Tag Archives: probleme

Din intelepciunea lumii – Wilde si Nea Grigore

Clișeele lingvistice și metaforele deja expirate, puse împreună cu amalgamul de citate din Oscar Wilde *1 sau Benjamin Franklin, devin din ce în ce mai mult factori disturbatori pentru elementele mici ale vieții, concentrând o atenție exagerată asupra unor reflecții generale. 

Fericirea, adevărul, dragostea și toate metaforele care vin împreună cu termenii ajung să creeze pseudo-filosofii de genul – ”nici un adevăr nu e 100% adevărat” *2 sau ”Când viața îți dă lămâi..” (mi-e jenă să continui). După ce auzi lucruri de genul ăsta, mintea începe să creeze conexiuni cu alte mirifice concepții din inteligența de care abundă facebookul și brusc simți cum depășești lejer nivelul mediocrității din jurul tău așa că bagi și tu una -”Nu mai știu cine zicea, dar parcă era ceva de genul -Viața nu înseamnă a trăi ci a ști pentru ce trăiești.” 
Chiar, voi știți pentru ce trăiți? 

Când îți găsești o direcție pe care s-o apuci, îți dai seama că pe direcția aia apar multe și neînsemnate lucruri care încearcă să te devieze de la supremul tău țel de a găsi fericirea: ba n-ai bani, ba nu te înțelege nimeni, ba ești bolnav și o ții așa până la pensie.  Problema nu ține de filosofiile mărețe ci faptul că atunci când o iei direct cu scopul vieții și planurile universului sari peste o etapă – etapa în care înveți citate mai simple, de genul:

”-Când știi că ai Bacul, pune mâna și învața și lasa serialele!”
”-Dacă-ți vine factura la curent și n-o plătești, curentul ți se taie din cauza ta, nu din cauza destinului!”
”-Când te doare capul, bea 2 căni cu apă și ia o pastilă. Ajută mai mult decât să spui la toată lumea că te doare.”
”-Nu mai pierde nopțile pe messenger dacă vrei să fii eficient următoarea zi!”
”-Dacă nu vrei să vinzi în piață toată viața, caută să faci o școală. Nu te crede nimeni pe cuvânt că ești deștept și poți mai mult.”
”-Când ai o belea și nu știi să-i dai de capăt, ascultă-l pe unu care știe și nu te mai plânge peste tot că ți-e greu, că oamenii sunt niște nenorociți, că nu mai știi ce să faci.

Și că tot ne plac citatele, aici băgăm unul pe engleză – ”Deal with your stuff, don’t always complain about it” ” 

După ce învățați bine citatele astea, puteți trece mai departe la Goethe, Platon, Bill Gates sau Becali (da, și eu iubesc asocierea asta).
__________________
*1 Problema excesului de citate din Wilde a fost sesizată pe facebook de Nea Grigore la începutul secolului XXI. În acord cu el, autorul articolului prezent s-a simțit oarecum complexat de faptul că ”Portetul lui Dorian Gray”, care pentru cei mai mulți din prietenii lui era o adevărata capodoperă, a fost pentru el mai degrabă un roman neinteresant conceput doar de dragul de a crea un pretext pentru exprimarea filosofiilor devenite deja clișeu în platforma lui Zuckerberg.  A abandonat citirea lui după primele 60 de pagini.

*2 auzită ieri la metrou

Reclame

Ultima seara la camera 13

Alin m-a lăudat marți.  Mi-a spus că-i place ce vede scris aici.  În loc să mă umflu în pene, am lăsat capul în jos și mi-am amintit de articolele îmbrăcate nu tocmai frumos, vulgare aș spune chiar de acum 1 an, 1 an jumătate.  Aș putea să le șterg oricând, însă am ales să n-o fac. Adevărul e că nu-s întotdeauna băiat cuminte, nu-s întotdeauna cenzurat și nu mă port exemplar. Exact de-asta am ales să păstrez tot ce-am scris, pentru că nu-mi ascund imperfecțiunea sau umanitatea. Ar fi ușor să-mi construiesc o imagine de băiat bun pe blog, să-mi pun în evidență calitățile, să fac apel la bunătatea oamenilor, să mă arăt frustrat de răutatea unor oameni și să o fac eu pe Maica Tereza.  Mi-ar fi ușor să-l includ pe Dumnezeu în toate articolele mele, ca, eventual citind pe-aici nu știu ce domnișoară să rămâmă impresionată de principiile și valorile pe care le promovez.   Pe de altă parte, aș putea la fel de bine să merg la extrema cealaltă și să mă pun în pielea lui Hitler să spun că-s cel mai rău om din universul ăsta. să mă afișez cu o modestie pe care n-o am.  Ar fi o falsitate la fel de mare și mi-aș primi un cartonaș galben de sus pentru simulare. Lucrurile se învârt în jurul unor defecte și ale unor calități, ale unor obiceiuri bune și ale altor obiceiuri proaste. Nu mă pot da nici „balerină neprihănită”, dar nici nu mi-aș spune „unealta Satanei”. Suntem condamnați la umanitate.

