E a doua anul asta. Ionuţ a fost primul. Eu i-am spus că după episodul din aprilie n-o să ne mai vedem aşa des şi n-o să mai povestim chiar atât, dar n-a vrut să mă creadă. Recunosc că l-am văzut dându-şi interesul mai mult decât mine să păstrăm legătura şi să povestim, chiar după evenimentul din aprilie (deci recunosc că n-aveam dreptate când mă luam de el). S-a petrecut ceva ciudat în mine atunci. Deşi ştiam că din momentul ăla Ionut se va lasa de nebuniile care ne-au luminat copilăria, m-am bucurat pentru că l-am lăsat in grija celor mai bune mâini.
Acum se repetă povestea şi cu Ovidiu. Mâine seară pornesc spre Suceava pentru că vreau să-i spun în faţă ce simt vizavi de ceea ce vrea să facă. A uitat nopţile în care plecam de la el de la serviciu direct la şcoală, a uitat dansurile din jurul focului de la Voroneţ, a uitat de SS, a uitat cand ne cheltuiam alocaţiile pe napolitane economic şi seminte, a uitat meciurile de rugby, a uitat când a aruncat Vasile cu capacul de la cola în laptopul lui când a murit personajul principal din film, a uitat când Ionut şi-a promis că nu mai joacă rummy în viaţa lui cu noi că trişăm prea mult, a uitat când căutam să ne cumpărăm transporter 1 şi să-l tunăm… a uitat tot. Ultimele 3-4 revelioane petrecute împreună se pare că n-au făcut decât sa agraveze lucrurile. Avem răgaz până duminică să-l recuperam. Daca nu reuşim.. se duce şi el.
Ovidiuleee..nu te măritaa!!
LATER UPDATE: La party-ul de dinainte, Ovidiu ne-a convins prin interogatriul de vreo 3 ore la care l-am supus ca-i buna insuratoarea (pentru el). Deci Ovidiu a avut binecuvantarea mea si a baietilor.
PS: Surse apropiate lui Ionut (mai precis, Paula – adică nevasta) m-au convins sa îmi retrag cuvintele vizavi de Ionut lasându-se de prostiile din copilărie! Deci Ionut nu s-a lăsat de nimic! :))
Biscuim, Măria Ta! 