Tag Archives: ratb

Cand te prinde controlorul

Imaginea de acum 2 ani în care nenea Mărcuț a fost întrebat ce părere are de cei care merg in misiune cu tramvaiul fără să-și cumpere bilet, acesta refuzând să răspundă la întrebare motivându cu „nu mă ispitiți cu întrebări la care deja le cunoașteți răspunsul”, îmi va rămâne în memorie pentru multă multă vreme.

Înainte de orice altă precizare, vreau să fiu clar încă de la început: nu încurajez circulatul cu mijloacele de transport în comun fără card. Cu toate astea, trebuie să fiu și sincer și să recunosc că nici nu știu cum se valideaza cardul ăsta și circul legal doar cu metroul (pentru că e mai complicat să mergi fără cartela acolo, nu pentru că aș vrea să par cinstit).  Sper totuși că voi ajunge la momentul în care spiritul meu civic va avea o voce mai puternică decât economia și voi ajunge la performanța de a-mi face abonament full.  Până atunci, controlorii vor rămâne prietenii mei cu care port si voi purta în continuare discuții săptămânale.

De la stăngăcia abordării de acum 2 ani când, bineînțeles, mi-am luat prima (și ultima) amendă și până la lejeritatea de acum, a fost bineînțeles o perioada de acomodare.  Până acum vreo 2 luni controlorii erau ușor de identificat. Umblau întotdeauna câte 2, pantofi negri, pantaloni bleumarin, cămașa bleu de obicei și geacă neagră, cu câte o borsetă în mână. Stăteau împreuna până venea tramvaiul în stație, după care unul mergea la ultima ușă, iar celălalt la mijloc. Se uitau de-a lungul tramvaiului, blocau aparatul de validare și începeau: „bună ziua, legitimația dumneavoastră de călătorie” și arătau discret un card colorat cu alb și o poză pe el.  Acum s-a cam schimbat regula și nu știu ce s-a întâmplat cu toți nenii ăia care aruncau o privire intimidatoare care te obliga aproape să scoți ori banii ori buletinul, însă cert e că mare parte din ei au fost înlocuiți cu niște doamne simpatice la vreo 40 de ani. Vestimentația nu mai e fixă și e destul de greu să îți dai seama care și cum e, însă pentru ochii antrenați, încă posibil. Și-au păstrat gesturile tipice.

Ce faci când te prinde controlorul?
E simplu – cel mai cinstit ar fi să plătești amenda, însă bineînțeles că nu avem nici bani și nici buletinul la noi și atunci evident că nu putem plăti amenda. Deci întotdeauna când circulați fără bilet, buletinul e acasă. După ce spune controlorul povestea cu – „chemăm echipajul să vă legitimeze”, rămâi calm pentru că știi că asta n-o să se intâmple și aștepți să vină cu următoarea întrebare din procedură. „dar de ce nu v-ați cumpărat bilet?”. Răspunsul care te scuză cel mai des aici e ca n-ai avut bani. Eu însă aleg sinceritatea și dau din umeri spunând ca pur și simplu n-am validat. „Cu ce te ocupi? Student sau angajat?” – Raspunsul corect aici evident că e „student”, însă eu mizez în continuare pe sinceritate chiar dacă nu-i varianta cea mai simplă. Urmează partea finală care ține de tine – dacă rămâi calm și nu dai semne de vulnerabilitate și panică – ei coboară la prima stație și probabil că îți recomandă să faci la fel. Te cobori, aștepți următorul autobuz în care nu se urcă ei și mergi mai departe. Dacă arăți cel mai mic semn de frică, atunci mergi cu ei până la ultima stație, când stai după ei până se plictisesc și îți spun cu o superioritate tipică să-ți vezi de drum și să nu se mai întâmple.

Ce nu faci când te prinde controlorul?
Niciodată nu începi să te cauți speriat prin buzunare după o cartelă care nu există. Aburelile cu – mi-am schimbat pantalonii, am uitat să validez, poșeta e spartă, mi-a luat din greșeală mama cartela, am compostat-o și am aruncat-o – nu prea țin niciodată. Și până la urmă nu-i ca și cum datorezi nu știu ce explicație ca să incepi cu poveștile copilăriei tale.
Niciodată nu vorbești urât. Deși nu ne sunt simpatici, n-are nici un sens să treci la amenințări, îmbrânceli, intimidări sau jigniri. Oamenii își fac datoria și de cele mai multe ori sunt înțelegători.
Niciodată nu te milogești. Să începi să plângi, să rogi frumos, să faci promisiuni de care nu te poți ține, nu reprezintă niciodată o soluție onorabilă. Până la urmă, nu-ți scoate nimeni buletinul cu forța din buzunar și amenda ți se dă doar dacă o ceri (practic).

