Tag Archives: plan

După un an, despre altul

Azi de dimineață mi-a scris un prieten.  Nu mai știu multă lume care ar numi prieten pe cineva cu care nu a mai avut o conversație de vreo 10 ani.  Însă eu am mulți prieteni.  N-am uitat de ei. O dată la ceva timp mă tot gândesc.. Oare ce-or mai face Marius și Ramona?  Cum o mai duc Alin și Natalie oare?  Dar Liviu și Cătălina, Paul și Oana, Andrei și Dana, Ionuț și Paula, Ovidiu și Ana, Ovidiu și Alina, Vasile, Marius, Ovidiu .. și așa mai departe. Mă gândesc la ei și gândul ăsta e ca o conversație. Vorbim în gând, ne urăm de bine și ne dăm întâlnire în alt gând, peste câteva luni.

Pentru ei ne-am întors; pentru că am confundat distanța cu timpul. Și tare mi-aș dori, acum că am rezolvat problema distanței, să găsim o soluție și la problema timpului.

Pe celălalt monitor e deschisă o prezentare la Anexa 1. Cred că ar fi bine să mă întorc la ea. 

În 2017 nu știu ce-o să se întâmple. Avem un plan pe termen scurt. După termenul scurt dăm loc minunilor. Pentru că până acum, minunile ne-au călăuzit mult mai bine decât excelurile mele. Și-atunci, poate e nevoie de puțină credință mai mult decât de alte planuri.

Nu știu cum va fi, dar om trăi și-om vedea.

Până atunci, ne întâlnim în alte gânduri…

Un an bun!

Anunțuri

Orasul Fart

Intr-o lume perfecta spontaneitatea ar lua intotdeauna locul unei agende fara pagini goale. O hotarare de ultim moment, un tren cu oameni care nu si-au planificat concediul cu 3 luni inainte, un Catalin care se urca in tico ala vechi cu planetara defecta si se porneste cu Gabi si Iulian la mare in miez de noapte sau un Dani care se hotaraste intr-un weekend sa faca autostopul din Danemarca pana in Romania – sunt imagini care ma fascineaza mai mult decat o excursie in Dubai sau in Egiptul de dinainte de revolutie. Cateodata uit cat de des m-am lasat dus de iresponsabilitatea spontaneitatii si i-am luat de aripa pe celalalt Ionut, pe Dana, pe Paula, pe Ovidiu sau pe cine-mi era mai aproape si am luat-o spre nicaieri hotarand destinatia abia dupa sosire.

Imprevizibilul e un lux nepermis; atat de nepermis pe cat de rara e fericirea. Agentiile de turism traiesc de pe urma oamenilor care-si platesc in rate fiecare secunda a vietii. Consilierii de familie recomanda o casnicie planificata. Poate de-asta problemele lovesc atat de tare – nu sunt si ele incluse in plan.

Americanii-s plictisitori. Orasul Fart nu-i amuzant.
Romanii sunt ceva mai vulgari. Ciorogarla e amuzant totusi.

Ne vedem in Vama. In alt weekend. Maine mergem la Suceava.


Era VDF

Și acum nu dintr-un exces de inspirație sau vreo idee măcar buna, ci mai mult dintr-un simț al datoriei față de mine însumi și față de cealălalt eu* care citește ceea ce scriu, trebuie  să fac un update al ultimelor evenimente. N-am făcut din blog și nici nu voi face (sper) un jurnal personal clasic unde voi scrie că am văzut-o pe Verginica și mi s-a facut pielea ca de găină sau că sunt într-o adânca depresie și nu mă înțelege nimeni în afară de prietenii mei virtuali, ci mai degrabă văd înșiruirea asta de evenimente, care nu are practic nici o legătura cu celalalt cititor, ca pe o interpretare generala a unor evenimente, ca pe o poveste unde accentul nu cade pe eveniment, ci pe modul de abordare și pe imaginea conclusivă.

Cei care aveti facebook și cei cu care țin legătura ceva mai des știți deja – căutările de job au luat pauză . M-am angajat bine, într-un loc unde am multe de învățat și unde sper și cred că voi face o treabă bună. Recunosc că am făcut un compromis acceptând un oarecare regres salarial, însă date fiind prioritățile de la cei 23 de ani ai mei, consider că accentul trebuie să cadă pe învățare, experiența și oportunism, mai mult decât pe fluturașul de salariu.

