Tag Archives: nunta

Exercitiu

Ei tot cad unul câte unul și când mă aștept mai puțin atunci primesc o amenda pusă într-un plic alb, însoțită de un zâmbet nepământenesc care parcă cere un fel de aprobare. La confirmare, când mă întreabă câte locuri, răspund ca de obicei, cu un aer de Charlie Sheen, că singurătatea înseamnă de fapt libertate.

Un nou exercițiu de indisponibilitate, imbrăcat într-o cămașă albă cu papion negru. Un loc de băiat deștept la o masă cu fete frumoase.

Weekendul ăsta mi-am propus să ajung în Suceava. Dacă vreți să-mi ziceți bună ziua, probabil voi fi sâmbătă seara la Speranța și duminică dimineață la Școala biblică.

Reclame

Ovidiuleee.. nu te marita!!

E a doua anul asta.  Ionuţ a fost primul.  Eu i-am spus că după episodul din aprilie n-o să ne mai vedem aşa des şi n-o să mai povestim chiar atât, dar n-a vrut să mă creadă.  Recunosc că l-am văzut dându-şi interesul mai mult decât mine să păstrăm legătura şi să povestim, chiar după evenimentul din aprilie (deci recunosc că n-aveam dreptate când mă luam de el).  S-a petrecut ceva ciudat în mine atunci.  Deşi ştiam că din momentul ăla Ionut se va lasa de nebuniile care ne-au luminat copilăria, m-am bucurat pentru că l-am lăsat in grija celor mai bune mâini.

Acum se repetă povestea şi cu Ovidiu.  Mâine seară pornesc spre Suceava pentru că vreau să-i spun în faţă ce simt vizavi de ceea ce vrea să facă.  A uitat nopţile în care plecam de la el de la serviciu direct la şcoală, a uitat dansurile din jurul focului de la Voroneţ, a uitat de SS, a uitat cand ne cheltuiam alocaţiile pe napolitane economic şi seminte,  a uitat meciurile de rugby, a uitat când a aruncat Vasile cu capacul de la cola în laptopul lui când a murit personajul principal din film,  a uitat când Ionut şi-a promis că nu mai joacă rummy în viaţa lui cu noi că trişăm prea mult, a uitat când căutam să ne cumpărăm transporter 1 şi să-l tunăm… a uitat tot. Ultimele 3-4 revelioane petrecute împreună se pare că n-au făcut decât sa agraveze lucrurile.  Avem răgaz până duminică să-l recuperam. Daca nu reuşim.. se duce şi el.

Ovidiuleee..nu te măritaa!!

LATER UPDATE:  La party-ul de dinainte, Ovidiu ne-a convins prin interogatriul de vreo 3 ore la care l-am supus ca-i buna insuratoarea (pentru el).  Deci Ovidiu a avut binecuvantarea mea si a baietilor.

PS:  Surse apropiate lui Ionut (mai precis, Paula – adică nevasta) m-au convins sa  îmi retrag cuvintele vizavi de Ionut lasându-se de prostiile din copilărie!  Deci Ionut nu s-a lăsat de nimic! :))


Suceava trip

Diseara ma pornesc spre Suceava ca am auzit ca se insoara Ionut P.  Stau pana luni sa fiu sigur.   Sa nu ziceti ca nu v-am spus!


Nunta vs Inmormantare – partea 2

Voi ati fost la inmormantari? Ca eu am fost la o caruta si sincer daca nu esti neam cu mortul, inmormantarile mi se par chiar ok.  Ce se intampla?

Intai intri in biserica sau in capela, unde-i sicriul. Trebuie sa-ti pastrezi seriozitatea pe fata.  Acolo se tine un program. De obicei e un cor care canta, cateodata o fanfara si mai spune cate o poezioara cineva. Mai este partea aia emotionanta cu necrologul care te face sa privesti la mort ca la o fosta persoana vie, nu ca la „un mort”.  Artistic vorbind, programele de biserica de la inmormantari sunt mult superioare celor de la nunti.  Vorbesc din perspectiva neoprotestanta. N-am avut curiozitatea sa particip la o inmormantare intr-o biserica traditionala.

Apoi, nu stiu in ce masura mai este permis de legile statului, dar inca se face coloana in spatele carului mortuar si se merge spre cimitir. Pe drum se canta. Nu-i asta partea mea preferata, mai ales daca afara ploua sau e frig, insa e ok.  E misto sa mergi prin oras sa vezi cum se opreste lumea sa se uite, sa asculte ce canti.  Stiu, suna preistoric, insa mi se pare misto. 

Dupa drumul asta, se face un program ceva mai scurt la cimitir. Canta corul sau fanfara 2-3 cantari, spune un nene 2-3 cuvinte, citeste cateva versete din biblie, apoi cineva din partea familiei vine si spune o multumire si cam asta e.  La urma, de obicei exista o masa unde se mai ciuguleste cate ceva, dar nu tot timpul.  

Ideea e ca sentimentul care-l am cand merg la o nunta e mult prea diferit fata de cel de la o inmormantare. La o nunta de obicei ma simt dator fata de miri chiar daca fac foame 2 saptamani sa pot participa..(fac foame sa economisesc bani, nu sa-mi pregatesc stomacul, sa fie clar! ) ,  tot ma simt dator fata de ei.  Eu sunt antisocial de fel si la nunta ma vad obligat la sociabilitate.. ma vad obligat sa port discutiile alea insuportabile de bun simt, deja incep sa primesc intrebari de-alea inteligente de genul – ionut, la tine la nunta cand venim? -.. Pur si simplu nu-mi place.   La inmormantare nu ma simt dator fata de nimeni, ci din contra simt ca fac ceva pentru familia aia. Simpla prezenta acolo conteaza pentru ei, sa strangi o mana, sa vada familia ca iti pasa. E fain sa vezi oamenii ca sunt incurajati de ceva ce mi-e atat de la indemana.  La inmormantare nu se vorbeste.  E liniste.  Poti sa meditezi, poti sa te gandesti, pentru ca in general si predicile si cantecele au mai mult un rol de fundal. 

