Tag Archives: proiect

O sacosa in dar

Nu mai e nici măcar amuzant să tot primeşti mailuri şi massuri cu copii bolnavi de cancer care au semnat tot felul de înţelegeri cu Yahoo şi AOL.  Astea au venit odată cu messengerul aşa cum au venit gândacii de colorado odată cu cartofii.  Ce-i urât în toate mesajele astea nu-i deranjul creat, ci faptul că mai degrabă creează o atitudine de respingere şi faţă de cazurile reale de genul ăsta, omorând sensibilitatea oamenilor, gravitatea situaţiilor fiind mascată de ridicolul mod de promovare al mesajului.

Bianca n-are contract nici cu AOL şi nici cu Yahoo.  Ea are 5 luni şi i s-a descoperit o tumoră la coloana vertebrală.  Şansa ei de a merge se măsoară în bani – aproximativ 54.000 de euro.
Mădălina a iniţiat un proiect prin care ajută copiii bolnavi – proiectul „O sacoşă în dar”.  Ea a confecţionat şi confecţionează nişte sacoşe foarte drăguţe pe care le vinde, iar banii pe care-i primeşte pe ele merg mai departe către Bianca.  Preţul unei sacoşe este de 15 lei şi şi-ar merita banii din plin chiar dacă n-ar avea un scop caritabil.
Scopul articolului nu e de a crea un mesaj care sa fie dat mai departe pe toate sursele posibile la toţi prietenii şi toată lista de messenger, facebook şi twitter ci de a va provoca pe voi, cititorii mei sa contribuiţi practic la acest proiect.  Vorbim prea mult şi facem prea puţin.  15 lei e o suma infimă.

puteti da comandă la osacosaindar [at ]gmail.com ( când scrieți mailul nu puneți [at], ci puneti @ – aici l-am scris asa pentru spam protection)

detalii gasiti pe:  http://biancasimu.cabanova.com şi pe http://facebook.com/osacosaindar
Dacă vă e mai comod puteţi lua legatura direct  şi cu mine pentru a cumpăra.

Later updatePe 17 februarie de la orele 23:00, în TRIBUTE,  Bodo si prietenii vor canta pentru Bianca! Toţi banii stranşi vor merge direct către contul Biancăi.   Bilete puteţi lua direct de la intrare.

Reclame

Pentru El cine exista?

Am avut ieri o mica discuţie cu nenea Florin, discuţie în care am prezentat un proiect micuţ care să ajute cumva un proiect mai mare, apoi am continuat printr-o discuţie simplă prin care să aflăm mai multe unul despre celălalt (bine, mai mult el despre mine). Am rămas surprins ca în decursul întâlnirii m-a întrebat de cel putin 3 ori daca am nevoie de ceva, dacă pot fi ajutat cu ceva eu (nu doar proiectul). Am zâmbit de fiecare data spunând că am tot ce îmi trebuie. Mi-am dat seama că era învăţat ca oamenii să vină la el cu probleme, cu solicitări, cu nevoi şi interese. Cum am ieşit de acolo m-am întrebat oare câţi oameni au trecut pragul ala pentru a rosti o simplă apreciere, o simplă mulţumire sau pur şi simplu, doar din dragoste si interes pentru nenea Florin.

Era seara şi mă rugam. Eram cu mintea total în altă parte. Deodată m-am oprit aproape speriat. Îmi dădusem seama că toate propoziţiile pe care le spuneam începeau cu „dă-mi” sau cu „te rog”.
Oare cum s-a simţit Dumnezeu în seara aia?
Am şi uitat că să te rogi nu înseamnă doar să ceri şi să mulţumeşti ci e cu mult mai mult. Există prieteni care sunt gata sa renunţe de multe ori la ei pentru mine. Pentru ei exist eu să-i mai întreb cum se simt. Există oameni cum e nenea Florin care şi-au făcut un reflex din a ajuta. Lui îi mai întindem noi o mână prietenoasa. Insă, există Dumnezeu care şi-a făcut un scop din fericirea noastră şi zi de zi repară ce stricăm noi ca să ne fie tot nouă bine.
Oare cum se simte Dumnezeu acum? Pentru El cine există?


