Tag Archives: lene

Epoca putorilor

Îmi vine să strig, să strig cât pot de tare,
Să strig pentru că nu înțeleg.
Luptați măi oameni buni, luptați!
Luptați și voi, mă oameni răi,
Căci fără răul vostru, binele lor ar păli!

De ce vă uitați unii la alții ca niște tâmpiți,
Blocați într-un muc aruncat lângă gunoi?
Oameni buni, ridicați-l! Puneți-l în coș!
Oameni răi, dați-i cu șutul, aruncați altul! Faceți-vă treaba!

De ce stați oamenii buni? De ce stați ăia răi?
Nu fiți putori! Of.. oameni! Toți!
Căci nu, nici Dumnezeu n-o face binele.
Și nu, nici Dracu’ n-o să facă răul.

Reclame

Noroc

Ţin minte cum la ceva timp după ce am părăsit oraşul de mlaştină m-a sunat un amic de-al meu să mă întrebe cum e traiul la capitală.  Eram cam la acelaşi nivel – terminaserăm amândoi liceul, aveam serviciu amândoi, doar că el a ales să rămână acolo, iar eu am venit aici.  Când i-am explicat cum s-au aranjat lucrurile când am ajuns aici, a rămas surprins, dând vina pe un noroc ce şi-a făcut din mine loc de cazare.  Deşi nu cred în noroc ci cred în Dumnezeu, nu l-am contrazis. M-a rugat să-l ajut şi pe el să-şi găsească un serviciu bun aici, o cazare, să poată veni şi el în capitală pentru că nu prea avea perspective la actualul job. Voia sa încerce şi el. Într-o săptămână îi rezolvasem cu cazarea şi îi găsisem un loc de muncă mai bine plătit decât ce lucram eu.  Cu toate astea, n-a venit. I-a fost frică.  Am stat de el, m-am oferit să-i împrumut bani dacă n-are, să-l scap de salariul minim pe economie la un program de zi lumină, muncă de şantier cum lucra atunci.  Dar n-a venit.

Ştiţi ce face acum? Lucrează tot acolo, la fel de mult, pe aceiaşi bani. Bineînţeles că nici nu visează să poată face o facultate lucrând 12-13 ore pe zi şi au trecut aproape 3 ani de zile – exact degeaba.

De-asta mă enervez când lumea se uită la mine şi dă vina pe noroc, iar când se uită la el spun că n-a avut şansă.  Oamenii fără şansă sunt cazuri excepţionale.  Restul, sunt fricoşi sau puturoşi.

Mă întreb ce-o face peste alţi 3 ani..


O bere la o poarta nevopsita

În concediul meu din vară am ales să merg împreună cu trupa de la Xtension 3 zile la muncă într-un sat afectat de inundaţii.   Când am intrat în sat, a fost exact cum nu mă aşteptam.  Erau case aproape dărâmate, copaci căzuţi,  practic era un sat în paragină.  Mă aşteptam sa vad activitate, oameni muncind la casele lor, dinamism, însa ne-am trezit într-un sat cu nişte oameni care-şi imaginau altfel viaţa.  Am mers la tanti careia trebuia să-i scoatem noroiul din casă, să facem ceva curaţenie şi să-i facem un gard nou.  Tanti era o doamnă trecută de 70 de ani, abia mai vorbea, deci era de înţeles că nu se poate ajuta singură.   Cât mă uitam de-a lungul drumului, lumea era ieşită la porţi la socializare.  Ţigara era ţigara, berea era bere, bârfa era bârfa, munca… nu era.  Era un contrast ciudat.  Ei, cu cizme de cauciuc (fără floricele pe ele, cum se poartă acum), cu salopete şi haine specifice mediului rural se uitau la noi. Îmbrăcămintea noastră dadea mai mult a casual; nu prea se potriveau converşii mei cu hârleţul cu care săpam, sau manichiura lui Sohpie cu bidineaua, însă ne dădeam silinţa cât puteam.  Nu-mi convenea când mai veneau nenii de prin sat să ne facă poze cu telefoanele, însă am acceptat că românul n-are întotdeauna chef de muncă şi asta e.   La plecare am aflat un lucru care mai bine nu-l auzeam. Tanti careia i-am făcut noi gardul era mama lui nenea de peste drum care a stat toată ziua la poartă admirând ceata de orăşeni care muncea la el în sat. Toată ziua n-a dat un cui la mână.  I se părea normal să fie ajutat, în nici un caz să ajute.

E doar un caz puţin mai evident poate.  Când în loc de sânge îţi curge lene prin vene e normal să stai la poartă cu berea în mână o zi întreagă chiar dacă gardul ţi-e nevopsit.  Când n-ai chef de muncă întotdeauna e responsabil statul pentru că nu-ţi gaseşti serviciu, întotdeauna e responsabilitatea altuia să-ţi facă treaba pentru că tu ai muncit destul, evident.  Există anumite concepţii faţă de care am un dispreţ de nedescris, concepţii de genul – „Eu fac şcoală să le dau altora de muncă, nu să muncesc eu. Munca e pentru prostime. Eu am facultate. ”  „Decât să muncesc pe 8 milioane mai bine stau acasă”, „Nu sunt destul de motivat să muncesc”, „E prea grea munca asta pentru mine”.