Poate ca prefer inmormantarile din cauza ca-s eu mai antisocial si prefer linistea in locul ciripelilor.  Din punct de vedere al programului, in mod sigur prefer inmormantarile.  Din punct de vedere al feelingului, cu exceptia nuntilor prietenilor foarte buni unde sunt in anturajul tovarasilor cei mai buni, prefer inmormantarile. La o inmormantare pot sa ma gandesc la cel putin 10 potentiale articole pentru blog :))

Acu interpretarea voastra la articol:  Ionut prefera sa moara un om decat sa-si ia nevasta  :))

Ba nu baa!


Nunta vs Inmormantare – partea 1

Se cuvine ca intainte de orice vorba sa multumesc de urari. Nu-mi tin eu ziua de nastere, dapoi ziua de nume, insa, e dragut din partea voastra ca v-ati gandit sa-mi trimiteti o urare.  Multumesc.

Hai sa spunem intai niste cifre..  Am participat in lunga mea viata la 10-15 nunti si cred ca am depasit 100 de inmormantari  (am cantat in corul barbatesc din Suceava si eram invitati de fiecare data cand mai murea cate cineva sa cantam).     Acu, sa zic ce cred eu despre una si despre cealalta.

Nunta.  Participi la un program de biserica pe care nu-l pot generaliza ca-i diferit la fiecare nunta. Dupa program, ne intalnim la restaurantul de la subsolul blocului vecin unde se intampla urmatoarele:
Astepti afara mirii. Clar ca stai cel putin jumatate de ora, pentru ca ei trebuie sa ajunga ultimii. Dupa ce intri, iti cauti loc.  Gasesti loc. Tot timpul esti insotit de prietenul ala care cunoaste pe toata lumea de acolo, asa ca, sta 5 minute cu tine apoi te lasa amanet. Vine aperitivul. Mananci.  Intre timp lautarii s-au instalat si incep cantecele alea tipice. Pentru ca locul e ornat cu baloane, tot timpul se gaseste cineva care sa faca o gluma cica si se apuca sa sparga baloane.  Tu mananci. Pentru ca ti s-au lungi urechile de foame la program la biserica, bagi in tine aperitive cat sa te saturi. Dupa o ora vine si felul 2: ciorba. Stai la masa. Ai facut cunostiinta cu unu la fel de plictisit ca si tine.  Dupa ce se termina intrebarile alea de bun simt de genul – ce scoala faci, unde lucrezi, etc – incepi sa-ti cauti altceva de facut. Spargi un balon. Mananci ciorba.  Vezi unu la microfon care se duce sa zica bancurile alea vechi de 20 de ani care le auzi de fiecare data la fiecare nunta. Vin sarmalele. Deja nu mai poti manca. Te apuci sa joci o rama pe telefon. Vine un nene care spune ca-l cunoaste pe taica-tu. Te intreaba 10 minute de el. Ii raspunzi cu un zambet fals si te asezi inapoi la masa. Vine si friptura. Ai manca pentru ca arata bine, dar nu mai incape. Te uiti la toti cum mananca. Te intrebi cum pot manca oamenii aia atat. Scrii niste mesaje sa mai omori din plictiseala. Nu-ti raspunde nimeni la mesaj. Dupa friptura, mirii se duc la microfon unde isi spun declaratiile de dragoste. Asta e dragut. Noi ii aplaudam.  Dupa declaratii mirii cu nasul, sau stiu eu cine-i ala, incep sa mearga de la masa la masa sa colecteze cascavalul. Au plicuri si pixuri. Trebuie sa pui banii in plic de fata cu ei si tot de fata cu ei sa scrii numele pe plic. Pentru ditamai distractia care ai avut-o merita si ei vreo 100 de euro, nu? ca de.. nu te-ai mai distrat asa de ani de zile.  Vine si desertul. De obicei prajituri de-alea luate cu lada de la metro si o felie transparenta de tort.   Dupa ce se termina tortul, se strang farfuriile de pe masa. Deja stii. Asta inseamna ca trebuie sa pleci acasa. Te-a adus cineva cu masina, dar la intoarcere esti pe contul tau. Nu conteaza ca-i 2 noaptea si nu mai circula nici un autobuz si ca ai dat toti banii la plic si nu mai ai de taxi.  Te pornesti pe jos. Dupa atata distractie, mai incape una: o ora de mers pe jos.

Cam asa au aratat majoritatea nuntilor la care am fost eu. Nu toate, dar majoritatea.  N-am mai fost la o nunta de vreo 3 ani cred. De ce? Simplu. Nu-mi plac nuntile. Acelasi sablon de fiecare data, nici un pic de imaginatie.  

PS: Da, contraziceti-ma, spuneti-mi ca nu-s toate asa, ca voi ati fost la nunti de vis, de-alea cu caleasca in forma de bostan si rochie de mireasa croita de zane din fir de norisor si pulbere de stea..
PS2: Voi astia casatoriti deja stiu ati avut o nunta ca in povesti cum n-a mai avut nimeni. Pacat ca n-am fost sa vad si eu

– Va urma –