E ultima mea seară la camera 13. De mâine mă mut în Dorobanți. Ar trebui să fiu predispus la depresia aia tipică de după mutare, dar sunt bucuros.

Am decis să nu mă mai angajez anul ăsta. Vineri e prima întâlnire oficială pentru noile planuri de afaceri. Am 23 de ani și simt că n-am realizat nimic și nici n-am perspective tare mari. Merg în continuare pe totul sau nimic. Investesc și dacă pierd, o să plătesc rate liniștit pentru banii de investiție următorii 10 ani știind că am încercat și nu m-a dus capul s-o scot la capăt.  Treaba cu cioara începe să scârțâie cam grav, dar nu abandonez. Încă încerc. Îmi place să mă lupt, să-mi pun mintea la contribuție, să caut soluții. Asta fac acum, deci până acum „jobul” îndeplinește 2 din cele 3 condiții: ma face să mă simt împlinit intelectual și social. La partea cu banii e mai nasol deocamdată, însă căutăm soluții și pentru asta.

Astăzi mi-am dat seama că am o familie pe care mă pot baza, am niște prieteni extraordinari și un Dumnezeu fantastic. Mi-am mai dat seama și de ce am burtă. Îmi lipsește o coastă și nu-mi stă stomacul bine fixat acolo. Am găsit forma coastei lipsă și m-am îndrăgostit o să mă îndrăgostesc la momentul potrivit. (abstract)

E ultima seară la camera 13. Camera de mâine are un număr mai bun.


Cuvinte amestecate – despre probleme

Au fost oameni la un moment dat care mi-au acordat multă încredere. Sau poate au fost doar de treabă şi n-au vrut să-mi taie aripile de entuziasm.  Au fost oameni care m-au privit cu mult scepticism şi mi-au pus beţe în roate mai tot timpul. Mulţi nu m-au suportat din cauza modului direct de a spune lucrurile. Alţii au acceptat lipsa mea de diplomaţie pentru că s-ar fi compensat cu altele. Am fost întotdeauna înconjurat de oameni şi până nu tare demult chiar credeam în prietenia de nivel zero în care încrederea era practic orbească.

Oamenii n-au capacitatea de a se schimba pe ei şi de-asta se mulţumesc cu a-i schimba pe alţii. Fiecare ştie cum ar trebui să rezolve celălalt o problemă, fiecare ştie unde greşeşte celălalt şi întotdeauna va fi cineva care să te privească în ochi şi să-ţi spună plin de sinceritate şi cu o mimica tragic de tipică: Eşti praf.  E uşor să ai impresia că ajuţi pe cineva doar ascultându-l, când de fapt problemele altora sunt ca o alimentare a impresiei de superioritate pe care o ai faţă de ceilalţi.  Adevărul e că ascultarea nu rezolvă decât pe moment o mică parte din starea pe care o produce o problemă.  Problema rămâne acolo şi starea aia de om tăcut va reveni. E uşor să dai soluţii la problemele altora, crezând că astfel ai rezolvat tu jumătate din problema lui. Cei mai mulţi din noi avem soluţii clare la problemele noastre, însă nu ne găsim avântul pentru a le pune în practică. Pe de o parte aproape că îţi vine să păstrezi anumite probleme, pentru că ştii că ălora le poţi face faţă. Nu vrei să le rezolvi de teamă că vor apărea altele şi mai mari cu care n-ai să te poţi confrunta.

Sunt momente când te simţi diferit, simţi că ceva nu e în ordine, e altfel decât ai fost învăţat să fie. În momentul ăla realizezi că viaţa ta arată frumos şi că lucrul care te incomodează este noul. E senzaţia aia de fericire, o fericire pe care n-ai mai întâlnit-o şi de care ţi-e frică.  E o fericire care mai apare din când în când, însă de obicei, până o conştientizezi se cam pierde şi iar apar lucrurile cu care să te lupţi. Şi o iei de la capăt.

Iar vin prietenii cu soluţii şi constatări, iar vin oamenii cu disponibilitatea de a te asculta şi iar te depărtezi de ei fiind conştient că trebuie să te lupţi singur pentru că vrei să fii puternic şi puternic nu înseamnă să rezolvi problemele altora ci să fii în stare să te priveşti în oglindă şi să te confrunţi cu ale tale în primul rând.

