Tag Archives: prieteni

Acasa

Azi e ziua aia de dupa venirea din Suceava.

M-am intalnit cu Lucian si i-am dat acelasi raspuns pe care-l am de aproape 3 ani – „am venit putin acasa”.  Mi-a spus sa ma hotarasc care mi-e casa.  Are dreptate. Casa mea nu mai e Suceava.  Mi-am amintit si de ultima discutie cu Nicu dinainte sa plec de tot din Suceava.  Imi spunea ca va trebui sa ma invat cu statutul de musafir cand mai vin pe acolo.  Oamenii continua sa traiasca si fara mine, iar eu incetul cu incetul ma auto-exclud din vietile lor.  E normal. Vizitele mele incep sa se rareasca tot mai mult, iar cand sunt acolo sunt din motive specifice, nu de dragul vizitei.

Fiecare vizita a avut ceva aparte. De data asta am constientizat ca s-au schimbat generatiile.  Prietenii pe care-i aveam incep incetul cu incetul sa fie eclipsati de vocea celor mai mici care vin din urma sa isi ceara drepturile.  Incep sa-mi dau seama ca sunt destul de mici sansele sa mai existe excursii spontane la Iasi, revelioane la Pojorita, tabere la Arinis sau nopti la Voronet.   Daca vor mai fi, vor fi altfel.    E prima data cand iau in considerare sa nu merg de sarbatori in Suceava ci prefer sa raman acasa. Dupa aproape 3 ani, Bucuresti a inceput sa fie „acasa”.

Viata s-a miscat repede si trebuie s-o ajung din urma.

It’s good to be home again.


Discutii gen – "Salut Ionut"

Nu stiu daca o fi asa si cand voi mai creste putin. Acum inca mai purtam discutii despre simpatiile noastre cu prietenii – gen..:

1: Ba, azi m-am intalnit intamplator cu ea. Am salutat-o, s-a uitat la mine, mi-a zambit si mi-a zis „Salut Ionut”
2: Pff.. Ionut e fericit azi. Stie cum te cheama ba! :))
3: Taci ba ca si asta e ceva. Eu zic ca-i esti simpatic cumva, ca altfel nu retinea cum te cheama.
1: Da ma. Daca imi zicea doar salut si se uita in alta parte era cumva mai naspa.  Dar mi-a zambit si apoi m-a salutat.(…) Cred ca era putin incordata.  Dupa ce m-a salutat si-a indreptat privirea in jos.
2: Cum ba, ca ea nu e timida de fel..?
1: Da ma.. serios.. Si cand a ajuns in dreptul meu a incetinit putin, in caz ca o mai intreb ceva, sa se opreasca si fraierul de mine am plecat mai departe. N-am mai zis nimic.
3: Ba, ce fraier esti. Vrea fata sa vorbeasca cu tine si tu fugi de ea. Data viitoare cand te vezi cu ea sa o intrebi direct ceva, ca sa fii sigur ca vorbesti si tu cu ea macar 2 minute.
2: Taci ba din gura. Nici sa nu para asa, ca pe tava din prima. O sa-i dea el de inteles ca-i e simpatica mai incolo.
3: Tu chiar crezi ca ea nu si-a dat seama? Ca Ionut asta nu baga in seama pe nimeni si ei i-a si zambit, nu doar ca a salutat-o.
2: Si de unde sa-si fi dat seama ea ba cum e Ionut, daca abia stie cum il cheama??
1: Ba, ce copii sunteti..:)) Stai sa-mi iau un pix sa-mi notez.. Voi cu strategiile voastre..:))
3: Da ma, am uitat ca tu esti cu teorema pastilei.
2: Care-i aia?
3: Stii tu, baietasul spune ca el arunca pastila si asteapta reactia.  Niciodata nu vine direct cu initiativa.
2: Da, e o treaba si asta..   (…)   Si zici ca ti-a zambit, nu? :))
1: Hai gata ba, terminati-va :))

Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la un salut. Abia dupa ce am scris mi-am dat seama cat de inocente sunt discutiile astea. Nici mie nu-mi vine sa cred..
Intotdeauna m-am intrebat daca si fetele poarta intre ele discutii gen..”Salut Ionut”


Despre cum să fii tu însuţi

Mi-e greu sa-l descriu pe Grim-cris. N-as putea spune ca e doar un pusti din Focsani, pentru ca scrie prea frumos pentru cei 17 ani ai lui.

