschetezi peretii,  dai la smilgher tavanul,  faci mortar la lopata,  legi fier,  faci cofraguri,  faci beton, il cari cu roaba si il torni la locul lui, lipesti polistiren peste care  pui plasa, apoi  tragi adeziv,esti in permanenta presat de timp pentru ca mai ai o saptamana si trebuie sa termini; munca de-asta.  Dupa 3 luni de patriotism se trezeste o gura sparta sa spuna ca mai degraba nu veneam, asta dupa ce am terminat treaba, evident.

Acum, cand mi-am facut analizele alea la sange de mi-au zis baietasii cu halat ca-s suspect de nu stiu ce hepatite,  cand i-am intrebat de la ce e, mi-au zis ca poate fi de la alimentatie proasta – nu se pune problema, de la alcool – nu se pune problema, sau de la stres.   Nu m-am speriat, stiam ca n-am nimic si s-a confirmat ce-am zis eu. Dar el, prietenul meu, statea langa mine si-mi zicea – „ce stres ba? Ce mare lucru faci tu?”   Coincidenta facea ca eram in plina sesiune, asa ca programul meu zilnic arata cam asa: trezire – 6:30 – plec la serviciu, ma intorc la 5, imi fac mancare, stau 10 minute si incep sa invat. Invat pana la 12-1 noaptea, cand cad rapus cu cartile pe burta si imi dorm cele 4-5 ore.  Stiti, perioada aia in care, intr-o luna de zile dau 14 examene.  El, care e tinut in palme de parinti, care singura lui grija e sa-si dea cele 5 examene ale lui pe semestru,  el caruia ii trimite de acasa saptamanal mancare gata facuta, el, imi spune – care stres?  El e revoltat pe doctor ca , cum poate spune el asa ceva? Cum sa fie Ionut stresat? Eu nu m-am plans nici o secunda, dar era vina mea.  Nu se opreste aici. Continua cu – „Ionut, pe bune ca nu te inteleg. Cum sa fii stresat ma? Ca la tine e usor.  Eu trebuie sa merg in fiecare zi cate 6 ore la scoala, sa scriu, tu mergi doar sambata si duminica (de la 8 la 4-5 da), tu sa fii stresat? Ce sa mai zic de mine?”

M-am uitat in ochii lui si nu i-am zis nimic.  Pur si simplu, mi-am dat seama ca, in loc sa-mi fie prieten,  sa-mi zica, stai linistit Ionut, o sa fie bine, el imi da cu lopata dupa ceafa.  N-am zis nimic, ci pur si simplu am tacut.  N-avea nici un sens sa ma cert cu el.

Amandoi, atat nenea cu critica de pe santier cat si baietasul care se ia de mine ca de ce sunt stresat,  imi erau si imi sunt inca amici si si-au permis sa-mi spuna lucrurile alea pentru ca ma cunosteau cumva. Stiau ca accept critica si  fac fata sinceritatii. Cu toate astea, exista momente cand omului ii prinde bine o lopata dupa ceafa si exista momente cand lopata de dupa ceafa nu face altceva decat sa te bage in spital.


Timpul si invatatul

Exista un timp bun cand ai chef de invatat? Cand?


Mi-a venit perioada

Nu prea inteleg eu cum se invart stelele ca parca de fiecare data cand imi vine perioada asta, tot timpul trebuie sa apara tot felul de minuni care sa ma faca sa uit ca am multe de facut si care sa ma faca aproape sa-mi bag picioarele in ea de perioada. De exemplu ieri Paula m-a chemat la Borsa.  Clar ca as fi mers.  As fi mers poate daca nu eram in perioada. Dar nu pot. Nu pot pentru ca dupa calendar, maine e prima chestie din perioada asta, si is 14 chestii de toate. Miercuri e urmatoarea.  Acu incepe lumea sa ma cheme in oras, acum imi recomanda toti cele mai bune filme, acum am bani, acum trebuie sa ma concentrez si sa alerg mai mult la serviciu.  Ar trebui ca in perioada sa fie un timp de desocializare totala ca sa faci fata tuturor chestiilor de pe parcursul ei. Dar ti-ai gasit.. acum afli de conferinte misto, de intalniri, de plimbari, acu ai cel mai mult de munca, acu te cheama toti sa-i ajuti, acu te cheama toti la distractie… Si e perioada..Nu perioada aia ba!! ..  E perioada examenelor.. A inceput sesiunea!!