Exista două feluri de ajutor. Primul fel e genul de ajutor în care nu te limitezi la a asculta, ci după ce asculţi problema omului treci la fapte concrete în a-l ajuta şi faci din problema lui, problema ta. Genul ăsta de ajutor e în general în situaţii excepţionale. Al doilea fel de ajutor, pe care eu îl cer de mai multe ori: să laşi omul să-şi rezolve singur situaţiile. Aşa îl ajuţi să devină puternic, pur şi simplu lăsândul în pace. E greu să laşi oamenii să-şi rezolve singuri problemele. Ascultarea singură nu rezolvă mai nimic şi e rezervată oamenilor care sunt gata să facă mult mai mult de atât.

Adevărul e că-i  greu să ţii capul sus când ai un rucsac mai greu decât tine, însă dacă n-o faci, atunci eşti slab, aşa cum e restul lumii. Lupta nu se termină niciodată şi viaţa e un fel de fluctuaţie de fericiri temporare amestecate cu probleme nerezolvate, toate cu participaţia unor oameni care contează; simpla existenţă a unor oameni diminuează din gravitatea problemelor şi augumentează momentele de fericire. Nu e nevoie de mai mult.


Miercuri dimineata

Aceiaşi călători din fiecare dimineaţă păreau că nici nu mai aud vocea aia cu „Atenţie se închid uşile”. A fost cât se poate de normal să vezi cum doi bărbaţi au alergat cât de repede au putut pe scări, însă uşa s-a inchis brusc în faţa lor.  Au avut reacţia tipică – au expirat zgomotos cu obrajii umflaţi de aer.

O fată stătea cu ochii între-deschişi având frecvent momente în care se lăsa preţ de câteva secunde pradă somnului.  Lângă ea era o femeie. Ţinea buzele puţin strânse şi ochii păreau pierduţi în îngrijorare.  Recunosc, când am văzut privirea aia m-am gândit la ce probleme ar putea avea. Probabil banii; banii puţini. Ţinea pe picioare poşeta pe care o acoperea cu ambele mâini, ca un semn inconştient de protecţie. N-am putut să nu observ crăpături adânci pe marginile palmelor ei.  Era obosită şi părea tristă.  O oboseală mai mult psihică.  Lângă doamna asta era un scaun liber.  Mi-am reîntors privirea către ea şi mi-am dat seama. Nu banii erau problema.  Privirea ei se potrivea aşa bine cu scaunul ăla liber… Era singură.  M-am uitat imediat către degetele ei să caut o verighetă.  Avea una. Mi-am amintit de vechea vorbă cum că singurătatea în doi e mai greu de suportat.  Era îngrijită, însă hainele ei dadeau mai mult a Dragonul Roşu decât a mall. Nici măcar nu se asortau, însă aşa se întâmplă când în loc să-ţi alegi tu hainele, le alege portofelul pentru tine.  Am ştiut asta aproape 20 de ani.  Privind fix la mâinile ei n-am putut să nu observ o mişcare discretă a degetului mic, ceva ca o mică şi discretă spasmă.  M-am uitat la ceas şi era 6:50. În mod sigur mişcarea aia a degetului mic era de la o lipsă de calciu provocată cel mai probabil de cafeaua aia băută pe stomacul gol dimineaţa.  Iar se mişcase.  Cum să nu bei cafea când dupa 12 ore de muncă trebuie să mergi acasă, să te apuci de curaţenie, să te apuci să faci mâncare, să mai pui haine la spălat, să calci, apoi, seara un duş rapid după care iţi dai seama că e deja ora 23:00 şi mai ai la dispoziţie încă 6 ore şi jumătate de somn.  Şi asta de luni şi până sâmbată. Duminica oricum e cumva irelevantă pentru ca e ca un fel de comă socială şi psihică.  E doar ziua aia în care îţi planifici următoarea săptămână. Nu ştiu ce ar fi de planificat din moment ce de ani de zile, traieşti aceeaşi zi.

Fata de lângă ea se trezise puţin agitată. Se întoarse spre ea şi întrebase – ” A trecut unirii?? „. Cu o privire lentă, oarecum deranjată de întrebarea fetei, însă cu o ignoranţă care arăta că are o viaţă completă,  plină de nimic, însă ce nu mai lăsa loc nici unui străin să pătrundă uşor acolo, dăduse din cap pe orizontală şoptind un „nu” răguşit.  Fata se culcă la loc, iar femeia căzu iar in transa aia a îngrijorării şi a dezamăgirii.

