Tag Archives: review

Cinci lucruri din 2010

Am avut un final de an plin şi abia acum am redeschis readerul după mai bine de 3 săptămâni.  N-am vrut să scriu despre 2010 pentru că a fost un an ciudat, un an care a început urât, dar s-a terminat frumos.  Gabi m-a întrebat.

1.  În 2010 am cântat.  Pe lângă chitară, flautul şi pianul şi-au făcut loc în cei 16 mp pe care-i împărt cu Cosmin si Cornel.

2.  În 2010 am promovat anul 2 la ambele facultaţi, din mai bine de 20 de examene rămânând restant cu unul singur.  In 2010 am început anul 3 la drept si la psiho.

3. În 2010 am condus pe ultimul drum (al burlăciei) pe doi dintre prietenii mei cei mai buni.

4. În 2009 am privit  anumiţi oameni şi mi-am format anumite simpatii distante.  În 2010 oamenii ăia mi-au devenit prieteni.

5. În 2010 am lucrat la un proiect de afacere împreună cu Tibi şi Ovidiu, iar peste 1 lună voi fi un mic antreprenor (asociat) cu acte în regulă. Mi-am păstrat şi îmi păstrez şi actualul job.

Conea, Corneliu,   Alina şi Iosif ce spun?


Cu sufetul ramas in viata – versiunea IA

Cosmin Stuparu – mi-a demonstrat ca viaţa se rezuma la lucruri simple.  A ştiut să mă asculte şi să aibă o vorbă bună întotdeauna.  A consumat mulţi litri de benzină pe spatele meu.

Cornel Paraschiv – am împărţit fasolele din oală si episoadele din Femili ghei. Avem cheia de la aceeaşi uşă. Ştie şi câte găuri au şosetele mele alea gri.

Gabi Macovei – m-a privit ca pe un om mare atunci când mă simţeam cel mai neînsemnat.  Mi-a transmis o încredere pe care nu pot s-o descriu.

Ovidiu Leonaş – mi-a demonstrat că ochii care nu se văd nu-i neaparat să se uite şi că există prietenii de calitate şi de durată. Am fost prieteni când aveam 9 ani, suntem prieteni şi la 22.

Marius Serediuc – ne-am povestit la telefon tâmpeniile şi am încercat să ne corectăm împreună.  M-a ajutat să vreau să fiu mai bun.

Ovidiu Cazacu – am ştiut întotdeauna că n-are nevoie de mine, însă m-a ţinut aproape de el pentru că eu aveam nevoie de el.  M-a făcut să nu mă mulţumesc cu puţin şi să adopt premisa – totul sau nimic.

Marius Bardan – mă bate la logică. A reuşit să raţionalizeze lucrurile mai mult decât mine şi să mă facă să privesc viaţa mai algoritmic când eram pe punctul de a confunda sentimentul cu raţiunea.

Ionuţ Paşcan – e omul care mi-a definit fericirea. Nu ştiu cum reuşeşte să se bucure de toate nebuniile vieţii. E omul pe care aş reuşi să-l urmăresc o zi întreagă, fără să mă plictisesc o clipă.  Găseşte amuzant s-o gâdile pe Paula. Cum reuşeşte?

Au fost oameni cheie în momente cheie. N-au fost pasageri.

– asta-i versiunea mea de  „Cu sufletul rămas în viaţă” a lui Yancey.-

Da, am început review-ul pe 2010 şi nu, n-am început cu banii.


Eu cand vreau sa fluier, ma duc si ma culc

Am intrat in sala si am ramas oarecum dezamagit ca erau undeva la maxim 50 de oameni. Era clar, toti erau dusi la filme americane. Ultimii patrioti eram noi.

Acum nu ma dau critic de film, dar in calitate de spectator, de omul ala care plateste bilet sa vada filmul si nu-l scoate de pe torrent, adica in calitate de om care se asteapta sa vada ceva de aia 15 lei care ii da la intrare, zic.

Filmul are o calitate extrem de proasta. In anul 2010 inca filmam cu camerele cu care turnau americanii filmele din ’70.  Si nu, actiunea nu se petrece in anii ’70, ci in 2009.  Nu stiu daca a fost intentionat sau nu, insa camerele alea tremurau tot timpul si cateodata te lua cu ameteli.   Cam asta din punct de vedere tehnic.

De poveste, eu spun ca ideea era buna pentru un scurt metraj de 15 minute. Ei au lungit o actiune simpla cat au putut. Adica nu mi se pare normal sa stau sa ma uit 5 minute cum omul ala sta cu fundul pe masa si se uita la femeia aia. Zic si eu. Actiunea a fost lungita foarte mult ceea ce a facut filmul oarecum plictisitor.

Ce te captiveaza e ideea ca filmul se petrece intr-un penitenciar. Atat.    In rest.. parerea mea e ca filmul e nereusit, prost realizat cu o actiune mult prea simpla pentru cele 80-90 de minute cat tine el.

Mai bine cititi 50 de pagini dintr-o carte buna decat sa pierdeti timpul cu filmul asta. Zic si eu.


Za reforma

Se apropie campania electorala pentru reforma de la anul.  Nee. Nu vorbesc de politica. Vorbesc de campania electorala a ideilor si a planurilor aplicabile in 2010. Nu-i frumos sa lasam sa mearga totul de la sine. Trebuie si ceva planuri.

Intre 1-18 decembrie avem multa treaba si anume:

1. Review privitor la 2009 care va cuprinde:
a) investitiile facute
b) locurile vizitate
c) realizari si esecuri profesionale
d) realizari si esecuri personale
e) prieteni noi
f) bilantul financiar
g) evenimente la care am participat
h) lucruri pe care as fi putut sa le fac si nu le-am facut

2. Planificare pentru 2010:
a) planificare financiara
b) investitii pentru 2010
c) locuri de vizitat
d) lista cu evenimente la care vreau sa particip
e) calendar cu lucruri misto care vreau sa le fac
f) agenda

De ce toate astea? Pentru ca vreau sa invat din greseli, sa invat din experientele trecute, sa am o directie, sa nu simt ca trece viata pe langa mine si nu am realizat nimic. Anul 2009 a fost unul mult mai bun ca 2008 din cauza unui plan asemanator cu asta facut la finele lui 2008.
N-am sa ma tin de plan 100%, dar macar am un plan. Voi ce aveti? ;))