Tag Archives: sapte

O pasta de dinti, doua ore de munca

În ziua în care a aparut primul banner din viaţa blogului meu, a venit rândul să scriu articolul despre păcatul cu numarul 3 – iubirea de bani; ironică mai e soarta asta.

Azi dimineaţă m-am trezit în camera pentru care plătesc chirie 300 de lei pe lună. Am luat pasta de dinţi care costa 12 lei, periuţa care costa 15 lei şi m-am dus să mă spăl pe dinţii care daca ar fi să-i înlocuiesc aş da pe putin 200.000 de lei (noi!). M-am îmbrăcat cu tricoul care costa 60 de lei, bluza care costa 150 de lei, blugii care costa 150 de lei, ciorapii care costa 6 lei, tenisii care costa 140 de lei si geaca care costa 150 de lei. Mi-am luat rucsacul care costa 150 de lei, în el era o carte care costă 30 de lei, un pix care costa 2 lei, abonamentul la metrou care costa 27 de lei, cardurile pe care mai am vreo 200 de lei si cartela de pontaj care costă 50 de lei. M-am uitat la ceasul care costă 200 de lei. Era deja târziu. Mi-am luat telefonul care costa 3000 de lei, l-am pus în husa care costă 30 de lei, am luat cheile care au costat 5 lei fiecare şi am plecat. Ahh.. am uitat să acopăr pianul care costa 2000 de lei. Sper să fie atenţi băieţii. Laptopul care costa 2000 de lei parcă l-am închis. Da, pot pleca liniştit. Mi-am pus căştile care costă 150 de lei în ureche şi am dat drumul la muzica piratata, evident, pentru că dacă aş fi cumpărat-o m-ar fi costat pe puţin vreo 1000 de lei.  Si când mă gândesc că astea-s doar 15 minute din toată ziua de azi.

Cum să ţi se mai albească dinţii ăia dacă la fiecare spălare te gândeşti că 2 ore pe lună le munceşti pentru pasta aia de dinţi? Cum să mai dormi linistit cand stii ca pentru patul in care dormi muncesti aproape o săptămână din lună? Cum să te mai bucuri de viaţă când totul e calculat în ore de munca şi implicit în bani?

Asta e minte bolnavă!

Pare mica, dar e conturată bine linia dintre calculat şi zgârcit, dintre darnic şi risipitor, dintre iubitor de viaţă şi iubitor de bani.

Reclame

Cele 7 pacate

Avem noi oamenii o concepţie tare ciudată prin care  încercăm parcă să schimbăm sistemul de valori al lui Dumnezeu.  Ne comparăm cu criminali, cu pedofili şi ne vedem deodată mai sfinţi decât papa şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne punem sfinţenia în contrast cu „caracterul de criminal fără mila al lui Dumnezeu”, fiind revoltaţi că ne-ar trimite în iad şi pentru simplul fapt ca am avut 5 lei în portofel, bani munciţi de noi, nu de El şi am refuzat să-i dăm unui cerşetor pe stradă care cel mai probabil şi-ar fi cumpărat ţigari cu ei.

De nenumărate ori am auzit justificări de genul – „n-am omorât pe nimeni, n-am furat de la nimeni nimic, nu mă judec cu nimeni, îmi vad de treaba mea” – şi imediat mi-au venit în minte imagini cu scenele violente din filme în care tot felul de psihopaţi fac tot felul de crime.  Mi-am amintit astăzi de cele 7 păcate de moarte (cum au fost denumite de Papa Greogrie cel Mare) si am căutat pe google să le revăd.  Am avut un şoc când le-am citit.  N-am găsit printre ele crima sau tâlhăria şi nici un fel de fapt pe care să-l condamne legea.  Am găsit lucruri care au ajuns să fie ridicate la rang de virtuţi în multe contexte.

Ce vă spune  lăcomia?