Prietenul ala rau

Hai sa vedem cum arata:

Il cunosteam de multa vreme, numai ca prietenia noastra era putin ciudata.
Era luni si ramasese fara bani. Ma suna sa-i imprumut 50 de lei. Cand l-am vazut asa abatut am zis sa-i dau 100. N-am mai vazut banii inapoi.
Era marti si se imbolnavise.  Ma suna pentru ca eu cunosteam pe doctorul ala.  Am trimis doctorul acasa. I-a dat tratament si s-a facut bine.
Era miercuri.  Ma suna ca i s-a spart teava de scurgere de la bucatarie.  M-am dus la el si i-am reparat-o.  Ar fi putut s-o faca si el, dar am ales sa-l ajut totusi.
Era joi. Un prieten il dezamagise. L-am scos in oras si am discutat cu el.   Si-a mai revenit.  Am discutat doar despre el.
Era vineri.  Pierduse autobuzul.  M-a sunat sa merg sa-l iau cu masina si sa-l duc la serviciu.  M-am dus pentru ca era prietenul meu.
Era sambata.  Mi-a dat mesaj sa-i trimit 3 euro pe telefon ca trebuie sa sune pe cineva si nu mai are centi.  I-am trimis, normal; si nu 3 euro, ci i-am trimis 5. In continuare imi dadea beep cand voia sa vorbeasca cu mine.
Se facuse Duminca.  L-am sunat pentru ca voiam sa ma intalnescu cu el.  Mi-a zis la telefon ca e cam obosit.  Am zis, ok atunci ne vedem mai pe seara. Seara cand l-am sunat din nou a spus ca a inceput serialul lui preferat la TV si nu ne putem vedea.

De fiecare data cand il ajutasem,  n-am primit niciodata nici macar un multumesc in schimb. I se parea normal ca eu sa-l ajut din moment ce ma rugase.

Merita sa pastrez asa un prieten?

…………………………………………………………………………………….

PS:  De fapt, rolurile sunt putin invers.
Prietenul asta rau sunt eu…   El…  e Dumnezeu..

A 3-a dorinta

Este povestioara aia clasica.. Nici nu mai stiu unde am auzit-o. Banuiesc ca nenea Florin a spus-o intr-o predica de-a lui, dar nu sunt sigur.

Un om mergea pe strada si la un moment dat il abordeaza un cersetor ca sa-i dea si lui ceva, ca n-are ce manca, etc. Omul scoate din traista lui o paine si ce mai avea pe acolo si ii da cersetorului.  In momentul ala cersetorul isi da gluga de pe cap jos si spune.. ca el e Dumnezeu si implineste 3 dorinte omului pentru ca a fost bun.
Asa ca omul ii spune lui Dumnezeu:
-Poi Doamne, in primul rand vreau sa-mi dai sanatate mie si familiei mele.
– S-a facut. Pana muriti n-o sa aveti probleme cu sanatatea nici unul.
– In al doilea rand as vrea un ban de-asta infinit ca sa nu-mi mai lipseasca nimic cat traiesc.
Ii da Dumnezeu o moneda si ii spune ca daca tine moneda aia in buzunar, o sa tot scoata bani de acolo si n-o sa se mai termine banii.
– In al treilea rand Doamne as vrea sa multumesc pe toata lumea.
Se uita Dumnezeu la om si ii spune zambind dezaprobator:
– Fiule, lucrul asta nici eu nu-l pot face.

Probabil povestea are mai multe variante, dar ideea e e aceeasi.

Un multumesc.. dupa 1 an

Da domnle, un an de la primul articol. Un an de la inaugurarea blogului. Azi.
Statistic vorbind, nu stiu daca 83000 de vizite si 2140 de comentarii inseamna mult sau putin. Nu stiu daca faptul ca sunt in primii 500 din Zelist ar trebui sa conteze cumva. Nu stiu daca 234 de postari e acceptabil pentru un an. Nu stiu daca e asa important faptul ca au ajuns pe aici oameni din toate judetele Romaniei, din majoritatea tarilor din Europa, din majoritatea statelor din SUA, din majoritatea statelor din Asia.. Probabil multi dintre strainii astia nu stiau o boaba de romana.
Cred ca cel mai mult conteaza efectul care l-am avut asupra oamenilor. Eu NU vreau sa cred ca in articolele mele s-a vazut un om frustrat care a cautat o metoda de a-si impartasi din frustrari si din nemultumiri. Nu vreau sa cred ca am un blog comercial unde scriu ce vor oamenii sa citeasca. Nu vreau sa cred ca mi-am compromis integritatea in vreun articol doar de dragul de a ma face remarcat. Vreau sa cred prin ceea ce am scris am provocat oamenii sa gandeasca. Vreau sa cred ca prin ceea ce inca scriu oamenii sunt incurajati sau provocati; provocati nu la revolta, ci provocati sa faca lucrurile cat mai bine. Vreau sa incerc sa fiu un exemplu de om care-si depaseste conditia care incearca soarta sa o impuna si care sa provoace si pe ceilalti sa faca la fel.
Ce beneficii am avut din blog? Bani? N-a fost scopul meu asta, insa cand au venit, evident ca nu i-am refuzat. Doua din beneficiile cele mai mari sunt in primul rand faptul ca am fost provocat sa gandesc, sa observ, fapt care mi-a impus sa renunt la prejudecati si sa fiu mai open-minded. In al doilea rand am cunoscut oameni care mi-au ramas prieteni. Bloggeri sau nebloggeri, oameni faini de la care am avut ce invata. Cand ma gandesc la ce am realizat in 2009, oricat de naiv sau copilaresc ar suna, consider ca blogul asta e una din realizarile mari. Consider ca a fost si este o investitie buna.

Faptul ca voi cititi, ma incurajeaza. Ma bucur sa stiu ca prietenii de acasa ma citesc. Ma bucur sa stiu ca si colegii de serviciu citesc ceea ce scriu. Ma bucur sa stiu ca multe persoane din blogosfera ma citesc. Ma bucur pentru cei pe care nu-i cunosc si care citesc ce scriu. Voi ma incurajati. Voi ma provocati. Multumesc.

PS: stiu ca de mult tot spun ca am sa trec pe .ro si sper sa trec cat mai curand. pana una alta, multumim si wordpress pentru platforma gratuita 🙂