Deși n-am recunoscut-o în fața multor persoane, o fac public acum. Cred ca oportunitatea asta a venit direct de sus, pentru că, miercurea trecută eram pe punctul de a-mi face bagajul și de a pleca spre Suceava pe o perioada nedeterminată. Ceea ce n-am spus celor de aici e că erau șanse ca plecarea mea să fie definitivă chiar. Cu 15 minute înainte să plec la gara să-mi iau bilet, a sunat telefonul care m-a oprit în București pentru jobul ăsta.  Asta m-a încurajat mult și, cu riscul de a părea mistic, ciudat, necalculat și ilogic, recunosc m-am bucurat pentru că am simțit că, atunci când sunt pe cale să fac câte-o prostie, Dumnezeu mai trage frâna de mână și mă pune înapoi pe direcția bună.
Consider că toată perioada asta din septembrie și până acum a fost o experiența profesională utilă chiar dacă neplăcută (adică orice HR-ist consacrat ar trebui să simtă pe pielea lui ce înseamnă să îți cauți job, să fii intervievat, să îți creezi tot felul de strategii de angajare s.a.), și, deși am contract doar până în iulie, am toată încrederea că lucrurile vor merge din foarte bine în excelent,  iar experiența următoarelor 5 luni va fi cel puțin la fel de utilă și mult mai mișto decat cea a ultimei perioade; apoi cine știe, poate cele 5 luni se vor transforma în mai multe.

În final, vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au susținut în perioada asta**. Știu că am fost instabil, câteodată greu de suportat, însă faptul că am trecut cu bine peste tot timpul ăsta se datorează unui Dumnezeu extraordinar și unor oameni care au știut să extindă dincolo de obligații vorba de „și la bine și la rău”.
––-
* Într-o discuție despre tendințele schizoide cu niște prieteni, eu și DC susțineam că noi n-avem tendințe de genul ăsta, deși eram singurii din grup cu blog – dovada cea mai evidentă a existentei lor.

** Câteva nominalizări:
– familia –  mama, tata, frați – aici mai ales Ovidiu și Tibi – care vor trebui să mă suporte în continuare, dar evident nu-l omit nici pe Leo,
– o mică parte dintre prieteni – Cosmin, Marian, Cătălin, DC, Dan, Aura, Gabi C, Cristi A, Vale, Vali S, Vali B, Gabi M, Cristi A, Marius S, Adi G, Cornel, Ovidiu U, Adi T, Paul, Betuel, Marius B,  Alina A, Ovidiu C, Andrei G, Bogdan T, Felix, Marian P, Alina I, Bogdan I, Gabi G;  –  completare 1 -> ordinea numelor e oarecum random și lista nu-i nici pe departe completă. Motivul pentru care am scris câteva nume e că nu vreau să fie niște aprecieri generale aruncate în neant, ci vreau să-mi amintesc întotdeauna când citesc rândurile astea că am avut niște oameni extraordinari care mi-au ținut și de urât și de frumos și când am avut chef și când n-am avut, lucru care a contat enorm. 


Campania de vara 2011

Vacanţa de anul trecut a fost istorică pentru mine. N-aş fi dat-o nici pe 5 excursii in Caraibe. Poate pe vreo 3 în Hogwarts (înţelegeţi voi).  Nu ştiu dacă voi reuşi să concurez anul ăsta cu ce-a fost înainte, însă am să-mi dau toată silinţa.

Plimbările peste graniţă le păstrăm pentru luna octombrie, acum ne învârtim iarăşi prin metropolele româneşti. La 23:45 va fi primul eveniment al campaniei. Toţi prietenii ne vor conduce pe mine şi pe Cătălin spre acceleratul 1821 care va pleca din Bucureşti în direcţia Arad. Vom cânta pe peronul gării cântarea aia din harfele mici şi negre: „la revedere, ne vom vedea, ne vom vedea, la revedere… „.  După ce vom plânge, ne vom despărţi cu imaginea batistelor albe fluturând ca un simbol al supunerii în faţa lacrimilor ce vor curge şiroaie timp de ore întregi.

