Tag Archives: ovidiu

Nebuniile isi au vremea lor

Priveam la el oarecum trist. Îmi povestea cu atâta entuziasm cum colegul lui de clasa din liceu îi lipise pe fusta directoarei o bucăţică de scotch (nu băutura ba! – banda ).
El fusese cuminte. Doar observa cum îşi puneau alţii fundul la bătaie pentru o clipă de distracţie. Ştiţi, genul ăla de oameni care vad acţiune doar la TV şi care învaţă glumele din cărţi de bancuri, pentru ca viaţa lor a fost atât de liniştită, încât nu-i aproape nimic de povestit. A învăţat bine, a râs la glumele altora, a mai luat şi el câte un 2, că doar nu era nici el perfect, l-a mai prins şi pe el copiind sau fără temă scrisă, însă cam astea erau singurele lui momente de rebeliune şi nebunie şi nici măcar nu erau intenţionate.

M-a sunat într-o zi mama supărată să-mi spună că Leo şi cu Alex, prietenul lui, au intrat în curtea unui vecin şi i-au scos un strat de ceapă, sau ceva de genul. N-au furat nimic, evident, ci doar de dragul distracţiei. N-am râs ca să nu par ca sfidez situaţia, însă pe cât de dezaprobator a trebuit să fiu faţă de comportamentul lui, pe atât parcă m-am bucurat că face nebuniile copilariei în afara unui monitor şi a unei tastaturi. Dacă nu merge acum la furat cules cireşe , dacă nu se caţără acum prin copacii vecinilor şi dacă nu intra acum pe geam în şcoală, daca nu  face câte-o nebunie din când în când, ce-o să-şi amintească el din copilăria lui? Că a trecut War Craftul sau ca a luat un Foarte Bine la citire?  -( Leo, când vei citi asta, să nu înţelegi că sunt de acord cu comportamentul tău!! N-ai voie să scoţi straturile vecinilor, chiar dacă e amuzant!).

Vremea trece şi m-am trezit cu facultatea aproape terminată, cu serviciu, cu nevastă şi copii şi acum cuvântul de bază trebuie să fie responsabilitatea.  Ei bine, privesc în urmă şi nu regret nebuniile pe care le-am făcut ci dimpotriva, mi se par cele mai mari realizări ale acelei perioade.  Nici n-aveţi idee ce satisfacţie am când îi aud pe alţii povestind de prostiile pe care le făceam eu cu Ovidiu şi Ionuţ în şcoala.  Au meritat toate bătăile mâncate, vizitele la direcţiune, preavizele de exmatriculare, nenumărate note de 2, punctele scăzute la purtare şi orice ne-a mai costat atunci.  Am avut copilăria noastră şi acum nu mă hrănesc cu curajul pe care l-au avut alţii cândva.  A fost vremea nebuniilor şi am profitat din plin de ea.

Reclame

O ruleta

Îmi amintesc sâmbăta aia când am fost acasă şi am văzut câta treabă am.  N-am vrut să lucrez singur şi l-am sunat pe Marius.  Avea şi el treabă, dar a renunţat la el pentru mine.  N-a fost prima dată.  Într-o zi m-a sunat el şi m-a rugat să-l ajut la ceva. Aveam treabă, dar n-am renunţat la mine pentru el.

Îmi amintesc când am rămas fără bani şi l-am sunat pe Tibi, evident, să-mi împrumute vreo 200 de lei.  Mi-a spus că doar 200 mai are, însa mi-i dă dacă am nevoie.  Mi i-a dat pe toţi şi el a ramas fără.

Eram în oraş, fără treabă. L-am sunat pe Ovidiu L să ieşim la un suc.  Mi-a spus că are treabă, dar i-am spus că vreau să vorbim. În 10 minute era în oraş, lăsând treburile neterminate acasa; pentru mine.

Eram puţin deprimat din cauza unei situaţii.  Voiam să vorbesc cu cineva. Am căutat-o pe Delia deşi ştiam că şi ea era praf. A renunţat la supărarea ei să mă asculte pe mine şi să-mi spună 2 vorbe bune.

Era 11 noaptea şi voiam să mă plimb. L-am sunat pe Ionuţ. Dormea.  S-a trezit şi a stat cu mine până la 3 dimineaţa. A doua zi mergea la munca de la 7.