Cred și sper că articolul ăsta e inutil și singura lui direcție e către pentru boboceii care caută pe google cum să scapi de controlori și găsesc doar aberații de genul – să fii tu bosul in autobuz și să le ceri lor buletinul cu care să confirme legitimația de controlor și bineînțeles fișa de transport care să confirme că au dreptul să controleze la 8:23 autobuzul 331. Astea-s aberații. Soluția e întotdeauna cea amiabila, lipsita de tensiune în comunicare și de orice tip de agresiune.  Voi restul, sunteți fie oameni cinstiți (sau însurați cu neveste cinstite care va „recomanda” abonament) – așa cum e de preferat, fie oameni care stiți să purtați o conversație normală cu niște oameni normali numiți controlori.

Scuzați dimensiunile matusalemice ale articolului. 

Reclame

Anomalii aproape legale

1- Sa mergi cu RATBul fara bilet.

2- Sa copiezi la teste si lucrari.

3- Sa folosesti expresii „decente” cand te enervezi ( de genul – „sa-mi bag picioarele”).

4- Sa folosesti software, muzica sau filme piratate.

5- Sa dai vina pe Guvern pentru toate relele din lume.

6- Sa stai 45 de minute in pauza de masa de 30 de minute.

7- Sa faci misto de oameni.

8- Sa zici minciuni nevinovate de genul „n-am timp”.

9- Sa vezi o scama pe bluza unui prieten si sa n-o iei.

10- Sa traversezi pe rosu.

Astea-s lucruri mici pe care le facem aproape toti si pentru care nu ne mustra constiinta nici un pic.  Cat or fi de comune normale?


Bani de facultate

EVZ a venit cu o initiativa buna si a publicat un articol in care au incercat sa aproximeze cam cat cheltuie in medie un student in fiecare an. Articolul lor e bun, numai ca nu stiu in care oras din tara se aplica cifrele alea. In Bucuresti situatia sta putin altfel.

Asa ca, daca va ganditi sa va parasiti locul de mlastina pentru ca v-ati saturat de mancarea calda de acasa si va e pofta de niste sandwichuri si niste cartofi prajiti in ulei folosit de 3 ori, ganditi-va ca aici banul are putin alta valoare.

Deci banii fug din buzunar in fiecare luna cam in felul urmator:

1. cazare+cheltuieli+internet
-> camin = 250-300 de lei
-> chirie – 2 in camera = 350 de lei vara, 420-430 de lei iarna (ap 2 camere , 4 persoane)
-> chirie – singur in camera = 600-700 de lei vara, 850-900 de lei iarna
2. mancare (nu punem la socoteala sticla de cola, punga de chipsuri, ciocolata si nici limonada de la terasa)
– 200 de lei – daca esti pus pe slabit
– 300+ de lei- daca vrei sa mananci cat iti trebuie
3.  abonament metrou
-25 de lei
nu pun la socoteala abonament la RATB pentru ca in ultimul sondaj facut in bucuresti, mai bine de 95% din studenti nu-si fac abonamente ci „merg cu nasul”
4. abonament/cartela –   telefon
– 40+ de lei
5. chestii gen sapun, pasta de dinti, deodorant, dero, detergent vase, etc
– 40 de lei
6. bani dati aiurea pentru relaxare ( terase, filme, shaorme, cluburi, excursii, mancat in oras etc)
– 100 de lei – pentru astia care reusesc sa se infraneze, care n-au viata sociala si-si petrec viata in fata monitorului
– 200+ pentru oamenii normali
7. Aici se mai adauga banii de scoala
taxa – in medie – 2000 de lei/an = 167/luna
manuale – in medie – 500+ de lei/an = 42+/luna

Pana aici strictul necesar in fiecare luna e undeva la 864 de lei pentru un trai la limita supravietuirii, 1200 de lei daca vrei sa mananci si altceva in afara de pateu si salam, iar cei ce depasesc 1200 de lei deja se considera studenti de lux.

