Tag Archives: print

The L word

Daca citești asta, înseamnă că știi că asta este concluzia ultimelor 4 articole – 1, 2, 3, 4 – și ca să fie totul mai frumos, recomand să le citești înainte. Sunt scurte și te vor învață absolut totul* în materie de relații și femei.

*mai nimic.  

_____________

Nu că n-aș crede în romanțele de film, dar superficialitatea noastră ne obligă la matematică. Aș vrea ca totul să meargă natural, să nu fie nici un fel de factori disturbatori și sentimentele să-și urmeze cursul lor normal. Din nefericire (probabil) perfecțiunea e subiect de film și imperfecțiunea ne ocupă tot spațiul real.

”Frumusețea e în ochii celui care privește”

Am văzut ceva fete frumoase la viața mea și am prietene a căror frumusețe îmi taie respirația câteodată. Cu toate astea, ce văd eu e în ochii mei și de multe ori sunt dezaprobat. Dacă n-ar fi așa, am visa toți la fel și concurența n-ar fi corectă.   Proba aia a perechilor e spusă sec. Nu pot separa doi ochi frumoși de un suflet blând, nu pot privi frumoase două buze în spatele cărora se ascund vorbe urâte și nu pot vedea eleganța a două picioare expuse cu o ostentație demnă de centura B-P.   Frumusețea nu-i decât un suflet bun care iese la lumină.

”Cred şi realizez tot mai mult că dragostea nu poate fi un accident fericit sau nefericit ci e pur şi simplu o alegere.”

Cosmin mi-a zis de multe ori că atunci când îmi place o fată nu știu să-mi fac jocul. N-ar trebui să fiu mai drăguț cu ea decât cu restul, ar trebui s-o privesc cu o oarecare ignoranță și să fiu the Alpha Male of the neighborhood.  Știu că așa se atrage atenția. Legile lui Hitch, Superflirt și tot felul de alte materiale mi-s familiare. Jocul ăla mi se pare o mare minciună. O minciună care funcționează, într-adevăr. Partea nasoală când refuzi jocul e că faci din friend zone casa ta. Partea bună e că fix așa și trebuie să fie lucrurile. N-am nevoie să cuceresc toate fetele, ci una singură. Care și cum e cam greu de zis, însă copilăria încă își cere drepturile.

Când privești serios toate lucrurile astea, când îți scoți din vocabular aventurile de o noapte sau combinațiile de o lună, compromisurile se reduc la maxim. Însă dacă ți-ai ales caracterul ăla frumos, fata aia cu care te înțelegi bine și cu care poți povesti ore în șir, uitând de ceas, uitând că mai ai 2 ore de somn și trebuie să mergi la muncă, știind că fiecare minut cu ea e valoros, atunci matematica și chimia îmbracă niște forme extraordinare și realizezi că fiecare propoziție e un element al poveștii,  criteriile, pretențiile, probele.. rămân povești uitate. Acum totul se rezumă NU la cum să-i schimb povestea să mă încadrez și eu acolo ci la cum să mă schimb eu ca să pot deveni prințul din povestea ei.

–––-

După seria asta de articole mi-am dat seama că încă nu-s capabil să scriu bine despre tema asta. 
Oricum ar fi mesajul rămâne valabil –  fetelor…  continuati cu fardul..

Anunțuri

Basmul cu bemveul din spatele calului

Am citit o povestioara cand eram mai mic.  Un basm tipic.

Ea era o fata obisnuita indragostita de un print neobisnuit.  Printul, bineinteles ca definea perfectiunea in caracter si frumusete  si pe langa toate astea era si cel mai bogat din cati s-au cunoscut vreodata.  Ea era o fata draguta, timida insa cu un statut social de om normal. Cu toate astea visa la print. Intr-o zi a venitsa vorbeasca cu ea un baiat normal, dragut, care parea si istet . Ea l-a trimis la plimbare ca de.. dragostea ei era printul, nu un obosit cu parul lins de vaca calare pe-un magar.  Ea voia Bemveu.  In alta zi vine la ea alt baiat. La fel, baiat cu un statut normal, cu mult bun simt, cu un zambet cuceritor si ii da un buchet mare de flori. Ea arunca florile si il trimite la cules portocale si pe asta, ca de… scapa de calarit magari si da peste cai? Ea voia Bemveu si punct. Si ca sa scurtam povestea, intr-o zi e chemata la palat si stupefiata afla ca printul se deghizase de doua ori in 2 tarani incercand sa o cucereasca pe fata.  Atunci, el i-a zis fetei – „Auzi domnisoara – tu zici ca ma iubesti, insa tu iubesti statutul meu, iubesti ca sunt print, iubesti ca am bemveu, iubesti ca stau intr-un castel.. insa te doare la basca de mine. Du-te de spala oale mai departe ca ti-ai ratat sansa. ”

Cam la fel se intampla de multe ori.   Intotdeauna avem impresia ca meritam o printesa.. sau un print;  si  printii si printesele vin intotdeauna calare pe-un bemveu zburator.  Niciodata nu ne punem problema ca in spatele calului poate fi un caracter mai valoros decat un bemveu…

Dar de.. n-ai tu ce cauta in spatele calului.