Tag Archives: religie

Religia lui Ovidiu

Când era Ovidiu în școala generală și-a dat seama că, deși se mediatiza un gen de martirizare (spunem noi ) a celor de confesiune religioasă diferită de cea a majorității, el ar putea profita de statutul unic pe care-l are în clasă și de necunoștința profesorilor vizavi de subiect. Toată lumea știa că Ovidiu e pocăit, însă nimeni nu înțelegea ce înseamnă asta de fapt. Circulau diferite zvonuri referitoare la obiceiurile pocăiților, la ce au voie, ce n-au voie, în ce cred, în ce nu cred, și era mai degraba un fel de teamă indusă de un mister care poate ascunde lucruri demonice chiar. Cu toate astea, el era amuzat de concepțiile celorlalți și, în loc să ia o poziție defensivă, să se marginalizeze tăcut asumându-și așa zisul stigmat, a găsit modul prin care să profite de lucrul ăsta.  Așa că, atunci când făcea gălăgie la ore și un profesor încerca să-l mute într-o bancă de fete, acesta replica serios și dramatic – ”nu pot sta cu o fată în bancă, nu-mi permite religia”. Când trebuiau să meargă la muzeu și el n-avea chef – ”nu am voie să merg acolo, nu-mi permite religia”. Câteodată îi reușea schema și cu temele pentru weekend. N-a putut să le facă pentru că el în weekend trebuie să meargă la biserică și nu are voie să lucreze nimic. Pur și simplu nu-i permite religia.

Bineînțeles că erau niște aberații, însă șmecheria i-a mers o bună bucată de timp.

Reclame

Sa va bucurati

Anul asta n-am mai privit Craciunul cu emotiile de alta data. Erau ani cand abia asteptam sarbatorile de iarna pentru atmosfera specifica. Cadourile, luminitele, colindele, chiar si agitatia aia, toate erau chiar placute.  Incercam sa-l includ cumva pe Isus ca un element al sarbatorii sau mai degraba ca un pretext (aiurea).  Nu vreau sa fiu habotnic si sa exclud toate elementele de sarbatoare, pentru ca pot tine toate cele 40 de zile de post, pot sa ma limitez strict la semnificatia religioasa a evenimentului si tot nu cred ca rezolv mare lucru. Isus nu-i tipul ala care s-a nascut de Craciun, a murit intr-o vineri (sau joi, depinde care teorie o adoptati) si a inviat de Pasti.  Isus ar trebui sa existe in fiecare zi si daca n-are loc intr-o zi  de 14 iulie, de 22 ianuarie, 13 mai sau oricare alta zi fara semnificatii crestine deosebite, nu-i ca si cum ar face mare diferenta ziua de 25 Decembrie.

Vreau totusi sa sarbatoresc Craciunul, insa de data asta vreau sa sarbatoresc cu un Isus pe care-L cunosc si care ma cunoaste.  Nu vreau sa ma simt ca un invitat strain la ziua de nastere a unui strain.

Va doresc sa va bucurati de Craciun.


Coloratura mea

Cu riscul de a-mi enerva cativa cititori, trebuie s-o spun si pe asta.

Cand ai un blog activ si iti afisezi niste date de contact pe undeva ai sa vezi cum incetul cu incetul te baga in seama tot felul de persoane pentru ca -citez – scrii bine – am incheiat citatul.  Bineinteles, ca inainte sa fiu antisocial, incerc sa fiu politicos – o data, de doua ori, iar daca a treia oara vine iar cu „si cmz?”  bineinteles ca ii dau cu flit.

Intr-o situatie anume, o fata ma abordeaza ghiciti de ce – ca scriu bine. Las omul sa-si spuna povestea,  la urma multumesc pentru aprecieri. A doua zi iar ma abordeaza sa-mi ceara un sfat. A 3-a zi iar. In a patra zi, eu lipsit de chef vad ca ma abordeaza intr-o maniera diferita. Ma intreaba direct: „auzi dar tu esti neoprotestant ??” Ii raspund pozitiv si fata incepe: „vai! si eu care credeam ca esti baiat bun, ca ai idei faine.. cum ai putut sa-mi faci una ca asta?? De ce te-ai dus cu ereticii aia??  Pentru bani??  Spune-mi!!  De fapt, nu-mi mai spune nimic ca incep sa plang.” – n-am exagerat cu nimic.    Bineinteles ca mi-am luat ignore pe ym si deodata toate articolele mele pline de idei bune dinainte au devenit niste erezii in fata ei, asa ca am inceput sa primesc de la ea niste comentarii destul de dubioase, spun eu.

Poate e prima data cand ma afisez aici cu orientarea religioasa (penticostal mai exact) , chiar daca poate cei mai multi dintre voi o stiati.  Am incercat sa nu ma afisez cu lucrul asta tare mult pentru ca nu vreau sa reprezint cultul din care fac parte ci prefer sa scot mai mult in evidenta un caracter frumos decat un model de practica religioasa.

De-acum ca stiti, puteti sa-mi dati ignore, sa nu mai cititi nimic din ce scriu pentru ca duminica dimineata in loc sa dorm mahmur pana la ora 15, ma trezesc la ora 8 sa pot merge la biserica.

