Tag Archives: respect

Miroase a respect

De fiecare data mi-e greu sa scriu un articol dupa ce ma intorc din Suceava.  E deprimant drumul inapoi, pentru ca de fiecare data simt ca las ceva acolo. Invat sa fiu rece, sa nu mai simt asa mult, sa nu mi se mai faca dor, sa nu-mi mai pese asa mult, si tot e deprimant drumul incoace.   Insa, revenind la partea frumoasa, am ales sa merg cu autocarul, nu neaparat pentru pret ci in primul rand pentru serviciile de inalta clasa. Asa cum apreciez Emagul cand e vorba de servicii si produse IT, la fel apreciez Tarsinul cand e vorba de transport. E una din putinele companii careia n-am ce sa-i reprosez. Nenea soferul s-a purtat ireprosabil, tanti de la secretariat mi-a raspuns la telefon si la 9 seara si m-a ajutat cu informatii, autocarul a fost misto, filme tot drumul, si bilet ieftin.    Nu-i un articol platit sa fac reclama, insa, cum stiu sa critic o companie care nu-si face treaba, vreau sa apreciez pe cei care isi fac bine treaba.

Pe drum incolo am nimerit cu o gaşca de muncitori. Pentru prima data, un miros de transpiratie, imbibat cu praf si haine murdare nu mi-a produs repulsie, ci dimpotriva, respect.  De ce respect? Pentru ca respect munca. Stiu ce inseamna sa lucrezi o saptamana pe santier, sa dormi intr-o baraca unde n-ai dus. Ai un singur robinet, afara, cu apa rece, de care nu te poti bucura din plin ca afara sunt 5 grade. N-ai nici masina de spalat cu tine sa-ti miroase hainele a Lenor, si stii bine ca daca incerci sa combini parfumul cu transpiratia o cam dai in bara. 

Pe oamenii astia ii respect.  Transpiratia lor miroase a munca in conditii grele, nu a lene si alienare totala fata de sapun.

Reclame

Mult respect!

M-am trezit cu greutati pe pleoape, cred ca de la raceala care ma incearca, cu ochii atat de infundati in orbite incat ma simt ca as privi de undeva din spatele meu. Stiti, ieri am inaugurat Haser blog, blog specializat in resurse umane, care sa fie de ajutor celor care vor sa se angajeze, sau angajatilor din prezent.
Azi am vrut sa scriu ceva despre respect, despre o domnisoara. Ieri, in metrou, dau sa ies, vine o tanti ceva mai rotunda si mai mare decat mine, se tranteste in mine. In timp ce intorcea capul dupa mine, spune incet, „ma scuzati”, si dupa ce ma vede, imi zice pe un ton de om nervos „uita-te ba pe unde mergi!” .
Cred ca-i o mentalitate generala asta. Tanti, din cauza ta, si a oamenilor ca tine se duce Romania de rapa, pentru ca suntem invatati sa dam locul in autobuz babelor si mosilor care mai au o portie de fasole si se duc, si dam cu piciorul in tineri, tineri care traiesc cu mentalitatea voastra, ca ei nu trebuie respectati. Si in momentul in care ajunge unul de-asta in Parlament, normal ca spune, dam 3 milioane de euro sa face un parc fain, unde sa poata plimba pensionarii cainii, si dam 2000 de euro sa renovam o scoala. Nu platim salariile profesorilor pentru ca ne permitem sa intrerupem invatamantul 2 saptamani, insa nu ne permitem sa nu mai dam bilete gratuite la autobuz pensionarilor. Nu tinerii trebuie respectati, ca ei sunt in forma, rezista si asa.

Imi cer scuze tanti de la metrou ca n-am 80 de ani sa pot accepta scuzele, si imi cer scuze pentru ca am 21 de ani si te-ai trantit in mine. Iarta-ma ca ai vrut sa ma bagi inapoi in metrou, si eu n-am acceptat.