Tag Archives: serviciu

Trece si azi..

Nici macar nu seamana sentimentul  ala pe care-l aveam cand ma intorceam la scoala dupa vacanta cu sentimentul care-l am acum cand ma intorc la serviciu dupa o lunga pauza de 2 saptamani.  E deprimant biroul.  A fost aiurea drumul de la Suceava pana in Bucuresti. Un tren plin. Multa galagie, multa foiala, exact zgomotul de fundal care sa-mi atraga atentia de la gandurile mele.  Cand am ajuns in Bucuresti mi-am pus castile in urechi si le-am dat la maxim. Nu voiam sa aud masini, nu voiam sa aud galagie, nu voiam capitala. 

 Nu.. Nu-i vina orasului si nu-i vina serviciului.  Azi e doar ziua aia cand trebuie sa ma acomodez din nou, cand trebuie sa imi intru in ritm pentru activitatile care ma asteapta anul asta. Nimic tragic.

Trece si azi..

Reclame

La munca, nu la-ntins mana!

27072009(005)-001Dupa cum bine NU stiti, chiar daca am doar 21 de ani, munca nu mi-e chiar straina deloc.
Nu pun la socoteala ca-mi fac patul inca de la gradinita si ca faceam curat in casa (si mizerie ce-i drept). Asta n-o consider munca. Consider munca aia unde am debutat in clasa 1. De la 7 ani ma lua tata cu el pe santier, imi dadea o maturica in mana, o mistrie si ma punea sa fac curat pe acolo, sa-i dau cate o caramida la mana, si bineinteles, ma platea pentru asta. De la el primeam 10000 de lei pe zi. Patronii pe unde lucram mai cotizau si eu, ca doar eram un dragut :)). Aia erau banii mei de cheltuiala. Altii nu prea vedeam, si sincer, nici nu-mi trebuiau altii. Tare mandru ma mai simteam cand primeam salariul.. Asa, ca un om mare..   Si asa, din clasa 1, am inceput cu munca, si inca nu m-am oprit. Pana in clasa a 10-a stiam deja sa fac de toate. Am legat fier, am turnat temelii, am zidit, am tencuit, am pus faianta, gresie, rigips, am tras glet, am dat cu var, am facut cofraguri, am turnat sape, placi,tamplarie si cam tot ce tine de munca de santier. In clasa a 10-a am inceput sa lucrez la instalatii electrice. Si in 2 ani de zile, am avut ocazia sa fac mai de toate si pe acolo – am sapat santuri, am fixat cabluri pe pereti, am bagat fire in coplexuri, am montat doze, am montat lampi si aparate, am invatat sa leg si doze, sigurante in tablouri, etc. Cand am venit in Bucuresti, am vrut sa ma angajez tot electrician, insa mi s-a oferit sansa sa lucrez in Resurse Umane, si clar ca n-am refuzat, asa ca de atunci lucrez in Resurse Umane. Pe langa Resurse Umane am predat si engleza dupa programul de lucru,  cateva luni. Acum, lucrez in Resurse Umane si la blog. Da, si la blog ca e mult de munca si aici.
Bineinteles ca si la mine ca la tot omul au mai aparut si altele pe parcurs, care nu prea se pun la socoteala, gen, instalat windowsuri, depanari de computere, devirusari, cate un atestat, am corectat o lucrare de licienta chiar, am cantat, am cantat mult, am avut o mica orchestra cu care imi bateam capul, apoi mai multe tentative de formatii, am impartit pliante, am lipit afise, am facut agricultura si am facut si scoala intre timp.. ca tot omul..

Pe langa faptul ca ma laud de nu mai pot in articolul asta, ( ca doar nu-i asa grav sa te lauzi cu munca ta, nu?) incerc sa ma gandesc care munca a fost cea mai faina. Concluzia, muncile sunt toate mai la fel, diferenta o face colectivul cu care muncesti. Prefer sa sap santuri pe ploaie si sa rad o zi intreaga cu colegii decat sa sta in fata unui computer, la caldurica si sa ma plictisesc o zi intreaga. Bineinteles ca prefer sa stau la caldurica o zi intreaga si sa ma distrez, decat sa stau in frig si sa ma distrez. Mediul in care am lucrat a facut toata diferenta si inca o face. Sa ai cu cine sa legi o vorba, sa spui o gluma, sa nu fii frecat la melodie de sefi non-stop face ca serviciul sa-ti para chiar fain. Asa ca, nu conteaza asa mult ce faci cat conteaza cu cine faci.. Nu mi-ar fi rusine sa bat la ciocan o viata intreaga, si nu mi-ar fi rusine sa dau semnaturi o viata intreaga. Ideea e sa am oameni faini langa mine.

PS: la IMGB am nimerit bine, ca am cu cine ma distra, si ca sa le creasca inima, normal, hai sa mentionam cativa: Marian ( Fatsoo), Andrei (Mengiaina), Bogdan ( IT, Vangiaina), Bogdan (Lepra), Anton (Poaltong), Felix, Mirciulica (Ala mic), Marius ( Bran), Eu (Bloggiana) bineinteles, si multi altii..

