Tag Archives: ploaie

Nouă

Erai o fetiță desculță și te rugai într-un colt dintre un bloc și o casă parasită.
Afară era frig. Râdeai când te rugai și nu voiai nimic.
Erai fascinată de praful care îți trecea printre degetele de la picioare și te gâdila.
Îl întrebai pe Dumnezeu unde fug șoarecii când plouă?

În fiecare seară te așezai pe banca ta din parcul Carol, te întorceai cu fața spre cer și începeai.
Aveai câte un nume pentru fiecare steluță.  Le salutai pe rând, apoi vorbeai cu ele.
Dumnezeu stătea într-o parte și vă privea. Râdea și el de ce vorbeați, dar nu vă deranja.
Seara era a voastră. A voastră și lui Molcuț, un maidanez ca un schelet, cu care-ți împărțeai covrigul.

(…)

Într-o seară m-am așezat și eu pe banca ta.
Te-am găsit tremurând, cu mâinile ca gheața, râzând cu una din steluțe.  Marcela cred era.
Am încercat să te privesc, să vă-nțeleg povestea, însă..  am adormit.

Când m-am trezit, eram învelit cu cămașa ta.
Tu tremurai într-un colț al băncii, privindu-mă distrată.
–          Vă place ploaia domnule?  m-ai întrebat, cu un abur cald
N-am spus nimic. Te priveam înmărmurit și nu-nțelegeam nimic.

M-am ridicat și am plecat.  Cu cămașa ta peste geaca mea.
Ai rămas doar cu tricoul tău, pe colțul băncii, privindu-mă cum plec fără să zic nimic.
–          Diseara o să plouă! ai strigat în urma mea și mi-ai zâmbit naiv.
N-am spus nimic. Inexpresiv am continuat să merg spre.. nu știu ce

(…)

M-am întors la nouă fix.  Banca ta era goală.
Nici Molcuț nu mai era acolo.
Nici stele nu te mai căutau.
M-am așezat și-am adormit.

Când m-am trezit, ploua. Erai în fața mea și râdeai.
Când ai văzut că m-am trezit,  te-ai ridicat și-ai continuat:
–          A plouat seara asta domnule. Nu-i așa că a plouat frumos?
N-am spus nimic. M-am ridicat și am plecat.

După trei pași mărunți, m-am oprit.
Am simțit cum mâna ta rece se atinge de mâna mea caldă.

M-am uitat spre cer și le-am văzut.
Marcela, Ion, Hadașa, Stângul, Dreptul.. Vorbeau de noi

–          Credeți că va ploua și mâine seară domnule?

Reclame

Fasole

Anul ăsta e diferit. N-am spus multor oameni traditionalul şi lipsitul de sens „la mulţi ani”, iar cei mai mulţi m-au privit cu o oarecare reţinere bănuindu-mă de o ironie grosolană.  Pe de o parte e de înţeles. Să fii român şi să fii mândru de lucrul ăsta în acelaşi timp, presupune nişte kilograme de naivitate (asta ca să nu spun prostie). Nu vreau să scriu cele 1001 de motive pentru care nu sunt mândru să asociez numele meu cu al României,dar nici nu vreau să menţionez pe George Enescu, Brâncuşi şi Nadia Comăneci încercând un fals echilibru între bine şi rău.

Cu toate astea, sângele din vene nu prea poate fi schimbat şi nu pot decât să spun vorba aia din bătrâni: If you can’t avoid it, relax and enjoy it! Aşa că bucuraţi-vă de fasolele lui Oprescu şi de tancurile lui Blaga încercând să ignoraţi ploaia. Puneţi mâna dreaptă pe inima stângă şi cântaţi acompaniaţi de fanfarele militare – deşteaptă-te române. Dar cântaţi încet; e zi liberă azi şi lumea încă doarme.

La mulţi ani tovarăşi!


Prea multi.. prea mici…

furtunaDeja e plina blogosfera cu povesti despre „furtuna” de ieri. 225 de copaci rupti, stalpi de beton doborati, avioane fortate sa aterizeze, sosele blocate, masini distruse, o imagine care seamana cu „sfarsitul lumii” ca sa citez un comentariu privitor la furtuna. Acum, din astia 225 de copaci rupti, eu am vazut doar unul, n-am vazut nici un stalp de beton culcat, nici o masina distrusa, nici un „sfarsitul lumii”. Copacul rupt pe care l-am vazut, era uscat, la fel si zecile de crengi rupte.
Astea-s lucruri oarecum importante, pagube mari la prima vedere. Nu stiu daca e interesant sau normal faptul ca nimeni n-a numarat frunzele cazute, crengile rupte, geamurile sparte, oamenii care au fost udati de ploaie si acum sunt raciti, umbrelele distruse de vant, sau stiu eu.. alte lucruri afectate de ploaie, lucruri mici. Vedetele ploii sunt copacii si masinile…….. Umbrelele, frunzele, geamurile, chiar noi  suntem dispensabili, necunoscuti, neinteresanti, nu meritam sa aparem la stiri, in ziar sau pe bloguri… pentru ca noi suntem multimea..

(poza preluata de pe http://www.bloggingbeirut.com )