Stiu ca un om cu mintea deschisa va privi dincolo de toate coloraturile  astea religioase, iar oamenii cu mintea inchisa nu-s bineveniti pe blog.   – Cheers


Lucruri pe care nu le inteleg

Probabil ca n-am sa pot intelege niciodata de ce in timp ce imprumutam bani de la FMI, in timp ce mii de oameni raman fara loc de munca, in timp ce crestem impozitele, taxele, scadem salariile,  ne permitem sa „investim” mai bine de 400 de milioane de Euro intr-o catedrala in Bucuresti.

N-am sa inteleg de unde atata spiritualitate intr-un popor care a luat premiul intai la gradul de nesimtire in Europa.

N-am sa inteleg de ce mai vine popa sa sfinteasca peretii, daca eu aud aceleasi racnete in fiecare noapte la vecini.

N-am sa inteleg de ce iti mai pui batic pe cap cand mergi la biserica, daca decolteul tau e pana la buric.

N-am sa inteleg de ce cand tii post, nu te gandesti niciodata la Dumnezeu, ci continui sa injuri, sa te imbeti, sa fii egoist.

N-am sa inteleg de ce devii brusc impotrivitor cand auzi pe unul ca s-a facut „sectar”, cand de fapt tu n-ai nici o treaba cu Dumnezeu sau religia, singurul motiv pentru care te pastrezi „asa cum te-ai nascut” e faptul ca la tine „ai voie” sa faci de toate.

N-am sa inteleg de ce cat traieste bunicul, de ziua lui nu-i dai nici macar un telefon, care costa 10 centi, dar pe inmormantarea lui cheltui 3000 de euro.

Nu pot sa inteleg de ce la nunta mai faci un juramant, in biserica,  in fata unui Dumnezeu in care nici nu crezi.

Nu inteleg cum poti combina mielul de Paste cu whiskey si nu inteleg cum se poate sarbatori Pastele intr-o discoteca.

Insa, inteleg de ce o sa ma injurati pentru articolul asta. Nu-i bai, va spovediti sambata si va iarta popa.


Dumnezeu… cum ar veni

Mi-a ramas in minte expresia asta din liceu. Studiam la romana o poezie de-a lui Arghezi si o aud pe profa cum zice „aici eul liric se adreseaza.. se adreseaza direct..(parca soptit) se adreseaza lui … lui Dumnezeu ..cum ar veni”. Mda.. lui Dumnezeu.. cum ar veni.

Daca ma apuc sa interpretez „Dumnezeu… cum ar veni”  asta eu inteleg ceva de genul: stiti, eu am incercat sa evit cat am putut termenul asta.. mi-e rusine sa-l pronunt si de-asta-l zic in soapta.. Am vrut sa-l ocolesc.. sa-l inlocuiesc cu divinitate, sacru, forta cosmica.. orice altceva dar nu Dumnezeu.. Mi-e rusine, mi-e frica sa pronunt numele asta.  N-am nici o problema in a vorbi despre Buddha, Mahomed, n-am nici o problema in a vorbi despre sutele de zei care-i au indienii.. insa cand vine vorba de Dumnezeu.. asta e si trebuie sa ramana un subiect tabu.. Soptim.. ne ferim.. evitam pe Dumnezeu cat putem..

De ce? Eu sunt convins ca in momentul in care o sa ai nevoie de Dumnezeu n-ai sa te mai ascunzi sub pat si o sa sopteasti Dumnezeu.. ci mai degraba o sa strigi in gura mare: Dumnezeeeeu!!


Ce vrea Dumnezeu de la noi??

Si ca sa nu lasam subiectul la mijlocul lui.. Am vorbit despre religie in articolul precedent. Am dat doua exemple care mi s-au parut mie mai evidente. Minunatii de-astea cred ca gasim in orice religie, orice confesiune, nu-i ceva specific unei anumite biserici.

Vad ca e din ce in ce mai la moda agnosticismul. Agnosticismul asta aluneca incet incet spre ateism, lucru care nu-i bun zic eu.   De ce agnostici? Cred ca raspunsul nu-i asa de complicat. Unu iti zice: ba, noi suntem de 2000 de ani credinciosi. Altul iti spune, ba, or fi aia de 2000 de ani la fel, dar uite cat rau au facut ei in 2000 de ani. Altii vin cu carti gasite prin America acu 2000 de ani. Unu iti arunca in fata o experienta spirituala pe care a avut-o si iti spune ca de fapt religia lui e aia buna. Te uiti la TV si vezi acolo documentare.  Nu mai stii ce sa crezi, asa ca renunti. Spui, daca fiecare are o parere diferita despre Dumnezeu, atunci am si eu dreptul la una. Si afirmi: Dumnezeu e constiinta noastra. Dumnezeu nu exista. Dumnezeul in care credem noi e un extraterestru de pe alta planeta… si-asa mai departe cu teoriile.

