Tag Archives: noroc

Noroc

Ţin minte cum la ceva timp după ce am părăsit oraşul de mlaştină m-a sunat un amic de-al meu să mă întrebe cum e traiul la capitală.  Eram cam la acelaşi nivel – terminaserăm amândoi liceul, aveam serviciu amândoi, doar că el a ales să rămână acolo, iar eu am venit aici.  Când i-am explicat cum s-au aranjat lucrurile când am ajuns aici, a rămas surprins, dând vina pe un noroc ce şi-a făcut din mine loc de cazare.  Deşi nu cred în noroc ci cred în Dumnezeu, nu l-am contrazis. M-a rugat să-l ajut şi pe el să-şi găsească un serviciu bun aici, o cazare, să poată veni şi el în capitală pentru că nu prea avea perspective la actualul job. Voia sa încerce şi el. Într-o săptămână îi rezolvasem cu cazarea şi îi găsisem un loc de muncă mai bine plătit decât ce lucram eu.  Cu toate astea, n-a venit. I-a fost frică.  Am stat de el, m-am oferit să-i împrumut bani dacă n-are, să-l scap de salariul minim pe economie la un program de zi lumină, muncă de şantier cum lucra atunci.  Dar n-a venit.

Ştiţi ce face acum? Lucrează tot acolo, la fel de mult, pe aceiaşi bani. Bineînţeles că nici nu visează să poată face o facultate lucrând 12-13 ore pe zi şi au trecut aproape 3 ani de zile – exact degeaba.

De-asta mă enervez când lumea se uită la mine şi dă vina pe noroc, iar când se uită la el spun că n-a avut şansă.  Oamenii fără şansă sunt cazuri excepţionale.  Restul, sunt fricoşi sau puturoşi.

Mă întreb ce-o face peste alţi 3 ani..

Reclame

Hipnotizat de pufuleti

E acceptabilă lăcomia?

In clasele 1 si 2 am avut parte de o experienţă foarte interesantă.  Liceul de artă avea un mic sediu la 2 minute de casa unde stăteam şi avea doar două clase: 1 şi 3.   Coincidenţa facea ca eu să fi fost în clasa întâi şi Tibi în clasa a treia când ne-am mutat  în acea zonă.  Eram în clasa întâi 3 elevi şi în clasa a 3-a erau 4 elevi. Făceam orele în acelaşi timp, aceeaşi sală cu aceeaşi învăţătoare: în total 7 elevi şi o învăţătoare în toată şcoala.   Undeva pe la mijlocul anului şcolar s-a deschis o fabrică de pufuleţi imediat lângă şcoală.  Nu ştiu dacă a fost strategie de marketing sau au vrut ei doar să fie de treabă, dar într-o pauză o angajată de la fabrică a venit la şcoală cu un sac de pufuleţi.  Noi când am văzut, am tăbărât pe sac şi am început să mâncăm de parcă nu mai văzusem pufuleţi niciodată.   La un moment dat, una dintre eleve s-a repezit la sac şi a bagat capul în sac, a mâncat din el cum mănâncă vacile din ciubăr; nu ştiu dacă avea o faţă de om entuziast sau pur şi simplu hipnotizat de pufuleti.  Noi ceilalţi am facut toţi câte un pas înapoi şi priveam la manifestarea colegei.  La un moment dat s-a oprit, a scos capul din sac,  cu parul plin de mămăligă, murdară pe faţă   şi cu gura plină de pufuleţi a rostit nedumerită clasicul – ” ce?! ” – de parcă ar fi fost normal ce facea.

