Tag Archives: sansa

Noroc

Ţin minte cum la ceva timp după ce am părăsit oraşul de mlaştină m-a sunat un amic de-al meu să mă întrebe cum e traiul la capitală.  Eram cam la acelaşi nivel – terminaserăm amândoi liceul, aveam serviciu amândoi, doar că el a ales să rămână acolo, iar eu am venit aici.  Când i-am explicat cum s-au aranjat lucrurile când am ajuns aici, a rămas surprins, dând vina pe un noroc ce şi-a făcut din mine loc de cazare.  Deşi nu cred în noroc ci cred în Dumnezeu, nu l-am contrazis. M-a rugat să-l ajut şi pe el să-şi găsească un serviciu bun aici, o cazare, să poată veni şi el în capitală pentru că nu prea avea perspective la actualul job. Voia sa încerce şi el. Într-o săptămână îi rezolvasem cu cazarea şi îi găsisem un loc de muncă mai bine plătit decât ce lucram eu.  Cu toate astea, n-a venit. I-a fost frică.  Am stat de el, m-am oferit să-i împrumut bani dacă n-are, să-l scap de salariul minim pe economie la un program de zi lumină, muncă de şantier cum lucra atunci.  Dar n-a venit.

Ştiţi ce face acum? Lucrează tot acolo, la fel de mult, pe aceiaşi bani. Bineînţeles că nici nu visează să poată face o facultate lucrând 12-13 ore pe zi şi au trecut aproape 3 ani de zile – exact degeaba.

De-asta mă enervez când lumea se uită la mine şi dă vina pe noroc, iar când se uită la el spun că n-a avut şansă.  Oamenii fără şansă sunt cazuri excepţionale.  Restul, sunt fricoşi sau puturoşi.

Mă întreb ce-o face peste alţi 3 ani..

Reclame

Cand viata omoara viata

Viata incepe simplu.  Cu un drum de la spital spre casa – Cred ca ala e singurul drum spre mai bine din toata viata. Mergi acasa, stai o zi, apoi te ia mama deoparte si iti spune – „De maine nu mai poti face ce vrei tu pentru ca trebuie sa mergi la gradinita.. de maine incepi viata asa cum trebuie” . Te sperii putin, dar ce sa-i faci?  Dupa o alta zi te ia tata deoparte si iti spune ceva ce te sperie si mai mult: „Gata cu jucariile, de maine mergi la scoala. De maine incepi si tu sa vezi ce-i viata, ce inseamna sa ai responsabilitati„.  Mergi o zi la scoala, apoi te iau din nou ai tai deoparte si-ti spun: „Gata cu joaca Ionut, de maine trebuie sa mergi la liceu. Pana acum a fost cum a fost, dar de maine intri sanatos in viata. Deja incepi sa te profilezi pe ce urmeaza sa lucrezi, asa ca ai grija„.  Urmatoarea zi gasesti pe mama si pe tata la usa cu o valiza pe care ti-o pun in mana si iti zic:”Ionut, de azi intri sanatos in viata – mergi la facultate.  O sa vezi ce inseamna cu adevarat viata, ce inseamna sa fii de capul tau, ce inseamna sa fii responsabil. De maine incepe viata„.   Urmatoarea zi mergi spre camera de camin si o gasesti incuiata. Te intorci si il gasesti in spatele tau pe decan. Tine o hartie in mana. Iti spune ca asta a fost si cu facultatea.  „De acum incepi viata, trebuie sa te angajezi„. Te sperii putin pentru ca e prima data cand iti spune altcineva decat mama sau tata ca trebuie sa incepi viata.  Te duci si te angajezi.  Crezi ca daca te angajezi o sa ai bani, dar iti dai seama ca in viata nu e asa.  Urmatoarea zi te trezesti in biserica spunand un „da” aproape inconstient. Ti se spune ceva de un drum nou, ca de fapt abia acum incepi viata cu adevarat.  Dupa ce mai trece o zi apare un copil si doctorul iti spune ca pana acum a fost joaca, ca de acum incepe viata, ca tot ce faci trebuie sa fie legat de copil.  Trece inca o zi si la serviciu te trezesti ca te cheama la departamentul de resurse umane si iti pune un dosar in mana.  Iti zice ca esti pensionar.  Te intalnesti pe drum cu un nene mai carunt care te vede cu dosarul in mana.. iti zice parca in soapta  -„cam asta a fost viata„.

In momentul ala iti dai seama ca ti-ai planificat altfel viata, ca ti-o imaginai altfel.  Iti placea sa canti, sa te plimbi, voiai sa vezi Parisul, sa faci surfing in ocean,  visai sa mergi la un concert in Viena, sa vezi un meci in Anglia, visai sa te plimbi cu balonul deasupra morilor de vant in Olanda,  sa te arunci cu parasuta de la 2000 de metri,  voiai sa vezi jungla de pe malul Amazonului, sa vezi un rasarit de soare pe plaja din Miami si sa schiezi pe Alpii din Elvetia.  Te gandeai ca va veni si momentul cand sa le faci si nu-ti imaginai ca trebuia sa fii mai atent si ca daca n-ai avut ocazia sa faci toate lucrurile astea, trebuia sa-ti creezi ocazia, insa te-ai lasat purtat de viata si.. viata a omorat viata, pentru ca asa se intampla.. Cateodata viata omoara viata.

Unde-oi fi pus lista cu lucruri pe care vreau sa le fac in viata?  O fi ceva bifat pe acolo?


Basmul cu bemveul din spatele calului

Am citit o povestioara cand eram mai mic.  Un basm tipic.

Ea era o fata obisnuita indragostita de un print neobisnuit.  Printul, bineinteles ca definea perfectiunea in caracter si frumusete  si pe langa toate astea era si cel mai bogat din cati s-au cunoscut vreodata.  Ea era o fata draguta, timida insa cu un statut social de om normal. Cu toate astea visa la print. Intr-o zi a venitsa vorbeasca cu ea un baiat normal, dragut, care parea si istet . Ea l-a trimis la plimbare ca de.. dragostea ei era printul, nu un obosit cu parul lins de vaca calare pe-un magar.  Ea voia Bemveu.  In alta zi vine la ea alt baiat. La fel, baiat cu un statut normal, cu mult bun simt, cu un zambet cuceritor si ii da un buchet mare de flori. Ea arunca florile si il trimite la cules portocale si pe asta, ca de… scapa de calarit magari si da peste cai? Ea voia Bemveu si punct. Si ca sa scurtam povestea, intr-o zi e chemata la palat si stupefiata afla ca printul se deghizase de doua ori in 2 tarani incercand sa o cucereasca pe fata.  Atunci, el i-a zis fetei – „Auzi domnisoara – tu zici ca ma iubesti, insa tu iubesti statutul meu, iubesti ca sunt print, iubesti ca am bemveu, iubesti ca stau intr-un castel.. insa te doare la basca de mine. Du-te de spala oale mai departe ca ti-ai ratat sansa. ”

Cam la fel se intampla de multe ori.   Intotdeauna avem impresia ca meritam o printesa.. sau un print;  si  printii si printesele vin intotdeauna calare pe-un bemveu zburator.  Niciodata nu ne punem problema ca in spatele calului poate fi un caracter mai valoros decat un bemveu…

Dar de.. n-ai tu ce cauta in spatele calului.