Tag Archives: operatie

O sacosa in dar

Nu mai e nici măcar amuzant să tot primeşti mailuri şi massuri cu copii bolnavi de cancer care au semnat tot felul de înţelegeri cu Yahoo şi AOL.  Astea au venit odată cu messengerul aşa cum au venit gândacii de colorado odată cu cartofii.  Ce-i urât în toate mesajele astea nu-i deranjul creat, ci faptul că mai degrabă creează o atitudine de respingere şi faţă de cazurile reale de genul ăsta, omorând sensibilitatea oamenilor, gravitatea situaţiilor fiind mascată de ridicolul mod de promovare al mesajului.

Bianca n-are contract nici cu AOL şi nici cu Yahoo.  Ea are 5 luni şi i s-a descoperit o tumoră la coloana vertebrală.  Şansa ei de a merge se măsoară în bani – aproximativ 54.000 de euro.
Mădălina a iniţiat un proiect prin care ajută copiii bolnavi – proiectul „O sacoşă în dar”.  Ea a confecţionat şi confecţionează nişte sacoşe foarte drăguţe pe care le vinde, iar banii pe care-i primeşte pe ele merg mai departe către Bianca.  Preţul unei sacoşe este de 15 lei şi şi-ar merita banii din plin chiar dacă n-ar avea un scop caritabil.
Scopul articolului nu e de a crea un mesaj care sa fie dat mai departe pe toate sursele posibile la toţi prietenii şi toată lista de messenger, facebook şi twitter ci de a va provoca pe voi, cititorii mei sa contribuiţi practic la acest proiect.  Vorbim prea mult şi facem prea puţin.  15 lei e o suma infimă.

puteti da comandă la osacosaindar [at ]gmail.com ( când scrieți mailul nu puneți [at], ci puneti @ – aici l-am scris asa pentru spam protection)

detalii gasiti pe:  http://biancasimu.cabanova.com şi pe http://facebook.com/osacosaindar
Dacă vă e mai comod puteţi lua legatura direct  şi cu mine pentru a cumpăra.

Later updatePe 17 februarie de la orele 23:00, în TRIBUTE,  Bodo si prietenii vor canta pentru Bianca! Toţi banii stranşi vor merge direct către contul Biancăi.   Bilete puteţi lua direct de la intrare.

Reclame

Moralistul

La ora de desen. Ca de obicei, jumatate de clasa ne-am uitat pensoanele acasa. Profa, de treaba ea in felul ei, insa mai crizata de fel,  incepe sa ne ridice pe fiecare in picioare sa ne spunem minciunile, ca de ce ne-am uitat pensoanele acasa.  Il ridica pe un coleg de-al meu, zice el o poveste acolo, la care profa „Da bine ma, dar daca mama ta ar trebui sa faca o operatie, si dupa ce o taie doctorul, sa isi dea seama ca si-a uitat jumatate din ustensile acasa, ha? Cum ar fi?”  Baiatul, s-a facut rosu la fata, si-a luat ghiozdanul si a iesit plangand din clasa.    Profesoara nedumerita, intreaba clasa ce-i cu el, la care un coleg ii spune – „Stiti, mama lui chiar a murit in urma unei operatii nereusite”.  Ala a fost momentul in care am inceput sa-mi dau seama cat de mult conteaza sa-ti cantaresti bine cuvintele si cat de usor poti rani pe cineva doar „din greseala”.

De atunci, am renuntat sa mai arunc cu pietre in oamenii nervosi, in cei suparati, in oamenii tacuti sau cei distanti.  Niciodata nu poti sti 100% ce se ascunde in spatele unei atitudini si cand o faci pe moralistul risti s-o dai in bara urat de tot.     In loc sa te chinui sa schimbi omul, mai bine ai incerca sa-l intelegi prima data.  Sau nu?