Era sâmbătă şi până seara trebuia sa termin nuntologul. Aveam nevoie de o fată pentru filmare. Am sunat-o pe Dana. Era la serviciu. S-a învoit şi a venit să mă ajute.  Dupa ce am terminat filmările şi a trebuit să merg să fac editarile, Dana ştiind că-s rupt de somn mi-a scris mesaje tot la jumatate de oră să vadă cum merge treaba. M-a ţinut treaz până a fost sigură că am terminat proiectul.

Aveam nevoie de un sfat. M-am dus la Ovidiu C la serviciu.  Învăţa că avea examen următoarea zi.  A închis cărţile şi a vorbit cu mine; până la 5 dimineata.  Nici nu l-am întrebat ce a facut la examenul ăla.

Ştiu, sunt un prieten groaznic şi da ştiu, am nişte prieteni extraordinari.  Însă, cum poate dovedi cineva mai mult încrederea şi prietenia daca nu renunţând la el pentru tine?  Eu aşa îmi măsor prietenii.

Thank you guys 🙂


Ovidiuleee.. nu te marita!!

E a doua anul asta.  Ionuţ a fost primul.  Eu i-am spus că după episodul din aprilie n-o să ne mai vedem aşa des şi n-o să mai povestim chiar atât, dar n-a vrut să mă creadă.  Recunosc că l-am văzut dându-şi interesul mai mult decât mine să păstrăm legătura şi să povestim, chiar după evenimentul din aprilie (deci recunosc că n-aveam dreptate când mă luam de el).  S-a petrecut ceva ciudat în mine atunci.  Deşi ştiam că din momentul ăla Ionut se va lasa de nebuniile care ne-au luminat copilăria, m-am bucurat pentru că l-am lăsat in grija celor mai bune mâini.

Acum se repetă povestea şi cu Ovidiu.  Mâine seară pornesc spre Suceava pentru că vreau să-i spun în faţă ce simt vizavi de ceea ce vrea să facă.  A uitat nopţile în care plecam de la el de la serviciu direct la şcoală, a uitat dansurile din jurul focului de la Voroneţ, a uitat de SS, a uitat cand ne cheltuiam alocaţiile pe napolitane economic şi seminte,  a uitat meciurile de rugby, a uitat când a aruncat Vasile cu capacul de la cola în laptopul lui când a murit personajul principal din film,  a uitat când Ionut şi-a promis că nu mai joacă rummy în viaţa lui cu noi că trişăm prea mult, a uitat când căutam să ne cumpărăm transporter 1 şi să-l tunăm… a uitat tot. Ultimele 3-4 revelioane petrecute împreună se pare că n-au făcut decât sa agraveze lucrurile.  Avem răgaz până duminică să-l recuperam. Daca nu reuşim.. se duce şi el.

Ovidiuleee..nu te măritaa!!

LATER UPDATE:  La party-ul de dinainte, Ovidiu ne-a convins prin interogatriul de vreo 3 ore la care l-am supus ca-i buna insuratoarea (pentru el).  Deci Ovidiu a avut binecuvantarea mea si a baietilor.

PS:  Surse apropiate lui Ionut (mai precis, Paula – adică nevasta) m-au convins sa  îmi retrag cuvintele vizavi de Ionut lasându-se de prostiile din copilărie!  Deci Ionut nu s-a lăsat de nimic! :))


Vacanta din planul 3

E oficial. Astazi la ora 16:15 fix imi incep concediul.

Nici anul asta nu merg in Dubai pentru ca am auzit ca acolo n-ai voie cu pantaloni scurti si nici in Bora Bora nu merg pentru ca pe avion incolo da orez de mancare si nu-s fan. Si pentru ca planurile 1 si 2 au sarit din schema, apelez la planul 3.

Ovidiu e in tara vara asta si bineinteles ca imi fac vacanta in mare parte cu el. Daca inainte o abuream cateva ore in fiecare zi, de cand el a ales calea jazzului ( student in Viena la cons) si eu calea cea dreapta (student la drept in capitala) abia apucam sa ne vedem o data in an.    In fine, gata cu telenovelele.