”    Cred că fiecare dintre noi avem momente în viaţă în care suntem total debusolaţi. Nu mai putem fi noi înşine, deci ne lăsăm duşi de val.
Este vorba mai mult de perioada preadolescentină şi, de ce nu, chiar şi de cea care urmează, adică adolescenţa. Este perioada în care tot ce zboară se mănâncă, iar noi suntem atât de schimbători, încât ai impresia că eşti, zilnic, un om total diferit.
Încercăm tot, de la zeci de genuri de muzică, până la sute de stiluri de îmbrăcăminte şi nenumărate moduri în care ne alegem prietenii. Trăim într-o junglă, a cărei experienţă o reprezintă doar trecutul părinţilor noştri, aflat la o distanţă mult prea mare de lumea noastră pentru a mai putem avea încredere în ea.
Ne lăsăm influenţaţi de toţi şi de toate, pentru că suntem, încă, instabili din punctul de vedere al orientării. Ne vindem încrederea părinţilor pe cea a prietenilor, ca mai apoi să fim dezamăgiţi şi să ne trezim singuri şi fără niciun scop în viaţă.
Refuzăm să avem încredere în unele persoane doar pentru că ne par suspecte datorită normalităţii cu care ni se adresează. Fugim spre a descoperi ceva nou, fără a ne da seama că noul nu este întotdeauna mai bun.
La un moment dat, obosiţi şi plictisiţi după atât de multă alergătură, ne retragem pentru a ne aduna gândurile. Ajungem la concluzia că din toate stilurile vestimentare încercate, din toţi prietenii care ne-au lăsat şi din toate genurile de muzică pe care la ascultam pentru a fi în trend, doar unele ni se potrivesc. Ajungem la concluzia că părinţii, deşi au trăit în alte vremuri, deţin o experienţă pe care noi am neglijat-o mereu şi că acum, dacă am putea, am întoarce timpul înapoi.
Din păcate, pentru unii este prea târziu, alţii nu găsesc forţa necesară pentru a-şi cere scuze, iar cei mai mulţi se împacă cu gândul că „Acum ştiu cine sunt. Mă voi realiza în viaţă, exact cum şi-au dorit ai mei.”                  ”

Cristian Florea

Acum eu va zic un lucru. Eu l-am votat la Roblogfest pe Cristi si il sustin si mai departe. Asa ca, pentru ca tot aveti conturile de RBF create, ar fi pacat sa nu-i acordati votul in ultima faza de votare a concursului. Tipul chiar merita. Click aici pentru vot


Mai iesi ba din casa!

Ma, voi stiti ca viata nu-i asa neagra cum vi se pare voua? Adica, poti sa traiesti fara sa arunci cu rahat toata ziua in nenea Boc si in nenea Base si sa dai vina pe Oprescu pentru toate gurile de canal destupate.

Noi avem timpul impartit (cel putin teoretic) in 3 : 8 ore de munca, 8 de somn si 8 ore de frecat aiurea timp liber.  In alea de munca si alea de somn nu ne bagam. Vorbim de timpul liber.  Nu-mi aruncati abureala ca „eu n-am timp liber” ca n-o inghit.  
Eu zic sa ajutam copilasii care n-au o viata privata si sa dam o solutie de petrecere a timpului liber.  Ce fac eu in timpul liber?

1. Cant  la chitara (Da, pentru ca stiu. Si da, stiu pentru ca am invatat – in timpul liber! ) – (aprox. 10% )
2. Citesc – (aprox. 10%)
3. Ies la un pespi, la o plimbare, la un film, la o cumparatura, la un concert, la o vorba – cu prietenii (aprox. 80%)

Voi ce faceti in timpul liber? – sa zicem ca nu se pune la socoteala cetuirea pe YM, navigarea pe hicinci sau stiu eu ce alte geek activities care de cele mai multe ori te rup de societate si te ajuta sa-ti creezi un univers paralel care te distanteaza de societate.  Ce solutii dati lupilor singuratici care nu cunosc nici pe vecinii din bloc sau colegii de suferinta (scoala sau serviciu) – cum ii integram in societate si pe ei?


Cash-caval de loto

M-a sunat Vasile duminica. Din vorba in vorba nu stiu cum ajungem sa ne punem problema, cum ar fi daca am castiga la loto. Ce am face cu banii.  Am auzit zeci de oameni care s-au pus in situatia asta si recunosc si eu personal am facut-o de cateva ori.  Toti, fara exceptie sustineau ca o mare parte din bani vor sa o doneze,  sa o dea cadou sau sa faca ceva caritabil.  Ia sa vedem, suna cunoscut?

„Ba, eu daca castig la loto iti cumpar un apartament in centrul capitalei si iti iau si un bemveu seria 7. Asculta la mine!”
„Daca as castiga la loto mi-as dori tare mult sa ajut copiii saraci care n-au posibilitati si care o duc rau”
” Daca as castiga la loto as sponsoriza pentru toti prietenii mei o excursie in jurul lumii”
” Eu daca as castiga as construi 3 spitale unde toti bolnavii ar putea sa vina gratis.. fara spagi.. ”

