Tag Archives: responsabilitate

Ii cerem prea mult

Nu există zi de la bunul Dumnezeu în care să nu aud oameni care se plâng de munca lor.  Nu ştiu de ce există impresia asta generală că fiecare are o treabă care implică stres, o muncă grea de mare responsabilitate, când de fapt realitatea e cu totul alta.   Problemele cu care se confruntă angajaţii de cele mai multe ori au soluţii simple care implică în cel mai rău caz un dram de efort intelectual, puţină muncă şi ceva răbdare. Atât.

Eşti lucrător comercial (vânzător mai pe româneşte) –  dai bună ziua-> scanezi produsele->iei banii->dai restul-> urezi omului o zi buna.    Foarte complicat.

Eşti funcţionar: dai bună ziua-> asculţi solicitarea omului-> umbli puţin în baza de date-> dai un răspuns care se găseşte în mod sigur în cele maxim 100 de pagini de informaţii pe care ar trebui să le deţii -> dai un print la o hârtie dacă e nevoie -> urezi omului o zi buna.  Trebuie studii superioare.

Eşti secretară -> răspunzi la telefoane, faci cafea, faci niste programări, traduci niste documente, afli nişte informaţii. Prea mult stres.

Lista poate continua mult. Dacă suntem sinceri cu noi înşine, în general munca asta de stat pe scaun nu-i aşa complicată.  Nu-ţi trebuie abilităţi de superman să ştii să lucrezi cu o bază de date, să te descurci cu o limbă străină, să cauţi nişte informaţii, să trimiţi un email cu titlu şi formulă de adresare şi bineînţeles să stii să faci documentare pentru domeniul tău.   Problema e de disponibilitate.  Întotdeauna există scuze de genul: „pentru banii pe care-i primesc, deja fac prea mult” , „nu ţine de meseria mea” , „nu ştiu” , „nu se poate” , „lasă că merge şi aşa”, „sunt supra-solicitat” etc.  Mi-e aproape silă când văd muncă făcută maxim de prost,  când trebuie să dai telefon de 5 ori să pui omul să-şi facă treaba lui, când văd că omul preferă să se chinuie un an de zile cu un lucru pentru că îi e lene să găsească o soluţie de optimizare.

Sper să se aprobe cât mai repede noul Cod al Muncii care dă voie concedierea pentru „necorespundere profesională”. Poate oamenii se mai responsabilizează.

Este o scenă în filmul „Extract” când managerul de producţie urmăreşte împreună cu patronul firmei un stivuitorist care tocmai răsturnase o grămadă de cutii. Replica managerului e una care pur şi simplu m-a fascinat:
„Uită-te la el. Toată cariera lui se reduce la a conduce un stivuitor; şi poate te-ai gândi ca ar vrea să şi înveţe cum se face asta. În nici un caz. Îi cerem prea mult.”

Reclame

Eu am timp.

Imi amintesc reclama aia care spunea ceva de genul „exista o varsta la care ai timp si n-ai bani (aici arata un student)  si o varsta la care ai bani si n-ai timp” .   Ma intalnesc tot timpul cu oameni care au agende groase, pline de programari, oameni cu care daca vreau sa ma intalnesc trebuie sa-mi fac programare cu cateva zile inainte sa imi acorde maxim o ora maxim, intre doua intalniri de-ale lui.  Nu spun ca oamenii de genul asta nu sunt ocupati, si ca e doar o fatada, insa…

De cele mai multe ori, „n-am timp” asta e doar o iluzie, o parere care ne-am format-o si pe care ne place s-o credem.  Bineinteles ca oamenii sunt ocupati, au responsabilitati si am avut si eu perioade de genul ala.  Imi placea sa fiu ocupat, pana a inceput sa nu-mi mai placa. De ce? Simplu. Ajungem iar la vesnica tema de dezbatere.. prietenii si relatiile.    Nu mi-a mai placut sa fiu ocupat pentru ca pe cat de important ma facea sa ma simt toata imaginea asta de om ocupat, pe atat imi dadeam seama ca e nasol sa fii important, sa te crezi important.  Intr-o zi, mi-am luat agenda, mi-am taiat de pe ea toate programarile si am zis GATA.  Adio viata scrisa in agenda, mai lasam lucrurile sa se intample si de la sine,  mai invatam sa fim si spontani.  In momentul in care am renuntat la conceptia asta despre mine ca as fi ocupat, deodata n-am mai fost ocupat. Am inceput sa am timp de prieteni, de Dumnezeu, de scoala, de munca, de tot..

In momentul de fata studiez la 2 facultati si lucrez. Ma mai ocup si de blogul asta, dar nu-mi aduc aminte cand a fost ultima oara cand m-a sunat cineva sa iesim in oras si sa zic NU pentru ca n-am timp..

Eu am timp.