Credinta e o alegere, asta-i clar. N-ai sa ma poti convinge niciodata ca nu exista Dumnezeu si nici eu n-am sa te pot convinge ca exista. Daca vrei, crezi, daca nu, nu. Riscul tau.  Eu am ales sa fiu crestin. Am cautat la baza crestinismului si am gasit Biblia. Am citit-o de cateva ori. Si am crezut ce scrie acolo.  Eu pe asta ma bazez si atat. Nimic din ce NU gasesc in biblie nu ma simt dator sa implinesc.  De fapt, am vazut ca Biblia se rezuma la doua lucruri foarte simple: „Iubeste-l pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Asta e ceea ce promoveaza biblia. Despre asta e vorba.  Cum s-a ajuns la toate practicile care le gasim azi prin tot felul de biserici de tot felul de coloraturi? Nu stiu, insa, eu asta vreau sa respect: sa-l iubesc pe Dumnezeu si sa-l iubesc pe cel de langa mine.  Asta inseamna credinta.    Cei care dau vina pe crestinism ca ar fi vinovati de inchizitie, sau ca acest crestinism ar fi facut mai mult rau decat bine, dau vina pe religie. Religia inseamna sa adaugi la iubire si altele. Nu vreau sa zic ce fel de altele, pentru ca nu vreau sa ma leg indirect de vreun anumit cult religios.

Eu aleg sa cred in Dumnezeu, si sa fiu cu cateva nivele mai sus decat simpla moralitate. Aleg sa iubesc. Sa iubesc pe Dumnezeu si pe cei de langa mine.  Ar trebui sa ma urati pentru asta?


Fanta de lamaie

– (Gandind cu ani in urma) –

Dupa ce bausem o fanta de lamaie, parca toata satisfactia cu care lucrasem pana atunci disparuse , si lamaia de pe dealurile chimiei turcesti din acea mica toxina isi facuse invers efectul. A inceput sa-mi fie greata de tot in „ omul dinlauntru ” . O clipa de meditatie. Eu politicianul incep sa meditez la gafele conducerii, la deciziile care ma nemultumesc din vastul imperiu roman. Mai meditez la ceva, la un imperiu mult mai mare si mai liber decat cel roman. Daca aveam impresia ca sunt nemultumit de imperiul roman, stai sa vezi nemultumire aici. Partea buna e ca sunt numai 2 reguli care tin de 1 atitudine: a iubi. A iubi ceva ce nu vad, in care toti spunem ca am crede pentru ca in caz ca exista totusi „ceva acolo sus” sa fiu sigur ca sunt de partea Lui, si a iubi pe toti „parlitii” de langa mine care apeleaza numarul meu de telefon numai atunci cand au nevoie de mine, si asta se intampla numai in timpul orelor de curs de la scoala, sau mai des in timpul bisericii. O pauza lunga in timpul careia se aude un sunet lung ca a unui om cuprins de o profunda flatulenta – da vesnicele si silentioasele inventii ale lui Bell.

Eu unul am dubla cetatenie: romana si cereasca. Cand sunt cetatean roman ma simt mai inchis decat in puscaria in care a stat Wurmbrand , cand sunt fiu de Dumnezeu aleg sa fiu blestemat si exorcizat de scumpii mei citadini in schimbul unei iluzii a libertatii. Vechile predici despre blugi, despre barba sau „streangul de la gatul unor obositi” si-au facut un up-date pe net si au auzit de existenta telefoanelor fara fir care se pot purta la adunare si pot suna chiar in timpul programelor traditionale lansate de inaintasii nostri. O noua inventie despre care au citit probabil tot pe net este calculatorul, si au aflat tot pe net despre ce se poate vedea la el, si de faptul ca e mult mai pacatos decat amaratul de Sirius alb-negru din pod conectat acum la furtunul de care trageam acum 15 ani dupa ce imi rezolvam problemele fiziologice. Care sa fie legislatia lansata de imparatul cerului, si care sa fie interpretarea data de compatriotii mei. In cine sa mai cred? E pacat sa bati din palme. Ironicul „Nu?!………de-acum hai sa si dansam”, sau vesnicul, „da ce, david cum a batut din palme?” Care-o fi adevarul? Sa nu mai intreb de aducerea unor instrumente muzicale care o data cu ele il aduc si pe tatal lor, Nichiduta. O fi sau nu pacat?

Raspunsul e simplu dar nu-l dau. Eu unul prefer sa nu-mi pierd vremea cu „discutiile de ultimul racnet” despre subiecte absolut neimportante si prefer sa imi bat capul la cum sa-i fac placere lui Isus si nu la cum sa-i aflu limitele. Credinta absoluta in existenta Lui ma face sa imi doresc tot mai mult sa-l cunosc pe El si nu ceea ce am voie sau nu. Prefer sa il am prieten pe El, intai iubindu-L, lasand ca rezultatul dragostei pentru El sa fie ascultarea poruncilor Lui.

S-a terminat si paharul cu fanta. Culoarea bauturii imi provoaca o stare de somnolenta sau imi face chef sa mai scriu un sms exact in timpul predicii, pentru ca atunci e singurul meu moment revelator. Doamne trimite-mi un sms si spune-mi sa fiu atent la predica pentru ca Tu acolo vorbesti.

Ionut Andrisan