Tag Archives: rau

Epoca putorilor

Îmi vine să strig, să strig cât pot de tare,
Să strig pentru că nu înțeleg.
Luptați măi oameni buni, luptați!
Luptați și voi, mă oameni răi,
Căci fără răul vostru, binele lor ar păli!

De ce vă uitați unii la alții ca niște tâmpiți,
Blocați într-un muc aruncat lângă gunoi?
Oameni buni, ridicați-l! Puneți-l în coș!
Oameni răi, dați-i cu șutul, aruncați altul! Faceți-vă treaba!

De ce stați oamenii buni? De ce stați ăia răi?
Nu fiți putori! Of.. oameni! Toți!
Căci nu, nici Dumnezeu n-o face binele.
Și nu, nici Dracu’ n-o să facă răul.

Reclame

Despre multă vreme

Nu scriu impulsiv de obicei. De obicei.

„Aruncă-ţi pâinea ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.”  Eclesiastul 11:1

Multă vreme am înțeles greșit versetul ăsta. Am crezut că 10 lei la colectă mi-ar aduce înapoi 100, de parcă eu aș fi fost un soi de cămătar de-al lui Dumnezeu și mi-aș permite să-i scriu Lui bilete la ordin. Întotdeauna am omis partea aia deranjantă a versetului – ”după multă vreme”.

Creștinismul nu promite că dacă ești om decent, o s-o duci bine pe pământ și nu promite nici un soi de echitate a universului.   Înainte de toate creștinismul demontează orice iluzie a decenței pe care crezi că o poți avea. O demontează pe drept. E ușor să te bați satisfăcut pe umăr după fiecare leu aruncat în scârbă unui amărât de pe stradă. O dată cu leul oferit, ne simțim obligați să-l și avertizăm pe amărât să nu cumva să-și cumpere țigări din banii ăia. De parcă am mai fi în ’95 când un pachet de Carpați costa 10 mii. Când nu te mai uiți la leul ăla și ai curajul să te uiți cinstit în oglindă, îți dai seama că decența e o iluzie.

Doar că asta e doar prima parte a creștinismului. Abia după spulberarea decenței intervine dragostea. După ce îți dai seama că ești un nenorocit înconjurat de oameni nenorociți, abia atunci îți dai seama că trebuie să-i iubești pe oameni. Nu să le numeri păcatele. Să-i iubești. Nici măcar să le dai sfaturi. Doar să-i iubești.  Despre asta e vorba în creștinism. Cum am ajuns noi la inchiziții,  moaște, baticuri, statute de credință de zeci de pagini, tratate întregi de definire a lucrurilor permise și nepermise sau catedrale de milioane de euro, nu mi s-a descoperit.

Mă rog, nu despre asta e vorba.  E vorba despre multă vreme.

Lucrurile se mișcă greu și necinstit. Pot să mă trezesc la 30 de ani că toate visele pe care mi le-am construit și pentru care am muncit ca un nebun câteodată, au fost degeaba.  Munca poate funcționa, dar poate la fel de bine să nu funcționeze.  Unii fac foamea 30 de ani să plătească o casă pe care o pierd in anul 29 că au întârziat o rată, alții câștigă casa duminica seara la loto. Unii învață 4 ani și citesc zeci de cărți să obțină un amărât de 7 la BAC, alții dau un telefon și iau 9 fără să se prezinte măcar.  E un destin pentru care trebuie să semnezi și oriîncontro încerci s-o iei, te lovești de el cum se lovește degetul mic de la picior de colțul de la șifonier.

Câteodată mă întreb dacă multă vreme  nu poate însemna și niciodată. 


Draft

Zic unii că noaptea e un sfetnic bun. Câteodată e adevărat. Cele mai bune idei nu prea vin pe lumină. Mă trezesc tot mai des la ore când noaptea stăpânește ca o regină pe culoarea ei,  tresărind entuziast că am găsit soluții la o probleme care mă bântuie de zile, săptămâni, sau chiar de luni întregi unele.  Deschid urgent laptopul, caut, mă joc cu exceluri, mă joc cu cuvinte, mă documentez, scriu.. și uit să mă culc înapoi. Mi-e frică să nu le pierd. Pentru că ideile venite noaptea au un termen de valabilitate groaznic de scurt. Dacă nu se simt iubite încă din primele momente, dispar de parcă nici n-au existat vreodată.

Am făcut o mulțime de greșeli în viața asta. Aș vrea să-mi pot atribui și eu teoria că – fără greșelile alea n-aș fi fost omul care sunt acum – de parcă aș fi ajuns acum la vreun soi de desăvârșire și tot universul ar fi complotat să mă formeze un mare erou care va schimba istoria. E o prostie. Omul care sunt astăzi ar fi putut lua decizii mai bune în anumite momente, decizii care m-ar fi făcut un om mai bun decât sunt astăzi.  Dar bineînțeles, încăpățânarea, orgoliul, curiozitatea, nu se împacă niciodată cu matematica, previzibilitatea sau rutina așa că suntem rezultatul scânteilor dintre idealurile ratate și realitățile visate.