E abia miercuri dimineaţa şi trăim într-o lume tristă.


O stii.. treaba cu alcoolul

De ce? Cum de ce frate? Esti ghei?
Asta-i raspunsul care-l primesc atunci cand intreb de ce bei alcool ma? Deja stiu cateva raspunsuri, si, venite din partea mea, care nu consum, vor parea pur teoretice.
1. Beau alcool ca sa ma imbat. E fun. Cand ma imbat, rad din orice. Ma uit la asta din fata, si daca are gulerul stramb, rad de el jumate de ora.
2. Beau sa am mai mult curaj. Mergi in club, si pentru ca esti single, de fiecare data mergi acolo in speranta ca ai sa fii agatat(a), sau ai sa pui tu ochii pe cineva. Pentru ca esti ceva mai timid, ai nevoie de cateva pahare bune sa ai curaj sa te bagi in seama pe undeva. Si, crede-ma, dupa 3 shoturi, nici n-o mai intreb cum o cheama, o iau in brate din prima.. Ies cuvintele mai repede, nu mi-e frica, pur si simplu.
3. Beau alcool sa uit. Bani n-am, probleme acasa, la serviciu, nu mai stiu s-o scot la capat.. pur si simplu, vorba celor de la Cargo „stau in carciuma sa-mi inec amarul”
Nimic rau pana acum…
Am fost intrebat de foarte multe ori: Ionut, tu de ce nu bei? E ceva legat de religie? Am raspuns simplu: Nu, n-are nici o treaba cu religia!! E legat de un principiu de viata. N-am fost beat, si n-am de gand sa ma imbat niciodata. De ce?
1. Chiar daca, sunt treaz tot timpul, si nu ma distrez asa, din orice, nu ma bufneste rasul cand vad o furnica pe masa, desi mi-ar placea sa fiu asa distrat, de multe ori, aleg sa n-o fac, sa ma ambitionez, sa imi tin capul pe umeri tot timpul, sa reusesc sa ma bucur de viata in orice moment, cand am mintea 100% limpede.. Nu-mi iese tot timpul, insa, mai incerc.. 🙂
2. Curajul asta dovedit la betie niciodata nu mi-a placut. La ce bun sa agati o gagica in club, sa-i spui una alta, si a doua zi cand te trezesti, ea te suna, innebunita de cuvintele tale, si tu, nici macar nu-ti mai aduci aminte ce i-ai zis. Plus ca mai e pericolul ala… stiu baietii bine ca bautura te face sa vezi orice citez – parasuta – am incheiat citatul, o printesa. E nasol banuiesc sa te trezesti ca printesa ta perfecta de aseara, are a doua zi 160 de kg si o fata infectata de acnee, si toate ca toate, dar cand incearca sa lege 2 cuvinte, incepi sa te dai cu capul de pereti de prostia pe care ai facut-o.
3. Nu beau alcool, si nu uit.. e adevarat. Cat timp uiti? Pana te trezesti a doua zi, mai deprimat decat seara dinainte, cu o durere de cap insuportabila, gandind despre tine ca ai o viata de tot rahatul, dupa ce ca ai atatea probleme, ai ajuns si un alcoolist. Chiar esti ratat!
E fun sa te imbeti, nu zic ca nu. Te distrezi, prinzi curaj, uiti de suparari… e ca un calmant, ca o gura de aer proaspat.. pana in momentul in care ajungi sa nu te mai poti bucura fara un pahar in fata, ajungi sa nu mai legi 2 cuvinte sau sa-ti rezolvi problemele daca nu bei. Discutau ieri 2 fete, la vreo 17-18 ani in metrou. Spunea una din ele celeilalte.. „macar acum nu mai scoate cutitul.. inainte, venea beat, se uita prin casa, si daca nu gasea motiv de cearta, inventa unul.. pur si simplu, voia sa arate ca el e stapan in casa, si ca noi ceilalti suntem nimic” – vorbea de tatal ei… cealalta „asa e si la verisoara mea… matusa mea, cand vine unchi-miu beat acasa, se bate cu el, il loveste cu tigaia in cap, il incuie in camera, de frica sa nu-i faca ceva fetei” – Stiu, aia sunt barbatii aia in criza aia de la 40-50 de ani, cand te uiti in urma, vezi ca n-ai realizat nimic, te uiti inainte, vezi ca nu mai ai timp de realizat nimic, si incepi sa te razbuni pe toti pentru asta… Incepe sa-ti para rau. Probabil ca pe nevasta cu care ai acum 2 copii pe care ii bati toata ziua, ai agatat-o intr-o seara, cand erai beat, intr-un club. Ai decis sa te casatoresti, fara sa iubesti, insa aveai deja o varsta.. Si daca n-o iubesti, si ea te iubeste, asta te face s-o privesti cu si mai mare dispret, poate chiar s-o urasti. De fapt, te urasti pe tine.. si alcoolul nu face altceva decat sa scoata ura asta din tine, si s-o arunce in cei din jur…
Stiu, aia is nebuni, cazuri de exceptie ( cam ce procent din familiile din romania se confrunta cu problema asta? exceptiile astea… cam cate sunt?… cam multe, nu? ).. Si tu stii ca nu esti prost cand esti beat, si te duci acasa si te culci.. azi, maine.. dupa aia intr-o zi, inca nu te-ai trezit din betie, te ridici intr-o zi din pat, sa iei un pahar cu apa, nu gasesti unul, ca toate sunt murdare, si atunci, pentru prima data, incepi un scandal… de la un pahar murdar.. De acolo pleaca tot.. Si in momentul in care ai facut asta o data.. s-ar putea sa ajunga un mod de viata lucrurul asta… s-ar putea sa nu se intample lucrul asta… dar daca se intampla?
De ce nu beau? – Pentru ca daca bautura asta reprezinta un risc, cat de mic, foarte mic,minuscul, de a ma duce spre o viata mizerabila, de a-mi distruge relatia cu familia, atunci ma feresc, si evit cat pot lucrul asta. Vreau ca atunci cand voi avea o familie, sa fiu un sot iubitor, un tata bun pentru copiii mei, sa-mi pot face familia fericita, si astfel sa fiu si eu fericit.. Pot sa ma distrez si cu un pahar de limonada :p


