Tag Archives: optimism

Grație

Există un moment când o cafea nu mai e în stare să se lupte cu un om sleit de putere. Ală e momentul în care îți dai seama că genul ăla de oboseală n-are remediu fizic.

Există un moment când vrei cu disperare ceva ce nu-ți permiți. Începi să răscolești, să cauți, să-ți dai toate lucrurile peste cap pentru a face minunea să se întâmple. La final, obosit de atât efort îți dai seama că nu-l mai vrei. Rămâne să te mulțumești cu-a mai rămas, cu dezordinea.

Există un moment când ai nevoie de cineva. Începi să alergi confuz de la un om la altul, însă sfârșești realizând că acel cineva erai tu; doar că te-ai pierdut.

Există un moment când crezi că ai descoperit fericirea. Te oprești o clipă pentru a o savura, dar nu mai e acolo.

Există un moment când te pui timid pe genunchi să faci o rugăciune. Privești cu frică în oglinda cu momente eșuate și-i dai rușinat nota de plată lui Dumnezeu.

Există un moment când nu mai ai nevoie de cafea pentru că nu mai ești obosit, un moment în care devii brusc încrezător și în loc să ai nevoie de cineva, devii tu acel cineva pentru altcineva. Există un moment când fericirea durează mai mult de o clipă.

E momentul când nota de plată a fost achitată. Te uiți din nou timid către Dumnezeu și în loc să-L vezi supărat și resemnat ca un părinte care plătește amenzile unui copil rebel, Îl găsești mulțumit, grațios, cu o privire care-ți dă încredere. A făcut El cinste și de data asta.


Cârpe Diem

Nu-i o idee interesantă, deși multă lume crede că-i interesant ca pe 1 ianuarie să scrii despre cât de nașpa a fost în 2011 și despre planurile mărețe din 2012. Sunt niște articole clișeu, neinteresante, exact ca ăsta pe care-l voi scrie eu acum. Însă nu mă mai chinui să fiu original, să fiu băiatul ăla care scrie măreț despre lucrurile mărunte ci am să scriu lejer și cel mai probabil voi fi plictisitor, așa că, dacă aveți o carte deschisă lângă laptop, cititul ei ar fi o opțiune mai bună. Dacă totuși veți citi ce scriu din compasiune pentru mine, să nu mă simt ca și cum aș vorbi singur sau din respect pentru mouseul care a fost solicitat la un efort când a clickuit linkul către blog, here we go..

Nu pot spune că anul 2011 a fost un eșec total și nici nu pot susține că a fost un an tare bun. La finalul lui 2010 îmi făcusem un sistem personal de evaluare pe mai multe domenii unde mi-am scris tot felul de realizări și eșecuri. Ei bine, anul ăsta am decis să nu mai completez nimic pentru că ar fi fost cumva deprimant. Am stat 4 luni pe dreapta, fără serviciu, lucru care m-a destabilizat din aproape toate punctele de vedere. Pe de altă parte, în 2011 am avut cei mai faini prieteni și pot spune că în toată trăirea mea pribeagă pe pământul ăsta plin de oameni triști și singuri, nu m-am simțit singur aproape deloc, ci întotdeauna telefonul a sunat pentru că plictiseala in 2 e întotdeauna mai interesantă. Chiar dacă activitățile au fost puține, locurile vizitate au fost și mai puține, o cola băută în mall, un whist în miez de noapte sau o poveste random spusă la un colț de bloc sau într-o căsuța de mesănger au fost fix genul de lucruri care au făcut să treacă zilele frumos.

Acum aș fi tentat să spun că tot anul am fost varză, gras, antisocial, trist, lipsit de energie, fără inițiativa, iresponsabil, egoist, instabil, n-am realizat nici un sfert din câte mi-am propus și poate aș avea dreptate. Voi continua totuși în același spirit de iresponsabilitate și nu-mi voi face nici un plan pentru anul ăsta. Voi merge unde duce drumul și voi încerca să mă bucur de drum, afișând însă aceeași față tristă de om inabordabil și serios. Ce știți voi ce-i in inima mea ?- asta dacă am inimă.
Oricum știu ce-o sa fie și în 2012 – o să mă angajez, o să termin și a doua facultate, o să mă mai îndrăgostesc de 3-4 ori, ca în fiecare an de altfel, o să mă mai mut de vreo 2 ori, o să-mi mai plătesc din datoriile vechi, însă bineînțeles că-mi voi face și altele noi, probabil voi începe din nou școala de șoferi, că tare-mi place să fiu elev, voi merge de vreo 2-3 ori prin Suceava, voi merge la vreo 4-5 nunți – la toate neînsoțit și disponibil ( :)) ) voi spune că mă voi îmbăta măcar o dată, că-mi voi face un tatuaj și că mă voi apuca de box și sală, însă bineînțeles că nu voi face nici una din astea și probabil voi termina anul tot în Piața Constituției încercând să-mi dau seama ce poate fi așa interesant la niște petarde care pocnesc în aer. În 2012, daca nu va veni sfașitul lumii, sigur voi spune că din 2013 mă voi face băiat serios, însă până atunci tot anul ăsta va fi anul CÂRPE DIEM. Așa că, dacă până acum m-am tot gândit la viitor și l-am planificat în toate felurile, anul ăsta voi trăi viitorul și atât. Viața-i scurtă și puturoasă, însă dacă putem face flăcări din beșini, aduceți brichetele!

PS: la mulț ani tudorica!


