Tag Archives: organizare

Dreptul la proprietate

Discutam saptamana trecuta cu Ruben despre simtul proprietatii.

Pana nu demult aveam cutiuta cu monede la comun.  Pentru ca in general sunt destul de calculat (calculat am zis, nu zgarcit! ) nu suportam ideea ca asupra banilor aia care erau si ai mei nu aveam control deplin.   Cred ca e si vorba de tendinta aia de independenta absoluta.  Pana si cand ne-am cumparat fiarele cu care facem zile fripte vecinilor de jos, am zis ca eu cumpar gantere si ei 3 cumpara banca si haltera.   Abia reusesc  sa ma impac cu ideea ca mananc din aceeasi oala cu Ruben si nu din cauza lui, ci din cauza mea pentru ca vreau sa stiu ca ce-i al meu e al meu.

Ruben are dreptate cand imi spune ca.. dupa ce am sa fiu la casa mea ce-am sa fac?  Acolo nu prea mai exista ideea de „al meu”.  Nu stiu ce-am sa fac, dar deocamdata vreau sa stiu ca am control deplin asupra lucrurilor mele.

Ma intreb daca ar trebui sa incep sa invat ce-i ala ciorap comun.   Mi-e incomod.

PS: a nu se confunda simtul proprietatii cu posesivitate sau egoism pentru ca sunt lucruri diferite


Eu am timp.

Imi amintesc reclama aia care spunea ceva de genul „exista o varsta la care ai timp si n-ai bani (aici arata un student)  si o varsta la care ai bani si n-ai timp” .   Ma intalnesc tot timpul cu oameni care au agende groase, pline de programari, oameni cu care daca vreau sa ma intalnesc trebuie sa-mi fac programare cu cateva zile inainte sa imi acorde maxim o ora maxim, intre doua intalniri de-ale lui.  Nu spun ca oamenii de genul asta nu sunt ocupati, si ca e doar o fatada, insa…

De cele mai multe ori, „n-am timp” asta e doar o iluzie, o parere care ne-am format-o si pe care ne place s-o credem.  Bineinteles ca oamenii sunt ocupati, au responsabilitati si am avut si eu perioade de genul ala.  Imi placea sa fiu ocupat, pana a inceput sa nu-mi mai placa. De ce? Simplu. Ajungem iar la vesnica tema de dezbatere.. prietenii si relatiile.    Nu mi-a mai placut sa fiu ocupat pentru ca pe cat de important ma facea sa ma simt toata imaginea asta de om ocupat, pe atat imi dadeam seama ca e nasol sa fii important, sa te crezi important.  Intr-o zi, mi-am luat agenda, mi-am taiat de pe ea toate programarile si am zis GATA.  Adio viata scrisa in agenda, mai lasam lucrurile sa se intample si de la sine,  mai invatam sa fim si spontani.  In momentul in care am renuntat la conceptia asta despre mine ca as fi ocupat, deodata n-am mai fost ocupat. Am inceput sa am timp de prieteni, de Dumnezeu, de scoala, de munca, de tot..

In momentul de fata studiez la 2 facultati si lucrez. Ma mai ocup si de blogul asta, dar nu-mi aduc aminte cand a fost ultima oara cand m-a sunat cineva sa iesim in oras si sa zic NU pentru ca n-am timp..

Eu am timp.