Concluzia: invata sa te intelegi bine cu colegii, sa te distrezi cu ei, ca a 3-a parte din viata o petreci cu ei – punct –


Stirile care conteaza

Azi n-am citit presa. Nu o citesc. Vad singur ca ploua, stiu ca Romania si-a luat-o in freza sambata, stiu ca au fost crime si accidente, stiu ca se discuta majorarea TVA-ului, stiu ca se fac iar disponibilizari, stiu ca in 2010 si 2011 va fi chiar mai nasol ca acum, ca avem datorii la banca mondiala, stiu ca vin alegerile si candidatii incearca sa iese in evidenta cum poate, stiu ca Gigi iar a vorbit prostii, stiu ca marile vedete isi fac hoteluri si cheltuie milioane de dolari si euro pe procese.  Azi nu vreau sa alfu detalii, nu ma intereseaza.   „Stirile care conteaza” pentru ei, s-ar putea sa nu conteze asa mult pentru mine, pentru ca, poate, daca as sti mai putin despre sistem, politica, coruptie, economie, as uri ceva mai putin tara asta, si m-as adapta fara sa comentez atat.   

Pentru mine conteaza sa stiu ca totul e bine acasa, daca si-a gasit Betu de lucru in tarile calde, sa stiu ca Andrei si Marius o duc bine la Cluj, sa o stiu pe Alina fericita, pe tatal ei sanatos, sa stiu ca Vasile si-a gasit de lucru in Suceava, sa-i stiu pe cei de-aproape fericiti, sa stiu ca eu sunt fericit, sa stiu ca pot investi in oameni, nu in produse, in relatii si nu in portofele.. Fie ce-o fi, criza, prosperitate, paine mancam cu totii, insa, o paine mai dulce nu ne face mai fericiti.  Decat o ora in fata televizorului, sau cu ziarele in brate, citind lucruri menite sa panicheze, sa te faca mai egoist, sa te trimita mai des la cumparaturi, sa manipuleze, mai bine un telefon la un prieten, sau o jumatate de ora cetuiala pe YM daca nu mai am centi.. Oamenii care conteaza fac stirile care conteaza.


CVuri si interviuri

Am citit, am vazut, dar n-am priceput.  Lucrez in resurse umane si de multe ori a trebuit sa vizualizez diferite CVuri sau sa iau interviuri.  Toate astea m-au facut sa-mi pun o intrebare: Daca nu vrei sa te angajezi, de ce iti mai faci CV? de ce mai vii la interviu? (bine, is 2 intrebari, recunosc)  De ce zic asta? ei bine… am modificat multe CVuri ale multor prieteni. Ce am gasit pe acolo…. m-a socat surprins.

O prietena de-a mea voia sa se angajeze, asa ca ma roaga sa-i verific CVul sa vad daca e oki.  Cand ma uit pe el, imi sare in ochi poza: era ea, la gradina zoologica, in spate se vedea o caprioara, ea tinea intr-o mana o sticla de bere, si cu cealalta mana arata spre caprioara. Am crezut ca-si bate joc de mine..

Un angajat de-al nostru, din exces de zel, si-a trecut in CV toate performantele din clasa 1 pana la facultate. A scris ce medie generala a avut in fiecare an, si eventual ce premiu a luat.  „Clasa 1: premiul 2, media 9,20” , „Clasa a 9-a – media 7,20″  .. Indubitabil.

Vine unu la interviu in pantofi si in trening. ” De ce ai plecat de la ultimul loc de munca?” – „Aveam un sef enervant care imi dadea prea multe de facut”.

Ma, nu ca sunt rau,  insa, daca nu stii sa faci un CV,  sau nu stii cum sa te prezinti la un interviu nu-i un capat de tara.  Intreaba pe cineva care stie. Nici eu n-am invatat in scoala cum se face un CV. Nu mi-a zis nimeni ce sa raspund cand ma intreaba la interviu ” care-i scopul tau in viata? ” .   Un CV bine-facut si un interviu reusit s-ar putea sa-ti asigure un mod de viata mai mult decat decent.  

Nu promit ca imi gasesc timp imediat, insa, daca vrei sa ma uit peste CVul tau si cateva sfaturi personalizate din mica mea experienta, da-mi un mail  (artistu05 [at] gmail . com). Incerc sa te ajut.


Da-mi o motivatie BUNA!

imaginePana recent, veneam la serviciu cu gandul ca vine vacanta, si fiecare zi de lucru trecuta ma apropia tot mai mult de concediu, si asta parca ma motiva sa vin. Acum, ca a trecut concediul, am intrat intr-un fel de criza de motivatie. De ce sa muncesc? Banii nu-s de-ajuns, pentru ca, vorba lui Marian, am ajuns sa muncim doar ca sa stam in Bucuresti. Banii astia se duc peste tot si nicaieri, si muncesc de parca nici nu as fi platit.. pentru ca oricum nu prea apuc sa vad banii care-i iau. Asa ca.. da-mi o motivatie buna!