La Arad avem o misiune grea. În cazul în care eşuam în a salva copilăria lui Gabi, atunci va trebui să asistăm la judecata şi încarcerarea lui de la Biserica Rosie. Sentinţa va fi clară – O verigă la degetul inelar va fi simbolul condamnării lui pe viaţă la a fi deţinut de o fată frumoasă pe care va trebui s-o mituim straşnic pentru fiecare permisie cerută pentru Gabi.  Cel mai probabil vom eşua.  După ce ne vom îneca amarul în sarmale şi peşte la grătar, vom pleca spre Timişoara.

Nu ştiu ce vom face acolo. Probabil ne vom întâli cu Alina şi vom hrăni porumbeii din faţa catedralei. Lupta cea mai grea de acolo va fi cu civilizaţia.  Apucăturile noastre şi graba, amestecate cu sângele de moldovean din vene mă vor face să nu pot întelege civilizaţia Timişoarei.  Cătălin, fiind mai emancipat va rezista mai mult decât mine.  Luni dimineaţa drumurile mele şi ale lui Cătălin se vor despărţi. Eu voi pleca spre Cluj, el va încerca să facă faţa în continuare porumbeilor din faţa catedralei.

În Cluj va fi ca o reuniune a oştenilor lui Ştefan. Marius, Andrei şi Alex mă vor aştepta. Încă nu ştiu la ce să mă aştept de la ei, însă bănuiesc că pentru început vor fi nişte momente în care ne vom testa unii pe alţii.  Cred că ne vom lupta cu toate armele rămase pe câmpul de luptă, pentru că suntem moldoveni şi nu ştim ce-i aia diplomaţie. Sperăm să supravieţuiască măcar o parte din perne. Lupta va dura intre 2 şi 3 zile şi indiferent cine va câştiga, eu îmi voi continua expansiunea spre locul meu de mlaştină.

În Suceava va fi un timp mai ciudat. O parte din aliaţi vor fi plecaţi într-o campanie în Alpi, aşa că va trebui să fac faţă triburilor Paşcanilor şi Cazacilor de unul singur. Lupta cu Cazacii va fi în Voroneţ, iar dacă voi supravieţui, următoarea campanie va fi în Iaşi când mă voi lupta cu tribul Paşcanilor aliat cu ce a mai rămas din tribul Tumurugilor.  Tabăra va fi pregătita de aliatul meu Leo şi sperăm să putem face faţă.

După toate luptele astea, regele ne permite o permisie de 2 zile în Bucureşti, după care va trebui să-mi găsesc aliaţi pentru lupta cu flota Mării Neagre. ( Neagră, da?! ). E posibil ca primii doi aliaţi să fie Marius şi Alex, însă nu-i nimic stabilit.  După lunga campanie de vreo 3-4 zile din Vama Veche, ne vom retrage încetul cu încetul spre Bucureşti înapoi când vom fi aşteptaţi din nou pe peron pe fundalul aceloraşi batiste, de data asta îmbibate în lacrimi de bucurie şi dor, în uralele mulţimii in extaz, acompaniaţi de o a doua piesă din harfele mici şi negre, : „Eroii slavei vin acum acasa. Au biruit în marele necaz…”.


Za reforma

Se apropie campania electorala pentru reforma de la anul.  Nee. Nu vorbesc de politica. Vorbesc de campania electorala a ideilor si a planurilor aplicabile in 2010. Nu-i frumos sa lasam sa mearga totul de la sine. Trebuie si ceva planuri.

Intre 1-18 decembrie avem multa treaba si anume:

1. Review privitor la 2009 care va cuprinde:
a) investitiile facute
b) locurile vizitate
c) realizari si esecuri profesionale
d) realizari si esecuri personale
e) prieteni noi
f) bilantul financiar
g) evenimente la care am participat
h) lucruri pe care as fi putut sa le fac si nu le-am facut

2. Planificare pentru 2010:
a) planificare financiara
b) investitii pentru 2010
c) locuri de vizitat
d) lista cu evenimente la care vreau sa particip
e) calendar cu lucruri misto care vreau sa le fac
f) agenda

De ce toate astea? Pentru ca vreau sa invat din greseli, sa invat din experientele trecute, sa am o directie, sa nu simt ca trece viata pe langa mine si nu am realizat nimic. Anul 2009 a fost unul mult mai bun ca 2008 din cauza unui plan asemanator cu asta facut la finele lui 2008.
N-am sa ma tin de plan 100%, dar macar am un plan. Voi ce aveti? ;))