Acum aş fi nedrept să mă gândesc doar la ea când vorbesc de lăcomie.  Nu pot să nu mă gândesc la un anume patron care nu-si mai plătise angajaţii de 6 luni, timp în care şi-a facut o viluţă cu 3 etaje la marginea oraşului şi şi-a mai cumpărat încă două maşini. Nu pot să nu mă gândesc scene de film gen Mumia în care doi oameni preferă să fie îngropaţi cu comoara decât să lase ceva acolo. Nu pot să nu-mi amintesc de jucătorii de barbut din clasă care nici după ce câştigau 2-300 de lei într-o zi (cam maximul pe o zi), nu se opreau, sau George care îşi mânca napolitanele în spatele şcolii ca să nu trebuiască să le împartă cu nimeni.

Unii care prin lăcomia lor făceau victime, alţii care erau ei victime ale propriei lăcomii, în ochii mei  erau la fel de vinovaţi.  Să mai revin cu întrebarea de la început?


Just my luck

Era filmul ala, Just my luck care arata un fel de contrast intre o persoana cu noroc si una cu ghinion.  Nu prea cred eu in noroc si ghinion, dar cu toate astea exista anumite zile putin mai speciale.. de genul.. ziua cand am castigat la loto (la categoria a 3-a, nu va ganditi aiurea), sau de genul zilei de ieri.  De ce ziua de ieri?

Ziua buna incepe de dimineata. Trebuia sa plec la capitala. Ma duc sa-mi iau bilet. Tanti de la caserie imi zice ca nu-mi da reducere pentru ca nu mai e valabil carnetul de cupoane. Incerc sa-i explic ca e valabil si primele 2 saptamani din an, ea nu si nu ca alti studenti cum au primit. E vina mea ca n-am primit carnetul de cupoane pe 2010 mai repede, evident. Iau bilet fara reducere. In miez de noapte ma urc in tren si vad ca locurile unde trebuia sa stam eu si Ruben sunt ocupate. Nici o problema, erau locuri libere destule, asa ca ne-am asezat in alta parte. Dupa un timp, vine un nene si ma ridica de acolo pentru ca e locul lui. Ma pun in alta parte. Vine nenea controlorul ma ridica si de acolo ca era locul unui mos. Merg sa ridic pe baietas de pe locul meu, ma roaga sa fac schimb de loc cu el. Accept. Ma pun acolo. Dupa un timp, vine un nene iritat sa ma ridice si de acolo ca-i locul lui. Eu nu si nu. Ala se enerveaza, pana la urma ma ridic pentru ca aflu ca de fapt locul care mi l-a oferit baietasul ala era al iritatului.  Ajung in Bucuresti, cum intru pe usa, Anton ma trage de urechi ca am lasat repartitoarele de la caldura pornite 2 saptamani fara sa fie nimeni acasa.  Factura mare la caldura.. Asta e.. Merg la munca si incep sa lucrez. Un raport nou care imi mananca toata ziua plus inca 2 ore.  Nu comentez. Ajung acasa rupt de oboseala. Anton e in bucatarie. Pentru ca am scos frigiderul din priza cand am plecat acu 2 saptamani acasa, nu stiu ce s-a dezghetat pe acolo, a mucegait si a umplut frigiderul si tot ce era prin el de mucegai… Oftez si merg mai departe. Deschid computerul.  N-am net. E stricata reteaua. Ma duc sa fac dus. Nu curge apa calda. Curge cu taraita doar apa rece. Fac dus asa. Cand vin ma apuc sa despachetez bagajul. Scot geaca din troler si realizez ca are o pata de ulei cat jumatate de geaca. Nici nu stiu ce aveam de mancare pe acolo, dar cert e ca am pus cruce la geaca aia.. Asta e. Ma uit pe programarea sesiunii, si frumoasa treaba si acolo. Am doua examene in aceeasi zi la aceeasi ora. Pentru ca nu pot fi in doua locuri in acelasi timp, clar, incep sesiunile cu o restanta. O zi de vis.. nu alta

Pentru cei care credeti ca exagerez,  sincer ma bucur pentru voi pentru ca asta inseamna ca inca n-ati avut zile gen.

Trecea si ieri.. da.. si cum a mai trecut..  Noi sa fim sanatosi