Am avut în viața asta și lucruri care mi-au ieșit poate mai bine decât dacă le-aș fi calculat dinainte. Destinul a ținut cu mine de multe ori. Au apărut oportunități la care nu mi-aș fi permis nici să visez, am fost implicat în proiecte care m-au copleșit și de multe ori am reușit să construiesc lucruri mult peste capacitățile mele.  Acum un an și jumătate îmi scriam pe hârtie cam ce-ar trebui să realizez până la 30 de ani.  Mai sunt mai bine de 4 ani pâna acolo și deja am bifat aproape tot.

Nu privesc des în urmă. Când privesc și-mi amintesc de prostiile pe care le-am făcut, nu devin abătut și nu-mi număr regretele. Când îmi amintesc de lucrurile care mi-au ieșit, nu mă bat satisfăcut pe umăr. Știu că fără ajutorul lui Dumnezeu nu prea ar fi ieșit mare brânză.  La prezent nu privesc mai niciodată. Prezentul se întâmplă și atât.  Cel mai des mă trezesc proiectând un viitor, studiind perspective, căutând sens sau știu eu…  construind vise.  Visele sunt frumoase și drumul către ele e întotdeauna un traseu mai bun decât bătaia vântului.


10 lucruri pe care fiecare român trebuie să le facă în 2014

Din când în când îmi amintesc că n-am sânge nobil, că nu m-am născut intelectual și omul ăsta inteligent și manierat în care vreau să pozez nu-i decât un ambalaj de carton care ascunde nimic altceva decât un român tipic cu apucăturile lui obișnuite, cu obiceiurile lui brute și preconcepțiile clasice. Așa că n-o să-mi ascund lupta.

În 2014 fiecare român ar trebui să facă cel puțin următoarele 10 lucruri:

1. Suntem români așa că și anul ăsta va trebui să continuăm să ascultăm manele. La operă sunt niște babe care țipă și la filarmonică merg numai moșii. Dăm ‘nainte cu manele clasice de-a lu’ Salam și manele moderne de-a lu’ Conector (sau cum se scrie).

2. Suntem români așa că și anul ăsta ne plângem tuturor de toate. Pe noi oricum toți ne fură, șefii își bat joc de noi, babele ne bârfesc, suntem bolnavi, muncim prea mult, n-avem bani, nu mai putem. Nu e nimic bun. Doar suntem în România.

3. Suntem români așa că și anul ăsta ne uităm la televizor. Până la urmă asta înseamnă viața: muncă și televizor. Știm despre toate violurile, despre toate crimele, despre toate divorțurile și despre toți Suleymanii.

4. Suntem români, așa că citim. Ne așteaptă Can-Can, Libertatea și Pro-Sport. Să fim serioși. Ce ne ajută în viață Mihai Creangă sau Andrei Blaga? (n-am știut să enumăr alți scriitori)

5. Suntem români, așa că ne rugăm. Probabil Dumnezeu e cel mai folosit nume propriu din toată țara asta. În înjurături, evident. Nu suntem noi cu mersul la biserică. Face popa de toate pentru noi.

6. Suntem români așa că ne facem datorii. Să fim serioși, nu? Doar n-o să stăm în chirie toată viața, n-o să ne luam LCD cu banii jos când oricum avem 12 rate fără dobândă. Mergem în Bulgaria acum și plătim peste 3 luni. Ce ofertă mai bună vrei?

7. Suntem români așa că știm întotdeauna cum trebuia făcut. Vecinu și-a luat ușa maro când trebuia să-și ia una albă, nepotă-miu a dat la economie când trebuia să dea la medicină, Mățel a șutat în loc să centreze și bineînțeles Băsescu e un nenorocit, în loc să nu fie.

8. Suntem români așa că votăm bine. Votăm în continuare PSD cu ponta lor și PNL cu frumoasa adormită. Oricum n-avem pe cine altcineva.

9. Suntem români așa că ne descurcăm și noi cum putem. Știm bine cum – mergem fără bilet cu tramvaiul, declarăm salariul minim pe economie să nu dăm bani aiurea la stat. Dăm șpăgi că nu merge altfel și mai fentăm și noi una alta, că altfel am muri de foame.

10. Suntem români, dar nu toți suntem la fel. În 2014 vor continua să existe români care vor prefera o muzică frumoasă, români care vor citi o carte bună și care vor spune un Doamne-ajută când încep ziua. Vor fi români care vor prefera întotdeauna o libertate cu puțin în locul unei robii pline de confort.  Suntem români și printre noi vor continua să existe oameni care vor împrăștia zâmbete sincere și nu vor face binele pentru aplauze. Vor continua să existe români pentru care nu va merge și-așa și care, deși știu că e pe nedrept, vor da Cezarului ce-i al Cezarului.