Pe langa banii astia, nu trebuie omis ca omul mai merge acasa din cand in cand, asta inseamna bani de drum, trebuie luat in considerare ca adidasii  se mai rup si camasa se mai decoloreaza, asta inseamna bani,  n-am pus la socoteala rechizitele,  n-am scris ca baiatul poate isi face o rata la un laptop daca n-are, sigur vor aparea restante care trebuiesc platitie,   n-am pus cheltuieli neprevazute – de genul – iti rupe cineva un dinte ca te-ai imbatat ca porcul si te-ai luat de pretena lui si acum trebuie sa iti iei calmante si sa te duci la dentist si  n-am pus la socoteala daca baiatului ii place sa-si afume plamanii, si asta costa bani.

Deci, copilasii care ati luat bacul si va ganditi sa mergeti la o facultate decenta intr-unul din centrele universitare mari, nu va ganditi ca in viata e ca in American Pie unde iti permiti sa-ti inchiriezi o vila langa plaja si in fata ei te asteapta un gip decapotabil.  S-ar putea ca pana la gipul ala sa ai de luptat cu gandacii din camin.

Gud loc freshmen!


Baiatul din autobuz

Tot sambata de 1 mai,  cand am ajuns la capatul dorobantilor cu Cornel si Dani, am zis sa luam si noi un autobuz pana la Piata Presei Libere. Vine un 301, vedem ca scrie pe el Baneasa si ne urcam. In general astea care merg in Baneasa merg pe langa Piata Presei Libere. Ei bine, nu stiu pe unde a luat-o asta, dar dupa ce mergem vreo 4 statii vedem si noi turnul cu bec rosu undeva departe.  Radeam de noi ca ne-am urcat aiurea in autobuz si il vedem pe unul langa noi care se uita mai dubios.  Il intrebam pe unde o ia autobuzul asta.  Se uita la noi putin ispasit si spune ca nu stie. Si el a gresit. Unde trebuia sa ajunga?   Da, tot la Piata Presei Libere.  Baiatul a vrut sa coboare la prima statie dupa Aviatorilor sa schimbe masina, dar cand ne-a auzit pe noi ca mergem unde trebuia sa ajunga si el, a ramas in masina.

Ce sa mai zic? Urmatoarea data cand fac o tampenie am sa incerc sa o tin secreta, sa nu se mai ia si altii dupa mine.


De-ale capitalei

Ieri, in drumul meu spre casa, am ramas surprins de imaginea unui sofer de RATB care conducea autobuzul, citind ziarul.  La prima vedere am crezut ca nu vad bine, insa, ziarul, jumatate pe volan, jumatate ridicat, el cu ochii in ziar, si autobuzul mergand singur. Acum, ori a fost dotat Bucurestiul cu autobuze cu pilot automat, ori mai avea niste ochi in plus nenea soferu.   Tot ieri, dupa ce elicopterul unei televiziuni s-a invartit vreo 20 de minute pe deasupra Mc-ului, am decis stresat sa ma uit la el, ca poate pe mine ma cauta si de-asta nu mai pleaca. La fel, pana ieri n-am stiut ca se poate, insa nenea pilotul mergea cu elicopterul cu spatele.   Toate astea m-au facut sa ma gandesc si la masina aia care mi-a ras pantalonii cu 40 la ora, cand treceam strada, uimindu-ma de precizia cu care a trecut pe langa mine.  Nu stiu daca ati observat, insa, chiar si conducatorii metrourilor au devenit profesionisti. Cand ajung pe la Eroilor, nu mai fac franele alea care arunca lumea din ultimul vagon in primul. Daca se intampla asta, sunt convins ca probabil din cauza defectiunilor pilotului automat al metroului. Doi conducatori nu sunt de-ajuns.  De tramvai sunt oarecum multumit. Acesta isi face treaba neasteptat de bine.  In cele 3 vagoane ale lui incap mai multi oameni decat in metrou. Cand am fost cu Cornel Ungureanu in matizul lui, 8 persoane plus sicriul ala de chitara, am stat mult mai lejer decat stau in tramvai la ora 6. Ideea e ca isi da tot interesul si tramvaiul asta. Cu barcile nu-i chiar roz situatia de cand s-a inecat baiatul ala in Lacul Tineretului, insa, speram la un upgrade. 

Avem aici toate mijloacele de transport, de-asta imi place Bucurestiul… e chiar performant