Tag Archives: lectie

Despre cum să fii tu însuţi

Mi-e greu sa-l descriu pe Grim-cris. N-as putea spune ca e doar un pusti din Focsani, pentru ca scrie prea frumos pentru cei 17 ani ai lui.

”    Cred că fiecare dintre noi avem momente în viaţă în care suntem total debusolaţi. Nu mai putem fi noi înşine, deci ne lăsăm duşi de val.
Este vorba mai mult de perioada preadolescentină şi, de ce nu, chiar şi de cea care urmează, adică adolescenţa. Este perioada în care tot ce zboară se mănâncă, iar noi suntem atât de schimbători, încât ai impresia că eşti, zilnic, un om total diferit.
Încercăm tot, de la zeci de genuri de muzică, până la sute de stiluri de îmbrăcăminte şi nenumărate moduri în care ne alegem prietenii. Trăim într-o junglă, a cărei experienţă o reprezintă doar trecutul părinţilor noştri, aflat la o distanţă mult prea mare de lumea noastră pentru a mai putem avea încredere în ea.
Ne lăsăm influenţaţi de toţi şi de toate, pentru că suntem, încă, instabili din punctul de vedere al orientării. Ne vindem încrederea părinţilor pe cea a prietenilor, ca mai apoi să fim dezamăgiţi şi să ne trezim singuri şi fără niciun scop în viaţă.
Refuzăm să avem încredere în unele persoane doar pentru că ne par suspecte datorită normalităţii cu care ni se adresează. Fugim spre a descoperi ceva nou, fără a ne da seama că noul nu este întotdeauna mai bun.
La un moment dat, obosiţi şi plictisiţi după atât de multă alergătură, ne retragem pentru a ne aduna gândurile. Ajungem la concluzia că din toate stilurile vestimentare încercate, din toţi prietenii care ne-au lăsat şi din toate genurile de muzică pe care la ascultam pentru a fi în trend, doar unele ni se potrivesc. Ajungem la concluzia că părinţii, deşi au trăit în alte vremuri, deţin o experienţă pe care noi am neglijat-o mereu şi că acum, dacă am putea, am întoarce timpul înapoi.
Din păcate, pentru unii este prea târziu, alţii nu găsesc forţa necesară pentru a-şi cere scuze, iar cei mai mulţi se împacă cu gândul că „Acum ştiu cine sunt. Mă voi realiza în viaţă, exact cum şi-au dorit ai mei.”                  ”

Cristian Florea

Acum eu va zic un lucru. Eu l-am votat la Roblogfest pe Cristi si il sustin si mai departe. Asa ca, pentru ca tot aveti conturile de RBF create, ar fi pacat sa nu-i acordati votul in ultima faza de votare a concursului. Tipul chiar merita. Click aici pentru vot

Reclame

Ziua 6 – O concluzie. Un viitor

S-a terminat si cu saptamana viitorului.

Cateva concluzii scurte din postarile de saptamana asta, lucruri care le-am invatat si nu vreau sa le uit.

1. Leo m-a invatat sa fiu optimist si sa nu-mi fac griji. Mi-a adus aminte ca avem dreptul sa visam.

2. Ovidiu, a continuat ideea prin articolul lui. Optimism, fara griji, insa nu un pozitivism exagerat. Nu putem omite faptul ca traim intr-o tara mai speciala. Nu putem nega realitatea din jur.

3.  Marius a mers mai departe pe aceeasi idee, mentionand in articolul lui sa nu ne lasam prinsi in capcana unor opinii formate pe baza vorbelor rele din jur. Realitatea s-ar putea sa nu fie asa crunta.

4. Taktu a venit cu o solutie la care nu m-as fi asteptat. E rau in Romania, insa, daca risti, daca te arunci ai o sansa. Daca nu faci nimic, s-ar putea sa-ti pastrezi siguranta si stabilitatea, dar sa nu realizezi exact nimic.

5. Andrei, in articolul lui destul de controversat, a afisat in spatele ironiilor faptul ca noi ne facem viata. Nu-i nimeni de vina pentru ceea ce devenim, decat noi prin actiunile noastre.

In concluzie, eu cred ca se poate. Se poate un trai decent si in Romania, cu multa munca, putin risc, mai mult ajutor din partea lui Dumnezeu,  ambitie.. E greu dar cred ca se poate.   Multumesc inca o data Leo, Ovidiu, Marius, Taktu si Andrei pentru articole.    Eu personal am invatat lucruri pretioase


O lectie in 21 de ani

Cineva m-a intrebat candva care-i cel mai mare regret al meu.

La 4 ani cel mai mare regret al meu a fost ca am facut un copil de 3 ani sa planga.

La 6 ani cel mai mare regret al meu a fost ca a trebuit sa parasesc gradinita.

La 8 ani cel mai mare regret al meu a fost ca nu mi-am facut tema la citire si am luat primul 4 din viata mea.

La 10 ani am regretat ca am dat 15 mii atunci pe un suc pe o terasa in mamaia.

La 15 ani cel mai mare regret al meu a fost ca n-am continuat cu studierea muzicii si m-am dus la un liceu tehnic.. Chiar eram bun la muzica.

La 17 ani cel mai mare regret al meu a fost ca n-am continuat cu muzica.

La 18 ani cel mai mare regret al meu a fost ca n-am continuat cu studierea muzicii

La 19 ani tot inca imi parea rau dupa liceul de arta.

La 20 de ani cel mai mare regret al meu a fost ca am stricat o prietenie buna.

La 21 de ani am invatat ca regretele n-au ce cauta in viata mea. Am invatat ca acest „cum ar fi fost daca” e toxic pentru viata.    La 21 de ani am invatat  sa nu mai privesc inapoi. La 21 de ani am invatat sa traiesc fara regrete.

21 de ani mi-au trebuit sa invat asta.

Dau mai departe leapsa, sau cum s-o chema treaba asta urmatorilor: colaholicu , crok, conea, capshunik, marius bardan, petru burac si neamtu .
Deci – care-s regretele voastre din copilarie si pana acum?
PS: faceti va rog si un trackback cu raspunsul.. multumesc 🙂
PS2: ideea a fost a lui dAImon care va prelua deasemenea intrebarea