Politica isi legalizeaza neamu’

prostitutesIar, aceeasi poveste.. Vin alegerile, si cu 2 luni inainte incepem reforma. Ultima moda, legalizarea prostitutiei si a drogurilor.

Pentru legalizarea prostitutiei, principalele 2 argumente sunt controlarea bolilor cu transmitere sexuala, si faptul ca prostitutia e legala in tari ca Germania, Olanda, Elvetia, etc.  Base al nostru uita ca tarile astea civilizate unde e legala prostitutia au si un sistem medical bine pus la punct unde nu se dau adeverinte medicale pentru o cafea, si unde politia nu primeste spaga de la proxeneti pentru a face „mici exceptii”.  Eu nu sunt entuziasmat. De-abia n-astept sa vad cum, in loc sa vand ciorapi rromanii aia de la Unirii vor vinde pilule, si la terasa, in loc de cersetorii obisnuiti vor veni diferite „domnisoare” cu tot felul de propuneri „legale”. Nu vreau sa vad cum in loc de comunele magazine cu haine sau bijuterii se vor face sex-rooms.  Destul ca-i plin centrul de sex-shopuri.   Sa nu mai zic de faptul ca, la fel de neentuziasmat as fi de faptul ca atunci cand voi avea copii, si-i voi trimite la magazin dupa paine, vor trebui sa se obisnuiasca cu tot felul de peisaje lipsite de orice decenta si bun simt. ( da, stiu, aici imi veti spune ca oricum fetele din ziua de azi se imbraca indecent, si nu se va schimba nimic.. Totusi, damele alea de companie au ceva haine in minus cand fac faleza).  Nu-i problema, asa ne civilizam. Voi merge pe strada, si voi vedea 2 barbati ca se saruta, si va trebui sa ma abtin, sa nu iau ce am la indemana si sa arunc dupa ei, sa nu-i pot bate. Va trebui sa merg pe strada ziua in amiaza mare si sa vad vitrine cu exponate umane, si femei care si-au uitat hainele acasa. Probabil ca in loc de servetele parfumate, ambulantii din tramvai vor vinde prezervative; pentru ca asta inseamna sa fim civilizati.

De droguri nu-mi dau cu parerea pentru ca se pune in discutie legalizarea drogurilor usoare, nu cele gen heroina.  Insa, normal, si pana la heroina, se merge in pasi mici. Legalizam intai canabis si marijuana.

Asa facem noi… copiem rahaturi din occident, si pentru lucrurile bune de acolo, nu avem fonduri… insa, eu sunt mic.. Ce stiu eu ce interese au ei?

 (poza preluata de pe http://www.globaleye.org.uk )


Mare proiect… mare

Hai ca anul asta aproape a trecut, dar la anul schimbam foaia.  Anul asta am tinut lipit de birou un calendar mare. Aproape pe fiecare zi e scrisa cate o notita, cate o programare, cate o sedinta, cate o intalnire, cate un examen, sau orice… ceva de facut. La anul imi schimb calendarul, ca asta e deprimant.  Nu-mi mai scriu activitatile mele solicitante pe calendar, ci le scriu pe alea relaxante. Vreau sa-mi fac un calendar unde sa scriu – 12 iunie – plec la munte, 16 iunie mananc creveti, 24 iunie dorm pana la 12, 16 decembrie sar coarda.  Pana la sfarsitul anului, vreau sa-mi scriu 50 de lucruri care vreau sa le fac in 2010, si la anul sa le trec in calendar.  Nu vreau sa simt ca trece viata pe langa mine fara sa fac nimic interesant, si nu vreau sa-mi amintesc de anii astia de studentie ca anii in care munceam, invatam si dormeam. Anul asta am notat in calendar zilele in care m-a durut capul, la anul, colorez fluturasi roz pe calendar.  E vremea sa facem ceva nou.     Cand e gata lista cu cele 50 de lucruri, am s-o public :p 

Imi planific ca in 2010 sa ma conving ca fericirea e gratis.   Mare proiect.. mare..

PS:  oare sunt singurul care am sa fac lucrul asta?