Pentru că nu toți românii sunt la fel. Pentru că în 2014 acești români, deși de cele mai multe ori ignorați, ne vor face cinste.

Doamne-ajută!


Post

Într-o dimineață de toamnă când aglomerația nu mai conta
Eu eram pierdut.

De miercuri n-am mai fost la sală. Ar fi fost o contradicție prea mare.
Alerg prea mult pe bandă în fiecare zi. Și-ajung obosit; în același loc.

Orice bine pe care mi-l fac mie mă lasă rece.  
Mă hrănesc ca un vampir pătimaș cu binele pe care-l fac altora.

Era toamnă.
Și eu eram piedut.


Nepolar

”La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”? ” Psalmii, 11:1

 Farmacia Non-Stop de la Crângași închide la 00:00. Pentru prima dată absurdul realității are mai mult sens decât cvasi-dimensionalitatea algoritmică a universului. Ora 00:00 ar trebui să fie atemporală.

 E o chestiune de transpunere, însă nu în stilul unui cod binar, ci într-o matematică simplă, rezervată unor formule banale a căror final ar trebui să tindă spre zero. Polaritatea evenimentelor, falsa lege a compensației și rațiunea unui pragmatism absurd, toate adunate trebuie să tindă spre zero. Tirania urgentului obliga rezolvarea elementelor imediat anterioare, însă asta e o matematică greșită, matematică ce dă întotdeauna impresia de dezechilibru, de restanțe necompensate și de imediatizare, omițand ansamblul ei.  

Factorii cheie, parantezele ecuației, decid cât conteaza individualitatea fiecărui element și cât influențează ansamblul. Dacă am fi mai atenți la paranteze, poate am reuși să iertăm mai ușor. Nu totul trebuie să se compenseze. De obicei iertarea e oferită în schimbul cererii ei (asta dacă există umbre de vinovăție în suflet).  E ușor pentru oameni imperfecți să ierte imperfecțiunea. Asta în cvasi-dimensionalitatea algoritmică. În absurdul realității, cu cât ești mai vinovat, cu atât ești mai neiertător. În același absurd lucrează totuși și Dumnezeu care iartă fără să fi experimentat vinovăția.


Ploi acide

ziarAzi e innorat, si se anunta ploaie cel putin pana la sfarsitul saptamanii. Nu-i inorat doar afara. Parca si ziarul e mai negru azi. Dragu nostru Ferentari a comis-o iar. Ieri, vreo 40 de persoane s-au gandit sa bata vreo 10 politisti. Dupa ce i-au batut bine, s-au gandit sa sarbatoreasca cu un gratar. Frumos, foarte frumos din partea lor. Tot azi scria in ziar de iubitul Deliei care a fost injunghiat in Herastrau. Parca nu erau destule stiri negre, s-a publicat o statistica, conform careia, Romania a avut cea mai mare rata de crestere a mortalitatii pe sosele din Europa, peste 10%.Ca sa continue in acelasi stil, unul din ziare anunta pe prima pagina moartea bebelusului unei vedete. Tragedie intr-un metrou din Washington, scandal cu o Simona, scandal cu Eba, un nene trimis fortat in concediu, niste alegeri fraudate,sa tot citesti presa asta. Nici macar horoscopul nu e promitator. O ultima stire, publicata in sectiunea de publicitate, e ca una din marile banci se pregateste sa faca angajari.
Daca as fi roman normal, as zice ca la noi in tara e nasol, se intampla numai treburi nasoale, nimic bun. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, cat de mult au legatura cu mine stirile alea nepromitatoare, si cat de mult are stirea aia buna, mica? Da, ma intereseaza ca mor oamenii in accidente rutiere, ma intereseaza sa stiu ca nu-i de umblat noaptea prin Ferentari, nici cu 10 politisti dupa tine, dar, astea-s metode defensive ale vietii. Sa ma feresc de… Nu ma ajuta sa-mi fac viata mai buna, ci doar sa nu mi-o fac mai rea. Acum, daca as fi in domeniu bancar, si as fi unul din sutele de persoane disponibilizate in anul care a trecut, sau anul asta, chiar m-ar interesa stirea aia cu banca, mi-ar da o urma de speranta.
Cred perspectiva asta asupra vietii depinde de noi. Daca ma uit numai la crime si scandaluri, ajung si eu la concluzia ca „asa ceva numai in Romania se poate intampla”, insa, daca privesc atent, s-ar putea sa gasesc si ceva bun in multimea asta de tragedii. E nasol ca am ajuns trebuiasca sa cautam comori in lada cu gunoi.
(imagine preluata de pe ww.247wallst.com)