Si lista poate continua la nesfarsit.. si asta cand vorbim de ce am face cu banii nostri pentru altii, ca daca e sa intram ce ne-am cumpara noua, atunci s-ar putea sa nu ne ajunga 10 premii de la loto cu cate am vrea pentru noi.
Eu zic sa facem un exercitiu de proportie. Castigi la loto 2 mil de euro sa zicem. Dupa spusele tale, cel putin 500 de mii ii donezi. Sa zicem ca donezi doar 200 de mii, adica 10% din bani si cu banii aia iti alinti prietenii, familia, etc. – Acum exercitiul meu. Ai in portofel 200 de lei. De ce nu iei 10% din ei, adica 20 de lei sa cumperi o floare mamei tale sau sa platesti o masa in oras unui prieten? De ce avem impresia ca daca am avea multi bani, atunci am fi cei mai darnici si mai draguti, iar acum, cand ne invartim intre salariul minim si cel mediu, nu dam nici o guma orbit mocca? Daca acum, cand am putin, nu stiu sa impart din putinul meu, in mod sigur cand o sa am mult n-o sa dau nici cat dau acum. De ce? Pentru ca zgarcenia, avarismul, lacomia, toate astea nu dispar o data cu inmultirea banilor, ci mai degraba cresc si ele. Sau nu-i asa?

Ba, eu unu recunosc, daca am sa castig la loto.. pardon.. daca am sa joc la loto si printr-o minune am sa si castig, eu voua nu va dau nimic. Da absolut nimic! O sa-mi tin toti banii pentru mine si o sa ma sparg in figuri cu ei. N-o sa va mai bag in seama pentru ca o sa am prieteni din dorobanti cu bani multi, asa ca mine. Voua am sa va zic ca daca vreti bani sa munciti, ca nimeni nu se imbogateste peste noapte! in afara de mine, normal.. Eu recunosc ca asa as face..
Voi mai aveti iluzia ca o sa fiti Maica Teresa?

sursa imagine: http://faithcenter.files.wordpress.com


Program de sarbatori

S-o dau in spam?  Ma bate gandul la un articol de tip spam, de-ala tipic de Craciun cu familie, cu Mos Craciun, cu dorinte, si-asa mai departe. Promit sa scriu un articol de tipul ala pana la Craciun.
In 5 ore intru oficial in vacanta de iarna. Anul asta e misto ca e zapada, asa ca, poate prind niste ture bune cu sania. Pentru schi ma pastrez pentru februarie. Asa ca..
Cel mai probabil, marti am sa fiu in Suceava. Nu mi-am programat mai nimic pentru perioada dinainte de Craciun. As merge la patinoar de 2-3 ori, poate un twitmeet daca se va organiza, poate un sanius ceva.. asa ca in vacanta. Cu colinda probabil ca am sa merg, insa nu stiu cu cine inca. Invitatii vin din mai multe locuri. As merge cu colinda pana pe la un 12-1 apoi m-ar tenta un party ceva. De Craciun, normal, am sa merg la biserica. Intre Craciun si Anul Nou e posibila o excursie de-o zi la Iasi, apoi, de anul nou, mult asteptata excursie la Pojorita, unde ne vom da cu camerele de tractor de pe deal, unde vom face focul la soba, unde ne vom distra la maxim 3 zile aproape. Anul asta nu merg cu mascatii. :))
In tot timpul asta sper sa ma intalnesc cu cei mai multi dintre prietenii mei. O sa fie niste sarbatori tare faine anul asta.

PS:  Ba!  Pregatiti banii de rev ca ne asteapta omu de atata vreme.  :))

sursa imagine:  www.dreamstime.com


Eu am timp.

Imi amintesc reclama aia care spunea ceva de genul „exista o varsta la care ai timp si n-ai bani (aici arata un student)  si o varsta la care ai bani si n-ai timp” .   Ma intalnesc tot timpul cu oameni care au agende groase, pline de programari, oameni cu care daca vreau sa ma intalnesc trebuie sa-mi fac programare cu cateva zile inainte sa imi acorde maxim o ora maxim, intre doua intalniri de-ale lui.  Nu spun ca oamenii de genul asta nu sunt ocupati, si ca e doar o fatada, insa…

De cele mai multe ori, „n-am timp” asta e doar o iluzie, o parere care ne-am format-o si pe care ne place s-o credem.  Bineinteles ca oamenii sunt ocupati, au responsabilitati si am avut si eu perioade de genul ala.  Imi placea sa fiu ocupat, pana a inceput sa nu-mi mai placa. De ce? Simplu. Ajungem iar la vesnica tema de dezbatere.. prietenii si relatiile.    Nu mi-a mai placut sa fiu ocupat pentru ca pe cat de important ma facea sa ma simt toata imaginea asta de om ocupat, pe atat imi dadeam seama ca e nasol sa fii important, sa te crezi important.  Intr-o zi, mi-am luat agenda, mi-am taiat de pe ea toate programarile si am zis GATA.  Adio viata scrisa in agenda, mai lasam lucrurile sa se intample si de la sine,  mai invatam sa fim si spontani.  In momentul in care am renuntat la conceptia asta despre mine ca as fi ocupat, deodata n-am mai fost ocupat. Am inceput sa am timp de prieteni, de Dumnezeu, de scoala, de munca, de tot..

In momentul de fata studiez la 2 facultati si lucrez. Ma mai ocup si de blogul asta, dar nu-mi aduc aminte cand a fost ultima oara cand m-a sunat cineva sa iesim in oras si sa zic NU pentru ca n-am timp..

Eu am timp.