N-am un final pozitiv pentru articol şi n-am o soluţie la lene pentru că probabil daca se găseşte vreun puturos care să-mi citească articolul ori nu va recunoaşte că-i leneş, ca de.. lui dacă i s-ar inunda casa, atunci ar munci ca un adevarat gospodar, n-ar face niciodata ca nenii aia din sat, ca doar lenea se vede doar în situaţii extreme.  Niciodată nu spune nimic despre tine faptul că în casă îşi fac cuib şi şobolanii de acum, niciodata nu spune nimic despre tine faptul ca dormi 10 ore noaptea şi înca 3 la amiaza, niciodata nu înseamna nimic faptul că după ce mănânci laşi 4-5 zile vasele nespalate, absolut niciodata! Astea-s lucruri pentru care întotdeauna exista explicaţii şi motive.  Oamenii puturoşi sunt ăia de-şi desfac o bere la o poartă nevopsită.


Defecte de umanitate

Sunt niste lucruri specifice care ne caracterizeaza pe noi ca si natie  si cu care unii alegem sa ne luptam, altii le acceptam ca „defectele de umanitate”; o umanitate romaneasca

1.  Lenea –  La noi oamenii investesc banii in LCD-uri cu diagonala de 1 metru sa se poata uita la meciuri si telenovele si stau cu gardurile nevopsite. Noi visam sa castigam la loto, nu sa avem un loc de munca.

2. Cerseala – Cand am fost in Londra, un singur cersetor am vazut; era roman.  Noi restul asteptam subventii, alocatii, burse si pensii pentru care n-a cotizat nimeni niciodata.

3.  Plansul – Suntem o natie de plangaciosi. Noi o ducem cel mai rau, noi avem cele mai mari probleme, noi suntem cei mai nedreptatiti.

4.  Manelele – Nu mi-e scarba de zgomotul produs de ele cat mi-e scarba de aroganta mesajului lor ( eu am valoare, sa moara dusmanii, fara numar).

5.  Furatul – Ne plagem toata ziua (vezi punctul 3) ca ne fura conducatorii si noi toata ziua mergem cu tramvaiul fara bilet, scriem salariul minim pe cartea de munca sa platim impozite mai mici si tot felul de „combinatii”  menite sa ne usureze viata.

6.  Exagerarea – asta-i strans legata de faptul ca suntem plangaciosi (punctul 3) – Cine nu-i familiar cu expresii de genu „te-am sunat ieri de vreo 10 ori si n-ai raspuns”,  „nu mai pot” sau „era cam -asaaaa- de mare” ?  Realitatea obiectiva, nu?

7.  Atotcunoasterea – intotdeauna avem o parere despre orice – fotbal, politica, inginerie, psihologie, etc.  Intotdeauna am vazut noi ori un documentar, ori am citit in libertatea sau ring; oricum, ideea e ca noi cunoastem toate lucrurile.

8.  Criticismul/Barfa- asta-i strans legat de autocunoastere (punctul 7) si se autocompleteaza prin exagerare (punctul 6).  „Ce fraier e Lucescu ca l-a bagat pe Zicu in meciul cu Franta.”  „A tinut ala un discurs de 2 ore. Si n-a zis nimic bun”

9.  Conditia geniului – asta e un fel de combinatie intre Atotcunoastere (punctul 7) si Plans (punctul 3).  Cate n-am face noi daca am fi presedinti, directori, antrenori, orice. Avem niste solutii asa bune, dar nu ne baga nimeni in seama.. Suntem niste genii neintelese si neascultate.

10.  PrOn/Scandalul – la noi e normal sa fie interzisa punerea la vedere a revistelor dubioase, insa e permis sa se vanda libertatea si can can copiilor de 7 ani.   Am pus impreuna pornografia  cu scandalul pentru ca-s surori si se materializeaza in aceeasi media bolnava.  Ne place sa citim ca doua vedete se cearta, iar in imaginile descriptive sa fie poze cu ele in costumul Evei.

Acum, pe langa astea 10, daca stau sa ma gandesc cam cate ar mai iesi daca am incepe sa combinam cate 2, cate 3.. probabil ar fi mai multe variante decat la loto.   N-am scris toate astea doar de dragul de-a scoate in evidenta niste trasaturi negative ale noastre ca si natiune ci vazandu-le scrise si putin ridiculizate sa incerc sa evit toate atitudinile astea cat pot de mult.

Doamne-ajuta-ne sa ne schimbam!

PS: acum incepeti cu comentarii de genul ca „nu toti sunt asa”, „te-ai referit la o anumita categorie”, etc –  ca doar daca nu le ai pe toate, n-ai nici una.


