Tag Archives: real

Un joc cu eroi

In fiecare duminica dimineata, cum stateam eu in prima banca la cor, vedeam foarte clar baietii aia doi din ultima banca de la balcon. Erau frati si nu cunosteau pe nimeni din biserica.  Niciodata nu apucam sa-i intreb cum ii cheama, pentru ca ei veneau mai tarziu si plecau mai repede.   Se vedea clar timiditatea pe chipurile lor.  Erau de o timiditate atat de pronuntata, incat iti era frica de faptul ca daca ii vei aborda se vor supara.  Nu stiu daca era asa, insa in mod sigur erau genul de oameni fara prieteni, fara viata sociala.  Programul de biserica de duminica dimineata era singura lor escapada din lumea cartilor, a TV-ului sau a computerului.   

Cam asta era imaginea care mi-am facut-o despre ei, pana intr-o zi cand nu stiu ce mi-a venit de i-am cautat pe internet. Am ramas suprins sa aflu ca in viata virtuala cunosteau multa lume, erau activi, pur si simplu erau ca niste lideri in grupul lor virtual.    Aceiasi oameni care, cand in viata reala daca le acordai o privire de orice fel, luau o atitudine de sumisivitate.      

Este replica aia din filmul „Role Models”, cand un copilas se refugia intr-un joc cu eroi, pentru ca – „acolo pur si simplu pot sa fiu ceva mai bun decat sunt in viata reala. Acolo nu trebuie sa fiu eu.”  

Contrastul asta de personalitati ma sperie si imi creaza imaginea unui dezechilibru grav.  Ma feresc de oamenii cu 3000 de prieteni pe facebook care sunt online tot timpul.  Imi aduc aminte de baietii astia doi.  Mi-e greu sa-mi dau seama daca alternativa unui alterego (virtual aici) e benefica.

Reclame

Prizonier

Nu-mi place sa recunosc dar am ajuns la concluzia ca viata mea se desfasoara intre 8 pereti si 2 monitoare. Am ramas surprins ieri de o idee al lui David, care a strans in parcul Tineretului oameni cu laptopuri, si au decis sa faca un fel de contrast. Au stat 7 minute cu laptopul in brate, si apoi, 7 minute intinsi pe iarba, pentru a vedea care-i diferenta dintre cerul vazut la monitor si cerul ala real. O idee trasnet pentru care il felicit pe David. Mi-ar fi placut sa ajung, dar.. viata asta… Ma simt rupt de realitate pentru ca de aproape o saptamana nu mai am net acasa. Ma chinui  de cateva zile sa ma leg la computerul lui Anton si sa fur net de acolo, si nu reusesc. Prea grele pentru mine setarile alea.

Intrebarea de azi: Daca n-am net, sunt rupt de realitate, sau mai aproape de ea?