Despre bani si oameni

Că Mihai mănancă la prânz un T-bone la restaurant Aquarium, iar George se aşează pe marginea unei borduri şi mănâncă dintr-un borcan de zacuscă, în ochii mei nu face diferenţă tare mare. Mâncarea are gust diferit doar în momentul în care mănânci. După ce trec alea 10 minute, trece şi plăcerea aia de moment şi eşti exact ca înainte, iar cei doi ajung la acelaşi nivel.  Că Mihai merge la serviciu cu  SLK, iar George vine cu un tramvai veşnic în întârziere, în ochii mei nu face mare diferenţă. Confortul e diferit doar în momentul ăla când eşti pe drum.  După ce ajung la destinatie, sunt amândoi la fel.  Că Mihai merge în vacanţă în Tunisia şi se cazează la un hotel de cinci stele, iar George îşi permite doar un bilet la ştrand în Crângaşi, în ochii mei nu face mare diferenţă.  Apa nu e mai udă în Tunisia, iar patul în care dormi la 5 stele nu te face să visezi mai frumos decât patul din dormitorul de acasă.

Lucrurile astea nu fac diferenţă.

Când  Mihai acceptă să ne plimbăm pe jos şi e în stare să-şi lase maşina parcată în faţa blocului, atunci Mihai e cineva. Cand George primeşte dimineaţa borcanul cu zacuscă şi mulţumeşte recunoscător pentru el, în loc să comenteze că nu-i ajunge, atunci George e cineva.   Când Mihai ma invită la el acasă şi  în loc să-mi citească cartea tehnică a sistemului de supraveghere video pe care şi l-a montat recent sau a căzii cu jacuzii de 12000 de euro, se aşează să vorbească cu mine, atunci Mihai e cineva.  Când George în loc să mi se plângă că după ce a plătit ratele la bancă a mai ramas cu 50 de lei cu care trebuie să se descurce 2 săptămâni, alege să-mi amintească ce nebunii mai făceam când eram mici, atunci George e cineva.

La ce folos să ai ceva daca nu eşti în stare să fii cineva?

PS: numele sunt fictive


Sonata Lunii

Şi când mă gândesc că de fapt nu s-a schimbat nimic. E aceeaşi zi de luni, acelaşi drum spre serviciu, aceiaşi oameni din metrou, acelaşi ceas de la pontaj care indica aceeaşi ora.  Sunt aceleaşi parole la computer, aceleaşi taskuri de facut in fiecare zi. E un fond total neschimbat, o rutină ce pare infinită.

Nu ştiu de ce, dar rutina de astăzi mi se pare altfel. M-am trezit cu o linişte pe care n-am mai simţit-o de multă vreme. Parcă au disparut toate problemele, a fugit orice urmă de stres şi a ramas o liniste care-mi aduce aminte de Sonata Lunii a lui Beethoven.  Am fost instabil o bună perioada de vreme.  Incep să mă echilibrez.

A fost un weekend frumos.  Va fi o săptamână liniştită.


O veste buna

Voiam sa scriu despre nenea de ieri care povestea oarecum dezamagit ca i-au taiat patronii de la firma lui 1/3 din salariu, dar care totusi isi pastra o oarecare multumire pentru ca inca are un serviciu.  Ramasese singurul din echipa lui care nu fusese dat afara.   E un caz clasic in care singura multumire e ca se putea si mai rau.  Ma gandeam azi ca parca numai lucruri urate se intampla in jur.  In toate difuzoarele se aud numai vesti de genul – scumpiri, disponibilizari, reduceri salariale, sinucideri, crime, catastrofe naturale, atentate, etc. M-am cam saturat.

Am o idee de un mic proiect.  Un blog nou, insa unul diferit. Un blog care in mod sigur n-ar atrage mii de vizite pentru ca ar fi un blog din care ar lipsi complet senzationalul.  Ma gandeam, cum ar arata un blog in care sa fie selectate si promovate doar lucrurile bune care se intampla?  Asa mi-as dori sa pot citi zilnic un blog in care sa fie stiri de genul – ieri 10 persoane si-au gasit serviciu, astazi un barbat a dus un buchet de flori sotiei lui, copilul vecinei mele s-a nascut fara probleme si sanatos.

Stiu, suna banal, suna ireal, insa m-am saturat sa respir jegul promovat de dejectiile de la ora 5, de ghena aia numit -ziar –   si nu mai vreau sa stiu fiecare topor infipt in capul vreunei babe in nu stiu ce sat.

Vreau sa ma bucur pentru altii. Vreau sa se bucure altii pentru mine. Vreau o veste buna.

PS:  desi e ora 11:30, astazi n-am gasit nimic in presa despre vreo scumpire sau despre vreo noua taxa.   (daca voi ati gasit, nu vreau sa stiu! )


De exemplu, azi.. ?

De exemplu, azi am al doilea examen. Tot de exemplu azi, daca adun toate orele dormite in ultimele 4 nopti cred ca se fac undeva la maxim 10 ore. De exemplu, azi am baut jumatate de pahar de cafea, eu care nici macar nu fumez.. dapoi cafea..  De exemplu, azi e iarna si e frumos afara.  De exemplu, azi vreau sa-mi fac treaba mai bine decat de obicei la serviciu. De exemplu, azi vreau sa socializez mai bine decat de obicei cu prietenii. De exemplu, azi sunt optimist. Tot de exemplu, azi vreau sa fiu fericit. De exemplu, azi e diferit. De exemplu, azi pot spune ca sunt fericit!  De exemplu, azi e prea fain si sper sa treaca pe cat se poate de lent ziua. De exemplu, azi multumesc lui Dumnezeu pentru azi! De exemplu azi.. azi vreau sa traiesc!

Voi?