O lene mai altfel

Ei introduc datele manual si calcueaza la calculatorul de birou toate cele. Termina raportul in 3 ore.
El, cand are de facut un raport in excel, sta 10 minute sa chinuie o formula care le face pe toate. In 15 minute termina raportul.

Ei, cand au de spart un zid, incep de sus in jos, caramida cu caramida. Termina intr-o zi de spart zidul.
El, se chinuie o ora sa sparga randul de caramizi cel mai de jos si randul din capat pe verticala. Dupa asta da de 2 ori cu barosul si cade restul de perete. Termina in 2 ore totul.

Ei, cand au de ajuns la centru, se pornesc cu 2 ore mai repede pentru ca e trafic. Stau o ora jumatate in trafic si inca o ora la coada acolo.
El, se porneste cu o ora jumatate mai tarziu decat ei, adica la ora 3 jumatate cand nu mai e trafic. Ajunge in 20 de minute, adica cu 20 de minute mai tarziu decat au ajuns ei, dar pentru ca ei sunt baieti de treaba i-au tinut loc si lui la coada. Termina toti in acelasi timp.

Ei invata cate 12 ore fara oprire cand au examen. La examen merg rupti de somn cu lectia in aer.
El, doarme 8 ore, invata 2 si 2 se relaxeaza. La examen stie mai multe decat ei.

Toate astea pentru ca – „cea mai avansata forma de lene e inteligenta.”
Sunt o putoare de om!


Putoare sau nu?

Fbs0Yw392783-02Branza buna in burduf de caine… Nu tin minte ultima sedinta cu parintii din liceu in care sa nu fiu descris asa. Tot timpul, venea mama acasa si dupa sedinta, primul lucru care mi-l zicea : „Ionut, de ce nu vrei sa inveti? A zis diriginta ca esti printre cei mai capabili din clasa, dar nu vrei!”     Tin minte pe Doca. El era certat cu toti profesorii. Pur si simplu nu-i pasa. Se apuca de invatat la sfarsit de an. In clasa a 12-a, cand jumatate din profesori i-au promis ca nu-l lasa sa intre in BAC, s-a pus 2 saptamani pe invatat si le-a inchis gura profesorilor.  Exista genul ala de oameni capabili care nu vor, si exista genul ala de oameni incapabili care nici nu vor.  Psihologia moderna a incercat sa sustina egalitatea capacitatilor oamenilor, sa-i puna pe acelasi nivel si sa insuseasca performantele  factorilor externi.  Clasicul IQ a coborat cu o treapta mai jos fata de inteligenta emotionala si totusi, diferentele astea de capacitate raman.  Exista oamenii aia buni la de toate – aia cu medii de la 8 in sus la toate obiectele, oameni buni la ceva – aia cu media 10 la matematica, sau orice altceva, si la restul media 5-6, si oameni buni la nimic – care invata si ei sa treaca.  Tot timpul profesorii s-au concentrat pe cei buni la de toate, apoi, profesorii in cauza s-au concentrat pe cei buni la ceva, iar pe noi, pe cei buni la nimic ne-au lasat in pace.  

 E comic faptul ca acum, dupa 2 ani, privesc in spate sa vad cine si ce a ajuns, si imi dau seama ca baietii descurcareti din liceu au fost descurcareti si dupa liceu, oamenii care au stiut sa traiasca in timpul scolii, au stiut sa traiasca si dupa ce s-a terminat. Voi, cei care ati petrecut in timpul scolii cele 6 ore sa va faceti temele si sa invatati, si restul de ore le-ati petrecut in fata TV-ului sau dormind, acum sunteti aia care va plangeti de singuratate, care aveti complexe de inferioritate la 21 de ani, care sunteti antisociali si va refugiati in romane de dragoste.  Ma bucur ca am chiulit, ma bucur ca n-am avut media 10 la toate obiectele si ca in loc sa invat fugeam cu baietii la fotbal sau la strand. Imi pare bine ca ma bucuram la un 6 din teza si nu plangeam la un 8, si ma cam durea la basca de media de la purtare. Amintirile care le am acum din scoala nu-s orele petrecute in biblioteca, ci nebuniile facute. Consecintele nebuniilor ne-au fortat sa ne asumam responsabilitati, si acum nu stau sa-mi plang de mila ca „nu mai pot” .. „parca e prea mult”.  Am invatat ca sa inveti cat trebuie, atunci cand trebuie inseamna sa fii o mare putoare, insa una eficienta, pentru ca, pana la urma, ca sa-l citez pe nenea Dunham, „Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene”.

PS: nu incurajez la chiul,  ci incurajez la viata


Dar fericirea?

Nema sangeViata se transmite.. Bucuria se transmite.. Nervii se transmit.. Microbii se transmit.. Tensiunea se transmite.. Stresul se transmite.. Zambetul se  transmite.. Cascatul se transmite.. Lenea se transmite.. Curajul se transmite.. Frica se transmite… etc.. se transmite

Dar fericirea?