Pasi Catre Viata & 60 Biserici de Lemn

PasiCatreViata-eventSub sloganul „Tine povestile copilariei departe de spital”,  proiectul ”Pasi Către Viată” este la a treia sa manifestare din seria de evenimente caritabile desfăsurate pe parcursul vara-toamna 2009 în Bucuresti. Proiectul, are ca scop strângerea de fonduri pentru sectia de oncologie pediatrică a Spitalului Clinic Marie Curie si se compune dintr-o serie de evenimente cultural-urbane. 

Pe data de 18,19,20.09.2009 in fata Teatrului De Comedie Bucuresti, pe strada Sfantu Dumitru       (in centrul vechi al capitalei), trecatorii vor avea posibilitatea sa participe la :

 

  • instalatie arhitecturala de urbanism(replica pentru toata inghesuiala teraselor din centrul vechi), HOT SPOT’S
  • expozitie si prezentarea proiectului “60 Biserici de Lemn” – Interventie de urgenta
  • 7 spectacole de teatru de strada(Ideo Ideis, Teatru de Papusi pentru copii, Fa-te ca ploua, Amintiri din copilarie – Trupa Deko, Street Performance, Teatru audio pentru copii
  • Graficherie – o demonstratie de imprimare a gravuri,
  • Concert de Jazz
  • Proiectii de filme vechi sub numele “UNIVERSUL CINEMATOGRAFIC”
  • Atelier de lucru, demonstratie “live” de Hand-Made&Goodies

 

Va invitam la limonada, suc de mere cu scortisoara, prajituri de casa, gris/ orez cu lapte si jucarii pentru copii, urmand ca fondurile stranse in urma acestei actiuni sa fie virate sectiei de oncologie pediatrica de la Spitalul Marie Currie in totalitate.

Proiectul este sprijinit LA FANTANA, GREY, B-24-FUN, ART BULEVARD, CLUBUL UNESCO ADOLESCENTII, Biblioteca Metopolitana, PORT.RO, PHILIPS ROMANIA, CIVIKA.RO, Fundatia TOUCHED ROMANIA.

Misiunea acestui proiect este de a strânge o parte din suma ramasa pana la plafonul de 20.000 de euro propus, suma necesară achizitionării si dotării sectei de oncologie pediatrică cu o cameră post-operatorie sterilă, cu aer filtrat, cameră de o necesitate maximă care va scădea riscurile unei noi infectii la copiii abia iesiti din operatie.

  Detalii despre proiect pot fi găsite pe www.pasicatreviata.ro


Proiect nou – HR blog

Da, ma gandeam de ceva timp la o idee, si am ajuns la concluzia ca o voi pune in aplicare in cel mai scurt timp. Ma contacteaza din ce in ce mai multa lume in legatura cu piata resurselor umane, si imi cer sfaturi, opinii, sa finisez CVuri, sa pregatesc pentru interviuri, etc.   In curand, voi crea un blog specializat pe Resurse Umane, unde,  pe langa sfaturi, informatii si materiale privind joburile, campul muncii, etc, voi crea o pagina unde va veti putea publica CVurile. Stiu ca exista Ejobs, Bestjobs, si probabil inca multe altele,  insa, un loc in plus unde iti afisezi CVul, un loc unde sa inveti cum se merge la un interviu, cum se face un CV, ultimele noutati din campul muncii,  diferite statistici, ar fi ceva util. De aceea ma gandesc sa fac echipa cu inca 2-3 persoane, de preferinta specializate pe domeniu, si sa dam drumul la proiect.  Caut echipa, asa ca nu ezitati sa ma contactati.

Inca lucrez la idee.    Dati vestea mai departe.


Tine povestile copilăriei departe de spital

pasi-catre-viata-adPentru ca si-au propus un lucru si nu se lasa pana nu-l termina, echipa de la Pasi catre viata se face iar remarcata prin proiectul „Ţine poveştile copilăriei departe de spital”.  

In ce consta? Ei bine, Iulian, Gabi si Adrian ne asteapta vineri, 28 august, la terasa Motoare (TNB, et 4), unde vor imparti limonada, prajituri de casa si jucarii in schimbul unor mici donatii. Evident, banii vor pleca la sectia de oncologie pedriatica din cadrul spitalului Marie Curie.

Asa ca, ne vedem vineri la terasa Motoare incepand cu orele 19:00.