Copilul si durerea

Nu aseara. Aseara am adormit usor, cu toate ca atipisem vreo doua ore si la amiaza. Cred ca eram obosit. Cealalta seara. Stateam in pat.. adica pe saltea si ma uitam la pereti. Nu-i vedeam ca era intuneric.  Nu puteam adormi. Tuseam. Tuseam rau de tot.  Si, asa ca tot omul care n-are ce face, mi-am lasat mintea sa debiteze… 

O fi pneumonie? Parca niciodata n-am mai avut asa o tuse. (Simteam ca-mi scuip plamanii afara). Daca e pneumonie, atunci trebuie sa-mi iau concediu medical. Si ce fac cu trainingurile?  Ma internez in spital oare? Hm.. Sa ma duc la universitar? Am auzit ca-i nasol tare acolo, dar e Cosmin acolo si are el grija de mine. Nu spun nimanui daca ma internez. Nu-mi plac privirile alea dramatice. La ce bun sa-si faca lumea griji daca eu stiu ca am sa fiu bine? So daca afla? Oricum spaga nu dau. Deci nu dau spaga deloc! Sa vezi ce-i fac asistentei care imi cere spaga. Daca doctorul nu se ocupa de mine fac plangere la comisia medicilor. Eu mi-am facut datoria fata de ei. Imi platesc asigurarile. Statul nu si-a facut datoria fata de ei si nu-i vina mea. (ma incrunt)  Daca ma tin aia pana de sarbatori? S-o creada ei ca stau atat. Fug. Imi cumpar singur pastile, doar n-am sa stau 2 luni in spital…(imi revine zambetul) Ce comic.. N-am avut probleme cu sanatatea niciodata. Cand eram mic ma mai durea capul, dar am fost la sauna pana mi-a trecut. Am fost internat in spital o singura data cand am primit o minge drept in ochiul stang. Nu mai vedeam cu ochiul ala. Facuse hemoragie interna. N-a fost asa rau. Unde mi-e imunitatea? Anticorpii nu mai lupta? Nu merg in spital. Nu-mi plac spitalele…(o pauza .. ma apuca tusea iarasi..)   Oare au internet acolo? Cum am sa scriu pe blog? Poate au o sala de net ceva. Imi iau laptopul. Cine stie, poate gasesc o retea wireless ceva.  Totusi zic sa merg in Floreasca. Acolo sunt conditii ceva mai bune. Mi-e foame. Nu-s pretentios la mancare. Oare mancarea de acolo e suportabila? Am sa citesc. Mult. N-am sa ma plictisesc. Numai sa nu am in salon vreo baba cu chef de vorba. ..Am sa ascult muzica clasica.Nu doar clasica….Poate ascult si piesa aia .. Copilul si durerea.. refrenul ala .. Doamne Dumnezeuleee… da-i printesa inapoi .. pianul ala… armoniile.. viorile…. castelul… printesa .. copiii care canta… .. visez… un inger…

Si … am adormit..


Luminita de la capat

Tind sa imi fac griji pentru viitor. Viitorul apropiat, adica.. ma intreb cum o fi la anul?  E drept ca va fi marirea aia de salariu din ianuarie, insa, cu marirea TVAului, cu criza politica prin care trecem, cu euro la cotele astea, ma gandesc ca marirea asta de salariu se va  face prea putin simtita.

Oricum ar fi, cu marire de TVA sau fara, cu Euro la cote si mai mari, cu impozite marite, cu taxa mare la facultate, cu chirie mare, cu facturi , cu rate, cu creierul obosit de munca si invatat, este partea aia optimista din mine care imi garanteaza ca va fi bine. Din experienta de pana acum, am vazut ca oricat de neagra ar fi fost situatia, niciodata n-am ramas flamand, tot timpul am avut ceea ce mi-a trebuit, chiar si atunci cand practic ramaneam fara solutii, aparea ceva neprevazut care ma scotea din belea (Multumesc Doamne!).

Poate imi fac griji, e uman, insa sunt constient tot timpul ca oricat de nasoala s-ar face situatia, tot timpul va aparea luminita aia de la capat.