PS: articol din categoria „citeste si comenteaza!”


Am obosit..

Azi e jumatatea lunii iulie, si de ceva zile incoace ma concentrez numai la vacanta aia care parca nu mai vine. Nu stiu de ce ma gandesc atat acolo, pentru ca anul asta mi-am propus sa am un concediu mai spontan, adica sa nu-mi fac rezervari nicaieri, sa nu-mi planific nici o iesire pe nicaieri, ci sa ajung acasa, sa-mi iau prietenii si sa mergem unde duce drumul.
Cand ma uit la calendarul pe care l-am lipit pe birou, pe fiecare zi e mazgalit cate ceva, examen, intalnire, planificare a ceva, activitate.. Am obosit de atatea notite. Am obosit de telefoane, de computer, de asfalt si de fum. N-am mai auzit un greier de mult.. un cocos cantand. Am uitat cum e sa ma trezesc cand se cearta randunicile, sau cand bate ciocanitoarea in salcamul de langa casa. Acum, ma trezesc telefoanele, clanxoanele, sirenele, bicamerele… sunetele astea artificiale. Am uitat ce-i aia apa de izvor, pentru ca apa din Bucuresti are un gust asa ciudat.. trebuie sa fie asa rece incat sa-ti amorteasca limba cand o bei.. altfel nu poti, ca-i prea amara. Mi-a crescut burta de atat stat pe scaun, mi s-au dilatat pupilele de atatea radiatii de computer, cand ma pun sa dorm vad numai frameuri si aud un sunet de fundal. Ma trezesc si ma simt amortit. Ma culc si ma simt lesinat. Scriam intr-un articol recent ca sunt prea multi cei care au asteptari de la mine, si completez acum, prea putini in care sa am eu baza si incredere. Ultimele posturi de pe blog sunt varza, arbitrajul de la IMGB-GL e praf. Multumesc celor care totusi apreciati ca si pentru varza si praf e nevoie de efort.
Multumesc Adame ca ai mancat mere interzise si din cauza ta transpir atat.


Cu 4 ochi in minus

life sucksE prea linistit si monoton ca sa pot scrie ceva. Deja zgomotul de fundal al masinilor, sunetul din forja… toate trec neobservate. Pauza de la fiecare fix, ma rupe de excelul meu, si pauza de la 12:20 ma scoate si din foame. De cand am terminat sesiunea, parca s-a schimbat ceva. Stresul asta avea ceva bun in el. Ma motiva sa lupt pentru ceva. Acum, ma lupt cu cifrele… mai exact.. cu numarul de zile care a ramas pana la concediu. Cam monoton si plictisitor. Eu unul, nu mi-am dorit asa de mult independenta, pentru ca n-am avut genul ala de parinti care sa ma sacaie tot timpul sau sa imi ceara socoteala pentru fiecare metru in plus pe care il fac in afara curtii. Stiu… toti vor sa fie liberi.. Plecam la facultate… cluj sau bucuresti.. poate iasi… pentru un singur motiv: vrem sa scapam de aia 4 ochi care se uita la noi, si vrem sa ajungem tarziu acasa fara sa ne intrebe nimeni unde am fost. Asta e ca un premiu al tineretii…. sau nu? Tot timpul lupta pentru premiu a fost mult mai palpitanta decat castigarea premiului in sine. De cand sunt in Bucuresti, cred ca am ajuns de mai putin ori dupa ora 11 acasa decat ajungeam intr-o luna cand eram acasa… Pe cine incerc eu sa pacalesc? Toata lumea a vazut American Pie, si toti ne imaginam independeta asta ca o casa langa ocean, si o plimbare cu jeepul pe plaja. Tot timpul mi-a placut reclama aia.. care nu stiu cat de romaneasca sau universala e – exista o varsta la care ai timp si n-ai bani, si o varsta la care ai bani, dar n-ai timp… Noi romanii am inventat-o si pe a 3-a: varsta la care n-ai nici bani si nici timp: studentia Varsta aia la care esti independent, si faci ce vrei… faci ce vrei in limitele serviciului, cursurilor de la facultate.. sesiunilor.. etc. E o independenta totala. Nu te vede mama cand inveti (pentru ca acum, vrei nu vrei, trebuie sa inveti), nu te vede tata spalandu-ti hainele (pentru ca in camin nu e masina de spalat), nu te vede bunica impartind pliante sau lucrand la caserie la magazinul de pe colt.. Ce sa mai.. independenta totala… poti sa faci ce vor muschii tai! Eu n-am visat la independenta, si poate de-asta nu-s asa impresionat de ea..

De ce vrea lumea sa fie de capul ei?

(poza preluata de pe http://www.mariobelem.com )