Tag Archives: noapte

Un like va rog

Câteodată stau cu browserul deschis, mă uit la aceleași 5-6 taburi deschise întotdeauna și aștept. Trebuie să apară un ceva nou de citit, un like nou pe facebook, un mail nou cu o invitație la un sondaj sau vreo alertă de pe unul din siteurile de joburi. Aproape mi-am făcut o rutină din toate astea. Doar că … nu asta sper de la taburi. Cu telefonul e la fel. Stă deschis lângă mine și aștept să sune. Cu atâta speranță mă uit la el când sună, însă e o speranță fără direcție. De multe ori îl iau și mă uit la apelurile recente, îmi ascult vechile mesaje din căsuța vocală sau citesc smsuri de acum 2 ani în speranța să descopăr ceva ce n-am știut atunci. Însă îmi dau seama că trecutul a trecut și nici apelurile recente, nici mesajele vechi nu-mi vor oferi nimic. Aștept doar.
Când intru la metrou, când merg pe stradă, sau pur și simplu, când sunt într-un loc public, întotdeauna privesc atent sperând. Întorc capul după mașini, întorc capul după oameni care zâmbesc, întorc capul după reclame și sper să descopăr ceea ce caut. Îmi place să mă plimb noaptea. Nu de puține ori ocolesc metrourile sau autobuzele doar de dragul plimbării și în loc să caut să ajung acasă în jumătate de oră, mă pornesc pe jos și fac o oră jumătate. Mă uit la câte o casă veche pe care am văzut-o de zeci de ori înainte și îi descopăr o crăpătură nouă. Văd tot felul de oameni care aleargă cu așa viteză încât nu văd autobuzele care frânează la 1 metru de ei. Mă plimb sperând .. nu știu ce.

Câteodată adorm citind. E uimitor. Nu știi când ai adormit și când te trezești nu știi unde ai rămas cu cititul pentru că de la un punct îți dai seama că ai intrat în poveste și visezi continuarea cu tine în rolul principal. Cred ca acolo e singurul moment în care există un rol principal, în rest, după ce dispare toată vraja asta, deși toată lumea pretinde un rol principal, singurele roluri care se dau sunt roluri de figurant într-o piesă fără roluri principale.

Probabil asta e așteptarea. Un like care să ne pună în rolul principal într-o viață colectivă a unei societăți care să ne iubească, un email care să ne anunțe că destinul a tras la sorț pentru fericire și noi am câștigat sau pur și simplu un telefon la capătul căruia să fie cineva care nu doar sa dea un like poveștii fără s-o citească măcar, ci să ne vrea povestea.

Reclame

Nopti pierdute

M-am trezit azi stând cu chatul de pe FB deschis, gândindu-mă la un motiv de a intra în discuție cu cineva. Întotdeauna a fost și va fi o dilema pentru mine, ce urmează după acel răspuns bisilabic la întrebarea „ce faci?”. Nu mai știu ce să zic după acel „bine”.

Mi-e dor câteodată de nopțile pierdute vorbind despre nici nu știu ce.


X

salcieAceeasi salcie batrana, ce se apleaca spre acelasi lac
Acelasi pod, aceleasi doua dealuri nu spun nimic,
Au obosit, e noapte…. Tac

O floare rupta, aruncata prea departe a zis ceva,
demult, cand mai traia
Acum e noapte, tace si pluteste….
Ea doar vorbea cand cineva o asculta

E noapte si natura toata doarme; ea tace, iar eu nu ma
satur s-o ascult.
O salcie, un pod, sau dealuri, sau o floare,
Chiar daca tac, eu inca le aud

Asculta lacul, salcia sau dealul.. Chiar floarea
rupta, toate parca vor
Sa stea cuminti, sa taca, sa-ti vegheze somnul
Sa dormi frumos, si sa visezi la al tau dor..

Ionut Andrisan

poza de Betuel Hreniuc