PS: va dati seama cat de serios sunt si cat chef am de invatat dupa natura articolului asta, nu?


Just my luck

Era filmul ala, Just my luck care arata un fel de contrast intre o persoana cu noroc si una cu ghinion.  Nu prea cred eu in noroc si ghinion, dar cu toate astea exista anumite zile putin mai speciale.. de genul.. ziua cand am castigat la loto (la categoria a 3-a, nu va ganditi aiurea), sau de genul zilei de ieri.  De ce ziua de ieri?

Ziua buna incepe de dimineata. Trebuia sa plec la capitala. Ma duc sa-mi iau bilet. Tanti de la caserie imi zice ca nu-mi da reducere pentru ca nu mai e valabil carnetul de cupoane. Incerc sa-i explic ca e valabil si primele 2 saptamani din an, ea nu si nu ca alti studenti cum au primit. E vina mea ca n-am primit carnetul de cupoane pe 2010 mai repede, evident. Iau bilet fara reducere. In miez de noapte ma urc in tren si vad ca locurile unde trebuia sa stam eu si Ruben sunt ocupate. Nici o problema, erau locuri libere destule, asa ca ne-am asezat in alta parte. Dupa un timp, vine un nene si ma ridica de acolo pentru ca e locul lui. Ma pun in alta parte. Vine nenea controlorul ma ridica si de acolo ca era locul unui mos. Merg sa ridic pe baietas de pe locul meu, ma roaga sa fac schimb de loc cu el. Accept. Ma pun acolo. Dupa un timp, vine un nene iritat sa ma ridice si de acolo ca-i locul lui. Eu nu si nu. Ala se enerveaza, pana la urma ma ridic pentru ca aflu ca de fapt locul care mi l-a oferit baietasul ala era al iritatului.  Ajung in Bucuresti, cum intru pe usa, Anton ma trage de urechi ca am lasat repartitoarele de la caldura pornite 2 saptamani fara sa fie nimeni acasa.  Factura mare la caldura.. Asta e.. Merg la munca si incep sa lucrez. Un raport nou care imi mananca toata ziua plus inca 2 ore.  Nu comentez. Ajung acasa rupt de oboseala. Anton e in bucatarie. Pentru ca am scos frigiderul din priza cand am plecat acu 2 saptamani acasa, nu stiu ce s-a dezghetat pe acolo, a mucegait si a umplut frigiderul si tot ce era prin el de mucegai… Oftez si merg mai departe. Deschid computerul.  N-am net. E stricata reteaua. Ma duc sa fac dus. Nu curge apa calda. Curge cu taraita doar apa rece. Fac dus asa. Cand vin ma apuc sa despachetez bagajul. Scot geaca din troler si realizez ca are o pata de ulei cat jumatate de geaca. Nici nu stiu ce aveam de mancare pe acolo, dar cert e ca am pus cruce la geaca aia.. Asta e. Ma uit pe programarea sesiunii, si frumoasa treaba si acolo. Am doua examene in aceeasi zi la aceeasi ora. Pentru ca nu pot fi in doua locuri in acelasi timp, clar, incep sesiunile cu o restanta. O zi de vis.. nu alta

Pentru cei care credeti ca exagerez,  sincer ma bucur pentru voi pentru ca asta inseamna ca inca n-ati avut zile gen.

Trecea si ieri.. da.. si cum a mai trecut..  Noi sa fim sanatosi


Trece si azi..

Nici macar nu seamana sentimentul  ala pe care-l aveam cand ma intorceam la scoala dupa vacanta cu sentimentul care-l am acum cand ma intorc la serviciu dupa o lunga pauza de 2 saptamani.  E deprimant biroul.  A fost aiurea drumul de la Suceava pana in Bucuresti. Un tren plin. Multa galagie, multa foiala, exact zgomotul de fundal care sa-mi atraga atentia de la gandurile mele.  Cand am ajuns in Bucuresti mi-am pus castile in urechi si le-am dat la maxim. Nu voiam sa aud masini, nu voiam sa aud galagie, nu voiam capitala. 

 Nu.. Nu-i vina orasului si nu-i vina serviciului.  Azi e doar ziua aia cand trebuie sa ma acomodez din nou, cand trebuie sa imi intru in ritm pentru activitatile care ma asteapta anul asta. Nimic tragic.

Trece si azi..