9898

psychologistDeci, in fiecare zi raman uimit de ceea ce cautati voi pe google. De ceva vreme urmaresc cum ajungeti la mine pe blog, si chiar ma amuz :)) Pentru ca foarte multi aveti intrebari, sau anumite probleme, si de-asta apelati la google, vreau sa va respect anonimatul, si sa discutam impreuna despre ceea ce va apasa.
– „cum imi dau seama daca un inspector de resurse umane” – cand afli sa-mi spui si mie :))
– „transpiratie dragoste” – se cam leaga, asa-i? :))
– „nu vreau criza” – sper ca te-a consolat google in cazul asta ;))
– „m-am inchis in casa si nu prea ies afara” – solutia mea? lasa-mi blogul in pace si iesi afara
– „cumpar stalpi din gard de beton” – tare-s curios de ce te-a trimis google la mine :))
– „transpiratia ta imi place” – man, ai o problema cred :))
– „poezie despre ultima zi de scoala” – foaie verde stau in beci – nu mai merg la scoala-n veci – ii buna asta? ;))
– „doi ochi albastri” ma simt mandru ca mi-a recomandat ochii google ;))
– „buze ca ciresele” – inca o data, Alina multumim de simfonia iubirii; a fost raspunsul unei cautari :p
– „de unde pot sa imprumut bani in suceava” – te-a trimis google la mine.. dar.. chiar n-am banca :-??
– „cu ce sa ma imbrac in excursie in suceava” – daca esti baiat evita rozul, evita pantalonii aia care arata de parca esti „alterat in nadragi”, iar daca esti fata, important e sa te imbraci, ca-i frig acolo
– „la ce facultate sa dau pe criza asta” – important e sa faci ce-ti place. ii bine sa nu mergi la facultatea de capsuni sau de mandarine
ultima, si preferata mea: „ce ascunde flatulenta” – Flatulenta ascunde ceva ce-i mai bine sa nu iese la suprafata ca omoara pe toti. Flatulenta asta e ca un fel de bomba ecologica, care, atunci cand explodeaza, rade tot din jur pe o distanta de cativa metri. In principiu, flatulenta ascunde un gaz metan cu miros de fasole stricate. Pentru a crea o astfel de bomba, in general, oamenii de stiinta aleg sa combine – varza cu lapte, iaurt cu mere, fasole cu castraveti, cheefsi-ul, sau alte substante flatulentologene.
Sunt sigur ca google ma va recomanda in continuare ca si solutie la intrebarile voastre. Am sa incerc sa fiu cat mai prompt cu raspunsurile, pentru a fi sigur ca vom gasi raspunsuri la problemele dumneavoastra. Va multumesc pentru incredere ;))
Semnat, pentru 9898 (9595 e deja luat), Dr Ionut Andrisan

(poza preluata de pe http://www.healthsciencetechnology.wikispaces.com)