Ovidiu a ajuns azi dimineata in Bucuresti. Stam pe aici sa ne cheltuim banii, nu stiu cat, apoi de aici mergem sa facem turism rural la Iulica la ferma.  Dupa ce stam acolo si calarim tauri, facem baie in iazul de la ferma, mulgem vaci, dam la coasa, ne trezim la 6 in fiecare zi, inlocuim apa cu pepenii, mancam mancare adevarata si iesim pe faleza cu tractorul si combina, pornim incet spre tara de mlastina.  In Suceava nu stiu exact ce vom face. Probabil vreo 2 zile stam la studio la Daniel si cantam pana ne curge sange din nas. De la studio, ne pregatim sa facem cateva zile la Voronet cu gasca.  Dupa ce ne intoxicam cateva zile cu mici, ne dam cu pe cablu, facem un paintball, si bineinteles baie in piscina vecinilor, ne intoarcem si ca sa ne revenim, dormim o zi pe canapelele din mall. Bineinteles ca imi voi face timp pentru o excursie cu tico in falticeni cu Marius sa mancam covrigi cu cola si sa clanxonam fete oamenii care nu traverseaza pe trecere.  Cateva zile am sa-mi rezerv pentru a o petrece cu prietenii din Elvetia care vin la noi in perioada aia.  Vom merge cu ei la niste orfelinate, probabil in niste zone afectate din inundatii, insa asta nu inseamna ca n-o sa ne distram si cu ei.  Apoi, in ultima parte a concediului astept sa vina in Suceava Cornel, Dani, Matei si Cosmin probabil.  Dupa ce ii duc sa se inchine la broaste moaste, ca vor si ei sa vada cum arata manastirile de pe aici, merg si cu ei la principala atractie turistica din Suceava – Iulius Mall, apoi, dupa ce ne terminam toti banii, pornim usurel inapoi spre capitala.  Pentru ca vom fi cu masina, pobabil vom mai face cateva popasuri pe drum sa mai vedem si noi marile metropole gen Barlad.

Cam asa arata urmatoarele 2 saptamani la mine si bineinteles, daca va aflati prin Galati in urmatoarele 3-4 zile, sau in Suceava in urmatoarele restul de zile si vreti sa discutam despre incalizirea globala si despre pacea in lume puteti sa ma sunati pe aceleasi numere de telefon pe care le am de cand eram mic.

PS:  daca vreti sa ma enervati, puteti sa-mi spuneti si anul asta, de fiecare data cand ne vedem ca-s gras ca m-am maturizat.


De ce suntem niste lipitori

Povesteam cu Ovidiu, unul din cei 2 prieteni din Suceava cu care inca mai tin legatura (trist, daca ma gandesc ca acum 2 ani jumatate tineam legatura cu vreo 50 pe putin ).  Ii ziceam ca renunt la un examen ca sa pot ajuta un prieten la ceva.  Intrebarea lui Ovidiu, evident, a fost daca acel prieten ar face acelasi lucru pentru mine.  Raspunsul a fost clar – NU.

Acum, noi ne impartim cunostiintele oarecum pe categorii.  Stim ca Marius e ala cu computerele, ca Andrei are masina, ca Mihai e ala care iese cu tine in oras la orice ora, ca Ioana te asculta si are intotdeauna un sfat bun, ca  Irinel te poate imprumuta cu bani si-asa mai departe.  Tendinta e sa facem cel mai bun prieten pe Andrei daca suntem plimbareti, pe Mihai daca nu suportam singuratatea, pe Ioana daca ne place sa ne plagem sa vorbim mult despre noi, sau pe Irinel daca suntem niste profitori cu bani putini.  Pe Marius nu ni-l facem prieten pentru ca de el avem nevoie cel mai rar.

Ce mi se pare mie aiurea e ca tindem sa avem pretentii de la niste oameni care n-au nici o datorie fata de noi.

E atitudinea aia clasica in care ii ceri ajutorul cuiva, ajutorul iti este oferit, tu multumesti si pentru ca ai multumit asta te face prieten cu respectivul si daca ti-e prieten e obligat ca si maine sa te ajute, eventual cu un favor si mai mare si bineinteles, tot gratuit. Si favorurile pe care le ceri devin din ce in ce mai mari pana cand ala de langa tine se prinde ca el doar ofera si nu primeste nimic in schimb si iti da cu flit. Atunci imediat te simti dezamagit ca te-a tradat prietenul cel mai bun si bineinteles ca te duci la Ioana sa te plangi.  Problema e cand tot timpul astepti sa primesti si niciodata nu esti gata sa oferi ceva in schimb.

In general nu cer niciodata un favor celui pe care nu l-am ajutat cu nimic si niciodata nu mai cer a doua oara un favor persoanei respective daca ma refuza prima oara; dar pentru ca sunt fraier, eu s-ar putea sa-l mai ajut pe el de 2-3 ori pana ma prind ca-i lipitoare ( fara intentii rele, evident).

Pana la urma toti suntem niste lipitori parazite care am suge si ultima picatura de sange din cel de langa noi, numai sa ne facem noi burtile mari si cozile bronzate.